Cine îndrăznea să-l atace în propria lui locuinţă? Fusese totdeauna înclinat să privească lucrurilefoarte uşuratic, să nu creadă în rău decît dacă se lovea de el şi să nu ia măsuri de prevedere pentruviitor, chiar cînd era ameninţat din toate părţile. în cazul de faţă însă, o asemenea atitudine i se păreanelalocul ei.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii ce cred eu? Că nu te cruţi destul. Vîrsta îşi cere, însă, drepturile ei. îmi eşti indispensabil la magazin, o ştii foarte bine, dar dacă magazinul ţi-ar ameninţa sănătatea, l-aş închide chiar mîine pentru totdeauna. Aşa nu mai merge. Trebuie să introducem un alt fel de viaţă pentru tine. Dar radical. Stai aici în întuneric, cînd în hol ai avea o lumină frumoasă.

Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Te întreb un lucru, Lucian. Dacă veţi purta armele la uniformă, îmi veţi da şi mie în mod obligatoriu o astfel de armă, de moment ce sunt membru al echipajului?
Lucian: Nick, în cazul tău, o asemenea decizie e dificil de pronunţat. Eu nu te pot obliga să ai o armă asupra ta, dacă tu nu vrei sau nu consideri a fi necesar. Desigur, îţi putem da totuşi una, numai dacă şi tu doreşti acest lucru.
Nick: Nu, mulţumesc. Nu cred că aş avea nevoie de o armă. Nu mă simt ameninţat, nu ştiu s-o folosesc, n-am de gând să învăţ cum se utilizează şi nici nu m-aş simţi bine având-o asupra mea. Sper să mă înţelegi.
Lucian: Bine, cum doreşti. Deşi să ştii că o asemenea atitudine negativistă nu e întotdeauna soluţia cea mai bună. În fine, am spus clar că rămâne aşa cum doreşti. De asemenea, în cazul surorii tale...
Ly: Nu vreau nici o armă!
Lucian: Tot aşa mă gândeam şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare ţăran era dator, cînd i se trimitea vorbă că o vită a lui a murit, să vină, să o ardă. Altminteri, acele limpezi creste, muiate în azur, ar fi părut bîntuite de ciumă.
Pentru a feri munţii de o asemenea degradare, de îndată ce primeau veste, cei din sat se grăbeau să urce, şi, după ce-şi plîngeau animalele pierdute, clădeau peste ele, resemnaţi, rugurile necesare. Cînd erau gata, tăiau un brad tînăr, cu care le împodobeau. Aşa îşi luau rămas bun de la ceea ce fusese averea şi marea lor mîndrie. Apoi, dădeau foc, şi, pînă seara, nu mai rămînea decît un morman de cenuşă, pe care vîntul înălţimilor se grăbea să-l poarte, încă fierbinte, în abisuri.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o carte pe care o citim nu ne trezeşte brusc, asemenea unei lovituri în cap, la ce bun să ne mai străduim să o citim?

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea lucruri nu trebuiau să se maiîntîmple, măcar de data aceasta; dacă era vorba de o comedie, atunci avea să joace şi el. Pentrumoment, era încă liber.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod absolut sigur, scriu lucruri din disperare faţă de trupul meu şi faţă de viitorul care mă aşteaptă având acest trup...

Franz Kafka în Jurnal
Adăugat de lia dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voia altceva decît să lase netulburată imaginea pe care şi-o făcuse, de bună seamă, prietenul despre oraşul natal, în acest lung interval de timp şi cu care se deprinsese.

Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vorbă, totul putea fi o glumă, o glumă grosolană pusă la cale de colegii de la bancă, din cine ştie ce motive — poate fiindcă azi era ziua lui, ziua cînd împlinea treizeci de ani — asta s-ar fi putut, fireşte; poate că ar fi fost de ajuns doar să le rîdă în nas, într-un anumit fel, paznicilor, ca ei sărîdă împreună cu el;

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi cel mai neînsemnat gest este sfânt dacă este plin de credinţă.

citat clasic din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kafka, Franz

Kafka este poetul care a dat cea mai pură expresie secolului XX.

definiţie de Elias Canetti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă şi aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă şi este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge şi strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

K. îl privi cu ochi mari. Omul acesta, mai tînăr poate decît el, ii dădea lecţii ca unui şcolar. Era mustrat pentru sinceritatea lui. Si nu izbutea să afle nimic nici despre motivul arestării, nici despre autoritateacare emisese mandatul.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vreme cât ai mâncare în gură, ai rezolvat toate problemele pentru moment.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă.
Aparent stau să alunece
şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât colo.
Dar n-o putem face,
fiindcă sânt bine înfipte în pământ.
Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu e decât aparent.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent.

Franz Kafka în Copacii
Adăugat de Ciprian Barlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au sosit scrisori de duminică, luni şi o carte poştală. Judecă şi tu corect, te rog, Milena. Stau aici atât de izolat, atât de departe şi totuşi relativ liniştit şi îmi trec tot felul de lucruri prin minte, spaimă, nelinişte, aşa că transcriu toate astea, chiar dacă nu prea are sens, şi uit tot, când îţi vorbesc ţie, te uit chiar şi pe tine şi abia când sosesc din nou două astfel de scrisori, devin iarăşi conştient de situaţie.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rînd o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc şi
ne dor,

cînd soarele arde şi mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvînt
dificil

şi cel care cîntă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cîntă

ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică braţele
rămîn răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunţe
ploile

dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,

cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborît cu Dante în Infern?

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bator se zdrobeşte rău pe povîrniş, şi ciolanele aşa de tare-i împung în piele, cînd ici, cînd colo,
de parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn şi ostenit. Corfele, desăgite în spinare, bleoncăne în
toate părţile, dînd să se desprindă de pe şaua mică, de lemn, şi pleoapele se lasă şi se ridică mereu
de pe cele două răni alburii ce-nchipuie ochii, ca şi cînd ar încerca să tragă-n sus o piele neagră ceacopere luminile stinse de mult.

citat celebru din povestirea Fefeleaga de Ion Agârbiceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune de grădină

Decît orişice lumină
mult mai rodnică e taina.
Dacă vrei, visul să-ţi vină,
peste nud întinde haina.

Chiar trecutul să ţi-l pui
sub pecete. Te fereşte
să-l descoperi, să-l descui,
dacă vrei ca să-ţi rodească.
E aceasta o firească
' nţelepciune de grădină.

Ce ne-nvaţă pomul sfînt?
Cine are în adînc
pe la morţi vreo rădăcină,
să şi-o ţină sub pămînt,
neatinsă de lumină.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar dacă treaba mersese greu în cazul produselor nealimentare, nici în cazul celor alimentare nu se dovedi a fi mai uşoară; mergea destul de greu, oricât de priceput ar fi fost Mihai. În plus, deja sosiseră o parte din produsele, de data asta alimentare, deci, erau nevoiţi să se ocupe şi de depozitarea lor, sau cel puţin de coordonarea acestei activităţi. Ah; şi cât de multe erau! Însă, evident, toate erau foarte necesare, chiar în cantităţi mari, aşa cum le comandaseră, sfătuiţi de director (dânsul avea mare grijă să nu cumva să omită ceva de pe liste, pentru că nu dorea să le lipseasă nimic, iar grija dumnealui nu era deloc exagerată). Treaba mergea greu, anevoios; noroc însă că preşedintele întârzia; foarte probabil fusese reţinut pe traseu, din cauza altor probleme, politice sau nu; erau destule.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!