Noaptea pe fluviul Xi

Urc scările
Neluminate de lună;
E un un comfort rece-n vinul
Pe care-l beau singur-singurel.

Nori negri,
Ploaie,
Păsări în volbura zborului,
Ape leşietice curgând
În amurg.

Se stârneşte o furtună,
Bărcile trag de parâmele voltate la mal
Sau, cu velele larg întinse,
Plutesc împinse de aripile vântului.

Sclipirea unui punct de foc
Mişcându-se-n întuneric,
Felinarul îndepărtat
Al unei bărci în trecere.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tot aşa trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare tot mai înapoi, spre trecut.

citat clasic din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul nesecat

Se îmbrăţişează tăcuţi nori
În marea galaxie a cerului cernit
Astept ca să răsară astăzi zori
Nici suflul vântului nu a venit

Tu te-ai îndepărtat de noi
Ca într o trecere în anotimp
Ai împărţit întregul în doi
Simt rodul plin din sterpul câmp

Par inimi ce nu s-au mai văzut
Iubirea ta stă sus într-o Lună
Să fi distanţă nici nu am crezut
Să te privesc ca pe o lumină

Prin raza de la curcubeu
Tu îmi transmiţi că îti este bine
Mă rog la bunul Dumnezeu
Să-ti fie drumurile cu iubire pline

Raza de lumină pe faţă mă atinge
Bobite calde de mărgăritar
Din ochii închisi mi se prelinge
Atârnă în greutatea unui galantar

Se sparg pe buzele-mi setoase
Pe gura amar de atâta rugă
Din dor de suflete extrase
Din inima ce bate închisă într-o punga

De teamă nici nu mai respir
Să nu-ţi iau gândul tău curat
Să mă transform într-un vampir
Să beau din dorul nesecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu vede

Iubirea a căzut pe nevăzute
în adâncul unei prăpăstii de nori
tocmai acolo...
unde ochii pescăruşilor plutesc obosiţi
pe fundalul furtunii,
iar ţipătul lor se cufundă în vuietul vântului.
Şi nimeni nu vede,
nimeni nu simte
că-i lipseşte ceva!
Dar cine mai poate vedea?!...
când ochii noştri orbesc
de vuietul vântului,
când ochii orbilor
sunt păsări moarte
aruncate-n pustiul de munte?
şi ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii
care nebănuit se stinge
printre genele coborâte ale uitării
de semeni.

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum când ora coboară în amurg

Acum când ora coboară-n amurg
Libere pe şesurile cerului, rând pe rând,
Către mare stoluri de păsări curg
Fluviu, umbra unei săgeţi înaintând.

Crepusculul e limpede, stepa tăcută,
Roşu, asfinţitul îşi arde la foc mic cărbunii...
Cerul e periat de stoluri în alunecare mută,
Delicate, aripile păsărilor pasc stelele păşunii.

Cât de departe zboară şi cât de sus!
Tu priveşti – albastrul devine tot mai intens,
Pe când hăul cerului de toamnă, de nepătruns,
Deasupra ta se evaporă dilatându-se imens.

Această distanţă îşi extinde-îmbrăţişarea –
Sufletul pe sine însuşi vrea să se dea-n dar,
El eliberează din lut o urmă, cum ar fi chemarea
Unei noi angoase iradiind lumina unui gând, a unui har.

poezie de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petice de nori în amurgul vişiniu (fragment)

Petice de nori în amurgul vişiniu – pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiţă pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit – se aude doar clipocitul unei bărci.

Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrenţe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe faţa apei, faţa vinului devine gravă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buletin meteo

Pe Facebook plouă mereu
Cu poeme "tu şi eu"
Un amic în drum spre bar
Lunecând pe trotuar
Vrea să plouă "Vin Cotnari"
De se poate fără bani
Înspumat curgând şuvoi
Ori din nori, ori din butoi

Pe Facebook cu iz amar
A rămas un vers în dar.
- Mă citeşte cineva?
Sau vor toţi de la cişmea
Vin, cafea, flori şi citate
Sau poveşti demult uitate
Adunate de furtună
Noaptea când pe cer nu-i Lună

Vers, poeme, balustradă
Piere totul în tornadă
Vântul seceră din timp
Vinul spune un colind

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebădă cu aripile larg deschise

În ochii tai
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc

şi parcă ar curge raiul
prin tălpile mele-
aşa mă priveşti...

O duminică şchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viaţă;
iubindu-te, poemele
mi se fac streşini în sânge.

Nu îmi mai scârţie poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoscătorii beau vinul cu artă şi ştiu când să se oprească din băut; proştii şi beţivii beau vinul aşa cum boii beau apa din jgheab.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (29 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bord, citind poeziile lui Yüan Chēn

Iau poeziile tale-n mână
Şi le citesc la lumina lumânării;
Am terminat de citit:
Lumânarea e pe terminate,
Zorii-s încă departe.

Cu ochii umflaţi de la şfara lumânării
Stau treaz în întuneric
Şi ascult valurile care, împinse de vânt,
Lovesc prova navei.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Nori violeţi,
cu părul vâlvoi.
Nori speriaţi,
de graba din noi.

Nor - lună, amanţi
în nopţile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăştiaţi de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviţi întins pe pământ,
printre iarbă şi furnici.

Nori visători,
ca emoţiile tinereţii.
Nori rozalii,
ca începutul vieţii.

Nori îngânduraţi,
ca ochii iubiţi.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.

Nori miraţi,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.

Pe voi toţi,
vă iubesc.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi încercat vreodată să priviţi lumea din interiorul unei statui sau de la înălţimea zborului unei păsări?

citat din Ana-Maria Gavrilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Şiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poţi să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat

Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aştept să îmi vii
Am hainele ude şi ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece

Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrenţe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu ştiu

Se aud sirene, mai trece o ambulanţă
Un drum poate fără de speranţă
Un biet suflet ce a trecut prin viaţă
Ca seara asta cu ploaie şi ceaţă
 
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi beţivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de ţigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară

Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e aşa de dor
La tine de aş mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aş face chiar şi cu vântul

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Veghează, spirite, veghează,
nu pierde niciodată al tău nord,
fii printre cei ce nu ancorează
în apa liniştită a nici unui port.

Dă roată, roată cu privirea-mprejur,
nu te uita la ţărmuri în ruină,
ridică-ţi fruntea spre văzduhul pur,
mereu, mereu, în larg, în a mării cortină.

Mereu cu velele întinse
din cer la transparenta mare,
la aste ape necuprinse
cu a lor veşnică mişcare.

Fugi de pământul încremenit,
cu zare îngustă, meschină,
în nobil freamăt, neobosit,
mereu, mereu în larg, în a mării cortină.

Lasă ţărmuri, pământ
de orice-ntoarceri uitând:
nu se curmă-al tău drum sub vânt
şi nu se va curma, nicicând.

poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Coman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ai alungat un inger

frig.... noapte de noiembrie
plouă şi stele nu se mai văd.
ai deschis larg uşa casei tale
şi m-ai aruncat în stradă.
nu am decât aripile pe care să le trag peste mine
nu mai pot zbura...
am aripile ude şi îngheţate.
azi m-ai alungat fără să spui nimic,
ai deschis uşa larg,
apoi ai încuiat-o repede
ca nu cumva să mă mai întorc.

mâine am să plec, departe de tine
şi nu mă va mai goni nimeni.
mâine te voi uita cuminte.

.... am aripile ude şi îngheţate,
merg desculţă pe strada pustie...
doar vântul, ploaia se mai aud şi
un câine mă priveşte tremurând.
îl primesc lângă mine,
îl acopăr cu aripile... a adormit.
privesc spre cer... nici o stea.

azi ai alungat un înger...

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecere (fragment)

Până unde, splendidă navă, năzuiesc velele tale albe,
Întinse pentru traversada pe sânii vestului, urgentă, imediată,
Fără teamă de talazuri, de norii adunaţi în negre salbe,
Până unde te încumeţi să te-aventurezi, spre ce răsplată?

poezie de Robert Bridges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiriduşi şi fulgi de zăpadă

Pe sub scârţâitul portiţei
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se şi ascunzându-se
unii de alţii
ţinându-se de mână şi
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt

spiriduşi aprind luminiţe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorţeala nopţii îngheţate
şi pâlpâie somnoroşi
prin ninsoarea cernută

o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
şi scutură
praf de ninsoare
pe barba ninsă de vreme
a spiriduşului
ce în palmă încălzeşte un licurici
pudrând-o cu fulgi rătăciţi

luna e aruncată
de pe un acoperiş
de lopata unui spiriduş
harnic în miez de noapte -
încearcă să nu alunece prin aer,
dar nu se poate prinde
de nici un fulg de zăpadă
şi abia pe gheaţa cerului
se poate opri

petalele îngheţate
iau felinarul
prins în cuierul cerului
şi îl poartă
pe sclipirea coarnelor de ren
luminându-le privirea
în care plutesc fulgi de nea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărcile

Capete negre de mercur
mereu suite
pe fierbinţeala vieţii
cu două aripe de lemn uscat
în ele merg
fecioarele-n picioare
în fiecare an bărcile
la malul râului
bătute-n câlţi
date cu smoală
în pântecele lor îşi duc pescarii
peştele şi stuful
cartofii, pepenii,
pâinea şi spirtul
şi călătorii pentru navele ce trec
trase cu ciocul pe nisip
sunt scoica nopţilor cu lună
şi bărci bătrâne niciodată n-am văzut
doar una căreia copii
pe apele întunecate i-au dat foc
când se revarsă râul
prin uşile-afumate trec
de case cu pereţii măcinaţi
ating cu burta fostul dig
din margine de mal
'coperit de valuri
călpieca le scrâşncşte-ncetinit
plutesc peste grădini
încă mai sus
şi merele şi le culeg din ele
de-a dreptul de pe crengi pescarii
şi strugurii scăpaţi
din vie pe araci
cu prada încă zvârcolindu-se
la buza cherhanalei acostează
şi-a casei mari de piatră unde vin scrisori
bărci-locuinţe binecuvântate
oricât ar creşte apele
oricât le-ar clătina de tare
întotdeauna rămânând la suprafaţă.

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!