Miliardele de cosaşi, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când şi când, la cotiturile drumşorului printre lanuri, ori la o coborâre într'o vălcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia îşi clăteau frunzişul; turturele băteau din aripi şi-şi luau alene zborul; un popândău îl aştepta neclintit la marginea pulberei, până ce simţea cutremurul roţilor paneraşului şi trapul calului; atunci intra cu regret în căsuţa lui subpământeană, ca să iasă iarăşi în urmă, să cerceteze cu curiozitate ce a fost; paseri străine pluteau în înălţime; mai sus de ele stăteau alcătuirile fantastice ale nourilor albi de vară; zarea, pe întinderea câmpiilor, tremura într'o flacără de coloarea aerului; când se opri la o răspântie a lanurilor, ca să se orienteze, Mavrocosti auzi un buratic într'un plop, cerând ploaie; sunetul sacadat al guşei lui albe cuprindea în el o bucurie a întregii firi, care răspundea bătăilor inimii omului. Lupu simţea şi el, ca toată firea, oboseala şi în acelaşi timp deliciul şi forţa verii.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că Soarele duce întregul său cortej de planete într'o anumită direcţie a universului, cu aproape 20 km pe secundă: faceţi o simplă socoteală şi veţi vedea ce drum imens străbate sistemul nostru solar în Univers într'o zi, într'o lună, într'un an, în 100 de ani.

Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţiile verii, cari, deşi nu sunt toate aşa de bogate ca acelea ale primăverii, totuşi au destule frumuseţi, mai cu seamă când sunt admirate într'o măreaţă noapte de vară, când Luna nu străluceşte pe cer, când Calea Lactee îşi întinde brâul ei cel luminos, în care strălucesc atâtea stele.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul verii era în cea mai mare splendoare şi putere; aşa de copleşitor, încât, la amiază, plantele şi animalele păreau fulgerate; nu erau însă decât pline de un prisos de energie.
La o margine de mirişte de orz, subt un colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată şi cu capetele aplecate la mijloc, caşicum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de Iulie şi primeau la boturi răsufletul ierburilor.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cinstea marelui templu de amor

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.

Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într – un dute – vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într – un vers de însuşi, Păunescu.

Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul şi acelaşi, un bulgăr sub arcadă,
Iubit şi prin iubire în veşmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.

Şi–ntr–adevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii şi morţii ce stau să sângereze
Într – un pătrat de lună din care să mă îmbăt.

Din când în când, de dincolo de lucruri care dor,
Chiar de balustrada – i urcată de mojici,
În cinstea marelui templu de amor
Vom fi, iubito, singurii obraznici.

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n faţa apei

Sub o frunză nemişcată
Fără valuri într -un lac
Viaţa -i era fermecată
Aştepta tăcut un leac

Într -o zi zâna cea rea
Fără trup şi fără suflet Pocnete dintr-o curea
Blestema un suflet

El e prinţul fermecat
S-ascunde de vrăjitoare
El iubea lumea curat
Îndrăgostit de o floare

Nu a vrut să se supună
N -avrut să -i fie bărbat
În broscoi l-a transformat
Până apare -o fata bună

Lacrimi curate a vărsat
Nuferii albi pe luciul apei
Pe broscoi fata l-a salvat
I-a jurat iubire-n faţa apei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am înlâlnit adeseori pe aceştisărmani copii. El, într'un surtuc larg, fără culoare şi cu
buzunarele spintecate, purtându-şi anevoie muzica în spate - ea, într'o rochiţă scurtă din
petici şi c'un baideraş de lână, vechi.

Alexandru Vlahuţă în De-a baba oarba. Ed. Tineretului -1955
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul gonea rece

pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schiţau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzişul lor
burniţa măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
şi apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în faţa televizorului protejaţi de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia şi simţea tristeţea
deznădejdea
fugea şi plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simţea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când loveşte pământul
era un glock de 9 milimetri
se simţea vlăguită şi nu reuşea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-şi amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum şi-a spus: sunt o fantomă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o copilărie

Amurg – tezaur – în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Şi mama când uşor intra, ca-n vis,
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simţea cum de odaie-a fost trădată
şi-şi săruta copilul: Eşti aici?...
Apoi priveau speriaţi înspre clavir,
căci ea cânta un lied câteodată
care-n copil adânc se oglindea.

Sta amuţit. Ochi mari îşi rătăcea
pe mâna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele,
pe clapele albe trecea.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există trei tipuri de femei cu care este imposibil să vorbeşti fără a pregăti parul pentru bătaie. Primul tip: femeia care a fost astfel educată. Părinţii îi spuneau "Mănâncă!", iar ea răspundea "Nu vreau!" şi ei o băteau pentru asta. Al doilea tip: femeia care-şi ignoră soţul şi-şi dă aere de superioritate. În relaţia cu aceasta, doar băţul ajută. Al treilea tip: femeia perversă, care nu-şi ascultă soţul până când acesta nu foloseşte forţa. Atunci când o bate, bărbatul trebuie să-i dea de înţeles femeii că a mers prea departe cu comportamentul său. Dar loviturile la faţă sunt interzise, deoarece vânătăile o pot urâţi.

Muhammad Al'Arifi în emisiune la postul LBC TV
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim să fim mai buni
O viaţa avem este frumoasă
Pune ti zilelor de flori cununi
Să nu ne nchidem într o casă

Când tu ajungi într un impas
Iar toate par a se fi năruit
Doar Domnul ne va da răspuns
Mosorul aţa vietii n a sfârsit

Continuă ti mereu speranţă
Clipa mea bună este propice
Si n suflet fericirea e prezentă
Trăiţi iubiti vă mereu ne zice

Adultă inima pentru tine bate
Să ierti mereu dar să nu uiţi
Cu ochii minţii tu vezi departe
Inima ti străbate văi si munţi

Ascultă sufletul si fă i dreptate
Iubeşte ti viaţa până la sfârsit
Alungă dorul mergi mai departe
Mereu va fi eternul apus si răsărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte din mine

Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii şi viaţa fulger au trecut

Mi-a bătut un ram în geam
Priveşte afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns

Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut

Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineaţa asta apare
În pâinea cu sare şi vin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie cu frunze

Cu raniţa plină şi ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele şi doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul de–mi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!

Vino să ducem toamna în cramă,
Vino să–i punem iernii o toartă.
Sub bolta golaşă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.

Am pofte nebune, şi foame, şi sete,
Am poftă să scriu cu tine în braţe.
Prin ceaţa lăsată, iubirea, pluteşte,
Să curgă magia cuvintelor bete!

Să cânte cocoşii pentru noaptea nebună,
La geam să colinde fulgi câte doi.
Frumoasă–i, iubito, iubirea la lună,
Când luna–i în geam şi doarme cu noi.

Parcă înot într–o mare de şoapte,
Parcă sunt beat într–o fântână albastră.
Stau şi ascult la tine în plete
Cum ploaie cu frunze la noi în fereastră.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leca prevăzuse recolta aceasta. Mavrocosti se îndoise. Acum vedea că prezicerile administratorului sunt covârşite de realitate. Avea o părere de bine care-i râdea în toată alcătuirea fizică; era în el aceiaşi lumină care vibra în cuprinsuri, în pământ, în cer şi în toată zidirea vie. Când plecase de-acasă, Kivi, gata de plecare şi ea în altă parte, fredona un cântec, ca niciodată, şi înălţase braţele, voind să cuprindă soarele.
Buraticul tăcuse deodată, observându-l poate de pe frunza lui nevăzută.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într'o zi împăratul plecă la bătălie, şi lăsând pe fiul să în locu-i, îi dete o mulţime de chei în mână şi-i zise: fiule, în toate casele ce se deschid cu aceste chei să intri, iară în casa ce se deschide cu cheia de aur, să nu-ţi calce piciorul, căci nu va fi bine de tine. Cum plecă împăratul din oraş, fiul său intră prin toate casele şi văzu, o mulţime de pietre nestemate foarte frumoase, dară nu-i plăcu nici una, în cele din urmă ajunse şi la casa ce se deschidea cu cheia de aur, stătu puţin, se gândi la porunca ce-i dedese tată-său, dar biruindu-l nerăbdarea, intră în lăuntru şi văzu un ochian de sticlă; se uită prin el şi văzu un palat cu totul şi cu totul de aur, în cât la soare te puteai uita, iară la dânsul ba. Şi într'nsul şedea doamna Chiralina, tânăra copilă floare de grădină frumoasá ca o zână. După ce o privi mai mult timp, puse ochianul iarăşi la locul lui şi ieşi afară cu ochii plini de lacrămi.

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi România trăeşte sub regimul censitar. Aceasta înseamnă că, pentru a fi cineva alegător şi ales, i se cere anume cens, adică să aibă proprietate imobiliară aducând un anume venit sau să aibă diploma de absolvire a universităţei, a gimnaziului ori a şcoalei primare. Cei ce nu îndeplinesc aceste condiţiuni fac parte din colegiul al treilea al cărui rol este redus aproape la nimic. Este ştiut, într'adevăr, că acest colegiu unde sunt toţi muncitorii şi ţăranii, nu alege decât 38 de deputaţi, pe când celelalte colegii aleg 145. Şi afară de aceasta, alegerile se fac într'un mod indirect, prin delegaţi, ceeace înlesneşte ingerinţele poliţiei care face şi alegerile în col. III, numit colegiul-minciună.

începutul de la Jos regimul cenzitar! Trăiască votul obştesc! de Cristian Racovski (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostului Ministru Dr. Lupu, la o altă serată de la palatul regal când l-am surprins în flagrant delict, de galanterie cu altă doamnă cu părul brun

La serata de la curte
Domnul Lupu făcea curte,
Însă altcuiva.
Şi-nţeles-am adevărul,
Că un Lup îşi schimbă părul,
Dar năravul ba!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Această hexagramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt treizeci şi doi de ani de când m-am întâlnit întâi cu marele meu învăţător Ion Creangă. Eram un ţânc bălanel, cu capul mare şi privirea sfioasă. Şi învăţam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare, pe care mai târziu, cu ani în urmă, am regăsit-o mică şi întunecoasă. Acolo, în bănci lungi, crestate cu cuţitaşele, stăteau îngrămădite toate odraslele gospodarilor din Vatra Paşcanilor. [...]

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatului şi politicianului Vasile Lupu în timp ce pleda la Curtea de Apel Ploieşti

Vasile Lupu, odinioară,
Ducea lupte pentru-o ţară.
Tizul lui, azi, cu avânt,
Luptă doar... pentru pământ.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oi vs lup

Motto: Noua guvernare a RM
şi societatea civilă cer demisia
lui M. Lupu din postul de şef al
Curţii de Conturi.
M. Lupu refuză.

fac ravagii ploile
ţara mai s-o-nece
cer la stână oile
lupului să plece

lupu unde face
- nimenea nu pleacă
stâna iaca tace
- ploaia stă să treacă...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!