Fluturi îndrăgostiţi de flori

Mă sprijin de balustrada unui turn înalt;
Briza suflă blând.
Privesc în depărtare.
Sfârşitul Primăverii cheamă melancolia.
La asfinţit, înconjurat de iarba plină de rouă,
Mă întreb dacă mi-ar putea cineva înţelege dorul.

Mai degrabă m-aş îmbăta criţă.
Cineva trebuie să cânte când are vin la îndemână,
Dar pentru evadare, de fapt, beţia n-are cheia de la nicio uşă.

Nu-mi pasă de dezordinea veşmintelor..
Iubita mea chiar merită să fie dorită.

poezie de Liu Yong, 987–1053, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru o fată

Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, şi nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur şi greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinşi,
Îţi va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ţi pasă.
Păstrează-l când eşti singură
Ca pe un preţios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheaţă-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată mă prefac că nu mai ştiu cum mă cheamă,
atunci Soarele-l întreb, dar el nu mă ia în seamă...
O întreb chiar şi pe Lună, de n-a auzit în noapte,
poate prin somn cineva... numele-mi striga cu şoapte!
Întreb pietrele ce tac, păsări clipind a mirare,
frunze galbene ce zac, moarte de îngrijorare...
Întreb Toamna cea cochetă ce-n oglindă se pudrează,
nimeni nu-mi spune nimic, parcă totul complotează
să mă-nchidă în uitare, numele să nu-mi mai ştiu,
să mă cheme-Nsingurare, sau poate... E Prea Târziu!

Numai vântul nebunatic pletele mi le resfiră,
pleoapele-mi alintă dulce, le închide şi suspină!
"Eu ţi-aş spune cum te cheamă, trebuie doar să m-asculţi,
să mă laşi să te cutreier, de mine să nu te-ascunzi!
Căci am auzit aseară cum te striga cineva,
te striga în vânt, haotic, nimeni nu îl auzea!
Cred că te striga, Uimire, sau parcă-ţi zicea Speranţă,
parcă Amurg Auriu, sau poate că... Dimineaţă!
Poate Vis Neîmplinit te striga, sau... Amăgire...
Dacă mă gândesc mai bine, cred că te striga... Iubire!"

poezie de Zenovia Priboi‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş îmbăta de ziua mea

M-aş îmbăta de ziua mea,
Mi-aş îmbăta singurătatea
Şi soarele l-aş îmbăta,
Mi-aş face criţă puritatea

Şi-aş tăvăli-o nopţi la rând
În spume dense de şampanii,
Cu îngeri beţi colaborând,
Să-i facem dragostei campanii.

M-aş îmbăta, dar n-am amici,
Niciunul nu-i să bea cu mine!
Doar muşuroiul de furnici
Şi-un roi de viespi sau de albine?!

Nici diferenţe nu mai fac
În tot ce mişcă, tot ce zboară,
Aghesmuită vreau să zac
Să-mi cârâie la cap o cioară.

M-aş îmbăta, de ce să nu?
M-aş îmbăta pentru senzaţii,
M-aş îmbăta cu eu şi tu
Şi-apoi să ne pupăm ca fraţii.

Să n-am habar de ce iubesc,
De ce-i aşa frumoasă viaţa,
Să uit de ce îmbătrânesc,
De ce îmi fură anii hoaţa,

M-aş îmbăta, dar n-am cu ce!
Prin aer zboară sticle sparte,
M-aş îmbăta cu orişice,
Dar nu mi-am pus nimic deoparte.

M-aş îmbăta cu-adevărat,
Căci doar o dată, nu se pune,
De tot ce sunt, despovărat,
Să fiu, m-aş îmbăta pe bune.

Aduceţi vinul cel mai vechi,
Să bem de ziua mea, cu toţii,
Să tragem ţara de urechi,
Să nu mai tolereze hoţii.

M-aş îmbăta, m-aş îmbăta,
Căci adevărul e-n beţie,
M-aş îmbăta de ziua mea,
Aş bea cu tine, Românie,

S-avem iar fluturi în stomac,
Idei năstruşnice, zălude,
Să ne-mbătăm, că e de leac,
Cu prieteni şi duşmani şi rude.

M-aş îmbăta, aici, sub nuc,
Cu frunzele de toamnă brună,
Însingurată ca un cuc,
M-aş îmbăta cu suc de prună.

V-aştept să umplem locul tot
Într-o beţie-autumnală;
Avem cu toţii drept de vot
Pentru o ţară terminală!

M-aş îmbăta adeseori,
Ca să nu mai disting mizerii
Nici vameşi, nici violatori
Nici nedreptăţile, puzderii.

Şi uite-aşa să ne-mbătăm
Ca delincvenţii, pân la vomă,
Poate curaj am căpăta,
Sistemul să-l băgăm în comă.

Şi totuşi beau de ziua mea
Veninul pur al nedreptăţii,
În suc amar de foi de stea,
(Nectarul care-l beau poeţii).

poezie de Emilia Amariei din Arena cu fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mai degrabă le citesc decât să le ard, dar dacă ei vor să le ardă, nu-mi pasă. De fapt, nu trebuie să ne facem griji pentru arderea cărţilor; de fapt, arderea cărţilor este practic imposibilă.

citat din Noam Chomsky
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule

Suflă vântul,
iarba tace,
dorul mândrei,
nu-mi dă pace.
Suflă vântul,
iarba ţipă,
dorul mândrei
mă risipă.
Dorule,
de ce mă chinui,
când pe tine,
eu te mângâi?
Dorule,
de ce n-ai milă,
şi mă macini
şi ţi-e silă?
Dorule,
amăgitor,
nu mă judeca
uşor;
judecă-mă
puţin mai greu,
că te vede
Dumnezeu!

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cunoaşterea caracterului unui om cântăreşte mai degrabă comportamentul, decât ceea ce susţine despre propria persoana prin vorbe! Aşa că atunci când cineva iţi arată cum este de fapt, crede-l pe cuvânt, n-are nevoie de credite!

citat din Ioana Andreea Dogeanu (9 octombrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi îndrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor - înseamnă a lua o hotărâre, a face o judecată, a te angaja printr-o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic, n-ar exista nicio bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pe toată durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m-aş baza numai pe ele, fără să mă biziuesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului?

citat celebru din Erich Fromm
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtor oameni le pasă când cineva pierde, când acel cineva decide să nu fie ceva, ci cineva?

citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi pasă ?

Nu-mi pasă dacă,-n în vise sau în indolenţa primăverii,
Cântecele mele n-arată cine sunt şi ce mă doare;
Ele sunt un parfum, iar eu sunt cremenea şi focul,
Eu sunt răspunsul, ele sunt doar o chemare.

Ce-mi pasă? Căci dragostea-n curând se va sfârşi;
Inima să cânte, iar mintea mea să-şi doarmă somnul greu,
Pentru că mintea, mândră şi puternică, poate să tacă,
Inima-i acea care-mi scrie cântecele, nu eu.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuiam să cred că o căsnicie m-ar diminiua, că mi-ar reduce opţiunile. Că trebuia să fii cineva în minus ca să poţi să trăieşti cu altcineva, când, desigur, trebuie să fii cineva în plus.

citat din Candice Bergen
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Cel mai aproape de o şampanie am fost la o ştire. Soţia nu ştiu cărui preşedinte o arunca la plecarea unui vas de luptă.
Leon: Aduce noroc să desfaci o şampanie la începuturi de drum... fie pentru un vas de luptă sau pentru o seară.
Ninotchka: E ciudat când privesc în urmă. Eu am crescut cu lapte de capră. În armată aveam o raţie de votcă şi acum, şampanie.
Leon: De la capre la struguri. Aşa mai zic şi eu.
Ninotchka (după ce gustă pentru prima dată, se strâmbă puţin, apoi zâmbeşte): E bună. (Dă paharul pe gât.) Din ce am citit, credeam că şampania e o băutură tare. E fină de fapt. Se îmbată cineva de la asta?
Leon: Au fost cazuri. Dar durerea de cap de dimineaţă merită dacă ai băut cu cine trebuie. (Închină paharele.) Pentru noi, Ninotchka!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simţi?
Şi de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aş putea privi?

Fără trup oare tot eu aş fi?
Aş avea aceleaşi amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopţile şi mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viaţa asta e doar un test?

Când firul vieţii brusc s-a rupt,
Luminile uşor sau întunecat
Şi toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuţi,
Oare pentru altcineva ar mai conta?

poezie de Ciprian Ionuţ Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi ştiut... (vecinul de la etajul patru...)

cineva visa ideile
rezemat de zid, ţinându-se
de balustrada
între el şi cer
visa o cale lactee pentru
iminenta lui fabrică de iaurt
pentru iubita ce va să vină
să fi ştiut
că ea este alergică...!
Preferă ţigări light, coca şi cola
deprinsă pe când zăbovea prin piaţa Laleli
din Istambul...!

... după doi copii frumoşi şi trişti
doi ani de întrecere
"cine dospeşte lehamitea
în colţul gurii"
după două bătăi parte-în-parte
– două direcţii:
ea lăsat copiii la mă-sa
"aceasta i-a înfipt în orfelinat"
ea a luat praf pe tălpi
acolo unde ocoleşti oraşul!!!
El rezemat de zid
linge balustrada
sarea visului idilic
încă mai crede
semiobscurul ascunde pulberi murdare
cineva a îndoit calea lactee cu
apă plată
o telegramă zace pe jos
într-un jos al nimănui
mâine unul din copii se-nsoară –
despre celă lalt nu se mai º tie...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva vrea să-şi rupă lanţurile şi să fugă, nu există piedici: natura ne ţine într-o temniţă deschisă. Când împrejurările ne-o îngăduie, se poate căuta o cale de ieşire după plac;dacă însă cineva are la îndemână puţine posibilităţi, să aleagă şi să vadă care este calea cea mai bună de a scăpa. Lipsesc prilejurile? Atunci să se agaţe de primul care-i iese în cale de parcă ar fi cel mai bun, chiar dacă e ciudat şi neobişnuit.

citat celebru din Epictet
Adăugat de Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Îmi ador robotul telefonic. Aş vrea să fiu un robot. Dacă aş vedea pe stradă pe cineva cu care nu vreau să vorbesc, aş putea să zic "Îmi pare rău; nu sunt disponibil momentan. Dacă doriţi să lăsaţi un mesaj, e posibil să plec." Am şi un telefon fără fir, dar nu-mi place aşa de mult, pentru că nu-l poţi trânti. Te enervezi pe cineva la un telefon adevărat - "Nu vorbeşti aşa cu mine!" Bang! Ştiţi cum e. Te enervezi pe cineva la un telefon fără fir - "Nu vorbeşti aşa cu mine!"

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietene, pământu-ntreg mi-ar deveni duşman
Dar nu-i niciun păcat pentru că tu nu-mi eşti duşman.

Fără să fiu sfătuit de cineva te-am îndrăgit
Darul acesta nu mi-l poate face niciun duşman.

Cât sunt duh şi carne nu duc lipsă de tristeţi
Nu-mi pasă de voi coborî în pământul duşman.

Ey, tu, suflete! Tu, iubito, sabia-i trasă
Ia seama, moartea de mult ne-a privit ca un duşman.

Ey, Fuzulî! Chiar de mor nu renunţ la iubire
Mormântul să mi-l săpaţi în pământul duşman.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiţi să mi-o aduceţi înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu îşi spun pe nume şi
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosneşte pe os
par o pasăre decapitată de aripi
şi mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
ştiu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

şi cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
şi nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
şi voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

şi totuşi
cineva mă aleargă...

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Nu-mi auzi strigătul?
Chemarea din inima mea.
Nu-mi simţi lacrima
Pe buza ta.

Nu-mi vezi disperarea?
Îi prea mare distanţa?
Îi prea mult timpul trecut?
Totul pământ, totul pierdut?

Ne temem chiar şi de cuvânt,
De soarele în asfinţit, în amurg.
Confundăm viaţa cu ceva sfânt,
Ne condamnăm la moarte pe rug.

Ne pierdem chiar şi acum,
După atâta timp trecut.
Ne mulţumim cu o clipă
Şi zburăm pe o aripă frântă.

Ne lăsăm duşi de destin,
Ne îmbătăm din cupa plină de venin.
Chiar şi când cerul ne cheamă,
Când totul pare senin.

Doar noi doi lipsim din ceata de îngeri!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsit de femeia de ploaie

Am fost părăsit de femeia de ploaie,
am aşteptat-o îndelung fără umbrelă,
n-a mai venit până am răcit.
Doresc să-i dăruiesc din temperatură
măcar câteva grade din speranţă
şi o îmbăiere în flori de fân copt
să mă ţină minte.

Noaptea m-a sfătuit să renunţ,
dar nu prea-mi convine
vreau să adorm în damf de ţuică fiartă
şi să-mi transpir părăsirea
ca un copil uitat în leagănul primăverii
cu ochii după păsări cântătoare.

Îmbrăţişat de gânduri de dragoste
m-am trezit fericit în beţia de lumină
şi privesc umbra ploii în depărtare.

Neîntâlnită de nimeni femeia de ploaie
aşteaptă şi ea clipe de răsfăţ
şi căldură de vară.

Văd pe cineva cu umbrelă de ploaie
şi femeia la braţ,
pot să fiu chiar eu neaşteptatul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!