Nimic nu se pierde

Dac-ar putea, mulți dintre noi
Și-ar lua iubirile înapoi,
Sărutul dulce și ușor
Și nopțile fierbinți de-amor.

Dar n-avem cum, s-au consumat,
Că doar nu le-am amanetat;
Și totuși nu s-au risipit,
Ci suflete-au îmbogățit.

poezie de (23 mai 2022)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Victor Martin

Cei mai mulți s-au îmbogățit degeaba.

aforism de din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Recviem

viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Cititorilor mei. Volumul de față apare într-un colectiv de epigramiști

"Laolaltă" să mă vadă,
Mulți prieteni s-au mirat;
Le-am răspuns: într-o grămadă
Poate trec... neobservat!

epigramă de din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Restituiri boeme" de Octavian Moșescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

E toamnă pe Pământ

Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei

Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ

Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus

Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...

Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Și totuși, banii mulți ar putea fi o formă de spectaculoasă răzbunare pentru cei care te-au subestimat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Natura umană, știi? Încă din Antichitate, oamenii s-au analizat (acționând în consecință) după felul în care s-au îmbrăcat ori s-au accesorizat. Dar tu să te bucuri în continuare de lucrurile simple, mărunte sub soare, să fii fericit chiar pentru faptul că dimineața te-ai trezit, să iubești și să fii iubit, să zâmbești și mii și mii de cărți ale înțelepciunii să citești!

în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mircea Albulescu

În prima dintre tinerețile mele am făcut atletism. Am făcut sărituri, lungime, triplu, înălțime. Ca să poți să sari mai mult, mai înalt, mai departe, trebuie să faci câțiva pași înapoi ca să-ți iei elan. Suntem într-o fază în care e nevoie să ne luăm elan, și să facem doi-trei pași înapoi. E adevărat că găsim mai mulți amatori de pași înapoi decât de pași înainte, e adevărat că unii uită de ce s-au dat îndărăt când de fapt s-au dat dea-ndăratelea ca să sară mai departe, ca să sară mai sus, ca să fie mai buni, ca să fie mai frumoși, mai deștepți, mai inteligenți, mai, mai, mai. Dar astea dupa părerea mea vor trece. Toate trec!

în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
Ileana Nana Filip

Anii, credințele și valorile

S-au risipit anii in mii de culori
S-au aglomerat stelele-n albe
Nuanțe, credințe și valori
S-au pierdut anii, s-au desenat
Printre ruinele minții s-au aglomerat
Neuronii preaslăviti in nuanțe de mov
Putine lumini vor preamari
Sufletele îngerilor vremelnice.
Pana ce timpul se va opri.
Vino sa-mi cuprinzi neputința!
Cu valurile mâinii tale sa ma ghidezi
Printre schimbările vieții
Evoluție spectaculoasa...
Sa ma afunzi in mister... pana la cer!
Nu-mi desena culori nedescrise,
Voi fi aleasa in orice clipa
Munca ma conduce spre rezultatele
Pe care ni le-am creat in minte
Frumusețea vibrației dincolo de mister.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și-a amanetat sărutul

iubita mea și-a amanetat sărutul
are nevoie de bani
ea mereu are nevoie de bani
în mâna ei banul se topește instantaneu
ultima dată când am sărutat-o
mirosea a primăvară
și buzele ei aveau gust de căpșune
mie-mi plac căpșunele
da' ador gustul de cireșe amare
nu-i spun asta
m-ar da la amanet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima clipă...

parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim extaz
cum te-așterni între mine și groapă...

poezie de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sărutul primului dans

Mi-au amuțit privirile flămânde
și s-au pierdut pe loc în ochii tăi,
pe buzele, petale sângerânde,
ce au aprins în mine vâlvătăi.

În părul tău se ascunsese-o rază
și-ți mângâia zulufii jucăuși,
copii uitați de mama ce-i veghează
în lumi pe unde-aleargă, nesupuși.

Și mi-am umplut privirile cu tine
de mi s-au revărsat pe trupul tău,
și-au tot căzut, căci nu puteam susține
un gând atât de bun și-atât de rău.

Cu mâinile-ți frumoase, delicate,
am depășit momentul de suspans
când le-am luat și, cu seninătate,
le-am sărutat ca pentru primul dans.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorea să vadă caltaboșul desprins de nas. Și așa se trezi bietul om cu caltaboșul pe un blid de pe masă. Și dacă tăietorul și nevasta lui nu s-au plimbat cu o caleașcă aurită și nici nu s-au îmbrăcat în mătăsuri și satin, cel puțin s-au ales cu un caltaboș pe cinste, un caltaboș pe care orice om și-ar dori să-l aibă la cină.

finalul de la povestea Cele trei dorințe
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dorință

Aș vrea să-mi împrumuți un nerv, sau doi
Să-i pot avea rezervă la uzură,
Mulți s-au tot dus, s-au dus la amândoi
Și vezi, mă tem, că sunt doar tare-n gură.

epigramă de din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

CIREȘE ROȘII...

Intr-o livadă minunată
Cu cireșe roșii încărcată,
De dimineața m-am plimbat și cireșele le-am admirat.

Să le culeg am ezitat,
Am ezitat și să se mai coacă am așteptat.
Dar o ploaie puternică, dintr-odată s-a iscat
Și cireșele s-au scuturat!

Chiar dacă unele, după ploaie le-am adunat
Cireșele roșii pe care le-am admirat,
Totuși, iată, s-au stricat...

Viața, să mă învețe, așa a încercat
Și pe viu mi-a arătat
Ca atunci când un dar ție ți s-a dat,
Și tu să-l primești, ai ezitat

Darul, departe de tine a zburat,
Pentru că cine ți l-a dat Acum, pentru totdeauna ți
l-a luat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Singurul care știe ce spun

îmi privesc vitrina dintr-un unghi rău
înțesată de obiecte de porțelan care nu au nicio treabă cu minulescu
nimic din agoniseală nu-mi mai place
s-au demodat s-au crăpat din inerția uitării s-au descompletat
nu-mi amintesc să fi spart dinadins vreo farfurie pentru a ispiti norocul
paharele stau precum cocostârcii la fel de inerte
cești mai mici mai mari pe unele nu le-am folosit până azi când
le privesc oarecum cu milă poate cu indiferență
și totuși ele în sufletul lor au mirosul meu de-o viață
amprentele buricelor care ostenesc pe litere
tot cu aceste degete te-am atins și doar tu știi ce spun
ziceam că mă uit așa în golul dintre obiecte
și mă gândesc cam cum arată rănile pe care le-am făcut acestui timp
de se micșorează văzând cu ochii aproape că e străveziu
mă tem de momentul dispariției lui fără urmă
ce se va alege de aceste obiecte care-mi aparțin de sufletul meu intrat în ele
cu sufletul acesta te-am atins și singurul ești care știe ce spun
le privesc și vina că le-am tratat altfel decât trebuia cântărește ceva pe inimă
unele sunt de la tine și încă mai au culoarea pe care mi-o stârneai în obraji
însă ele nemișcatele mele lucruri au rămas într-o îngândurare naivă
că poate le-aș putea folosi dacă te-ai întoarce la mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Ultima clipă...

... parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

refren:

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, pe drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

refren

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim extaz
cum te-așterni între mine și groapă

refren

cântec, versuri de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Matei Vișniec

La vederea animalului

S-au bucurat cu toții la vederea
animalului
au aprins focuri și au dănțuit
și s-au bețivit toată noaptea

și nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriașul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloși
și la dinții săi atât de albi
și la fruntea sa ușor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea și s-au
destrăbălat și nu s-au uitat deloc
la cele două brațe subțiri și la coatele
însângerate și la genunchii însângerați

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri și le-au presărat pe stânci
au răvăși cerul cu privirile lor
și la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tara lui Gufi" de Matei Vișniec este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -48.07- 24.99 lei.

Reverie

În această stare lentă,
De lentori și-nsingurare,
Lași, din toate, să-ți rămână
Numai nopțile fugare,

Numai partea ta de tine
Și ceva din ce ai fost
Când avea copilăria
Toate visele cu rost,

Când credeai că ești o parte
Din fiorul veșniciei
Și te-nfiora secunda -
Ca secundă-a reveriei.

Multe s-au lovit de malul
Pașilor făcuți prin viață;
Drumuri multe, spre-napoi,
S-au acoperit de ceață.

Totuși, sunt și clipe lente,
De relache și-nsingurare,
Când îți stau îndeaproape,
Toate nopțile fugare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Iubirile nu mai sunt

liniile cuvântului se instalează în mine
precum pasărea-n cuib
nu mai sunt iubirile cum erau
nici oameni nu mai sunt
corăbiile sau prins în furtuna sângelui
și noi ne înecăm încet-încet

mi-am prins degetele în clești
acum trag unghiile se rup
rămâne doar carne și un veșnic vierme
ce roade

iubirile nu mai sunt cum erau
iubirile nu mai sunt deloc
s-au stins odată cu degetele care
rămase fără unghii și carne
se mai țin de corp printr-o singură viță vie

poezie de din Luceafărul (30 martie 2016)
Adăugat de Laura CristescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Nichita Stănescu

În sfîrșit

În sfîrșit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrșit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrșit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrșit ne poți recunoaște:
noi suntem, generale,
soldații tăi din primul
și din al doilea
și din al treilea,
generale.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook