Port sângele
ca o sevă complicată în mine
umblă cuvintele libere de poezii
scot capul din vene la vederea
formulelor empirice care-mi scapă
este descumpănit când trece
prin inima putrezită de dragoste
ar putea umple câteva damigene
de un roșu întârziat o secundă
prin tomurile cu obsesii mărunte
sau ar fi bun pentru transfuzii
între spațiu și timp așteptând
un sânge resemnat în propriul nimb
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prin inima mea
trece sânge adevărat contaminat
cu dragoste mă voi risipi
prin tomuri ticsite cu poezii
pun totul pe-un soclu
măresc viteza și vuiește
șuvoiul prin urechi
se duce ca-un gând
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl văd
pe apollinarie cu minerva
zeița drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarța cerebrală
e rațiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap și dinții prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfuzii de iubire
Toamna își arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preș,
Vântul le înalță, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greș.
Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbițează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Așteptând iubiri din floarea ta senină.
Ne-or dezgheța în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieții se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.
Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenței, să mă trezești la viață,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi șoptești: când pleci, e dimineață?!
Mă furișez în toamnă prin petele de sânge,
În ograda largă doar frunzele foșnesc,
Un câine din vecini a apucat să urle,
Iarna mă cuprinde și-n urmă tot privesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Era să mor
dintr-o iubire istovitoare cu sânge
amar ca pelinul. pluteam liber
prin cameră ca un vers rebel.
era o dragoste de-o vară în cupe
pline cu nectar și opium, în proporție
egală. plămădeam un vis erotic,
pe o saltea de puf de păpădie,
când a venit fiorul care-mi vestea
dragostea. era femeia cu picioare
lungi și zâmbet nebun.
am crezut că e un vis spălat
într-o cupă de șampanie, o dulce
amăgire, aruncat într-un poem.
doamne, era să mor din dragoste,
călcând pe foile cu poezii netipărite.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi timpul
ca spondiloza, cardiopatia ischemică
aia cu tulburarea miocardică datorită
unui dezechilibru între fluxul de geniu
ce este scăzut în inima mereu
îndrăgostită din motive obiective
diabetul și alte boli să preia trupul
ajuns la 56 de ani
care scrie poezii testamentare din timp
corpul scuipă câteva semne de slăbiciune
le văd în oglinda care mă atinge pe obraz
zâmbetul este curmat de o durere
de genunchi și nici n-aș putea să fug
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un regat de dragoste
Din vechime trag după mine rădăcini viguroase,
o sevă ca un izvor fierbinte
din care n-am băut des,
dar o simt prin sânge cum urcă.
Sunt un împătimit al cetății,
viața se clădește sănătoasă între zidurile ei
la o răscruce de străzi înguste
pe unde timpul trece uniform.
În casa mea se nasc dorințe,
mă cuprind în ele
și aștept să mă stăpânească viu
într-un regat de dragoste luminoasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul provine din aceea că coincidența dintre timp și eternitate trece prin simțuri. Experiența spiritului ne este dată prin materie, cea a infinitului prin spațiu și cea a eternității prin timp.
Anselm Grun în Invitație la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trag de vene
până ajung unde trebuie
să ajungă dacă și-ar propune
cu acele care le răscolesc
și nu pleacă. îngerii au nevoie
de mine. sunt bolnavi, doamne
trag de vene ca de fiare
un culturist cu o plantație
de cânepă indiană. plec
să nu mă fac medic
nu vreau să ascult inima
legată tainic de vene
stau cu mâinile la spate
legat de vene cu vene irigate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre ea umblăm fără odihnă
pe dealuri cu schelete uriașe
care-și scot degetele prin fumul
albastru de capul lor o fac
cerul se înverzește și nimeni
nu vede universul cum se strânge
sub zodii aliniate planetele
așteptă cititorul de oase ascunse
călătorim rupți de timp prin ceas
târziu pentru pământ la pas mergem
adunând gând cu gând într-un volum
prinzi din zbor o stea ce stă să cadă
o compătimești și sus ai vrea s-o urci
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din mine
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...
Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...
Așteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...
Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
în fiecare zi mi se mișcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.
probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naște o inimă
și
o va alăpta cu sângele din cuvinte.
a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mișcă în piept
un poem.
tu.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Așteptând soarele" de Valentin David
Cât adevăr grăiește versu-ți tandru!
Mi-e toamna muză darnică-n poem-
Nu roșu sânge curge, flori de leandru
Ca un șuvoi de roz în versuri gem.
Doar inima ca o vioară tristă
Își varsă lacrima în simfonii,
Ca și cum doar tristețea mai există
În frunza ruginită de prin vii.
Din ramul desfrunzit, orfan de viață
Mai sorb o picătură de nectar
Și gura mea cu miere se răsfață,
Când seva umple ultimul pahar.
Încarcerată în adânc de mare,
Ca un cocon dospind melancolii,
Va crește-n mine bulgăre de soare-
O perlă-n adormirile târzii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața cuvintelor
a început după ce au ieșit
de la școală
și țin
până la închiderea școlilor
din diferite motive
oamenii umblă muți
pe străzi sau prin case
cuvintele au murit pentru ei
învățătoarea închide catalogul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cel care creează, nu există zi de 24 de ore, pentru că el este dincolo de timp și de spațiu. În fiecare secundă, sufletul lui zboară între extaz și agonie, între suferință și bucurie.
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tastez tot
ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
și laptopul rezistă
la marea mea chibzuință
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roșie
comunistă care rezistă
și rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roșu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
și simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde și pe mine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune înainte de naștere
Nu-s încă născut; ascultați-mă
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; consolați-mă
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.
Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.
Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
pentru moartea mea când trăiesc alții în mine.
Nu-s încă născut; recapitulați, vă rog,
amintiți-mi acele părți în care trebuie să joc,
replicile cu care să întâmpin pe bătrânii care-mi dau sfaturi,
pe birocrații care mă ceartă,
pe munți când se-încruntă la mine,
pe iubitele care râd de mine,
pe valurile albe care mă-îndeamnă să dansez
și pe deșertul care mă ademenește să condamn,
pe cerșetorii care-mi refuză darurile
și pe copiii mei care-mi aruncă blesteme.
Nu-s încă născut; ascultați-mă...
Nu lăsați pe omul fiară și nici pe cel care se crede Dumnezeu
să se-apropie de mine.
Nu-s încă născut; întăriți-mă
împotriva celor care-ar dori să-înghețe umanitatea din mine,
care-ar dori să mă transforme într-un jandarm-robotizat,
într-o rotiță dințată-n angrenajul unei mașini,
într-un lucru cu o singură față, într-un simplu lucru;
întăriți-mă împotriva celor care-ar dori să-mi dezintegreze entitatea,
să mă arunce-încoace și încolo sau
încolo și încoace, apă risipită printre degete.
Nu-i lăsați să mă prefacă-n piatră și nici să mă împrăștie în vânt..
Altminteri, ucideți-mă.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
frica de Covid -
seara numai frunzele
umblă libere
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Grozavele rădăcini
se ridică ușor din inima mea
cuprinsă de pulsațiile iubirii
ajunge un trunchi gros
cu o creangă și-un fruct
este dragostea care dă roade
se înalță spre cer iubirea
rădăcinile prind tot sufletul
se hrănesc din mintea mea
beată de fericire și extaz
aleargă iubirea prin vene
accelerează când ajunge
la inima ținută în rădăcini
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!