Vocea lumii

Am auzit în casa verii marea
Depănând ţărmurilor o poveste
Despre nedreptăţi pe care
Toată lumea ar trebui să le deteste.

Am auzit pe crestele munţilor vântul
Şi copacii conversând în pragul înserării
Despre o străveche tristeţe-a dealurilor,
La fel de misterioasă ca tristeţea mării.

Şi-n toate nălucile-acelei zile
Auzeam, cu elocventă insistenţă,
Un discurs din lumea de-altădată
Reverberând în urechea mea atentă.

Apoi am înţeles, n-auzeam decât
Bătăile inimii, ale inimii mele,
În murmurul continuu al valurilor
Şi-al vânturilor care-şi măcinau cuvintele.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful inimii

Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decât dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.

Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol

încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un râu liniştit.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti

Curierul a intrat pe uşă.
Cuvintele mele zgomotoase
Îşi caută speranţa
În visele care
S-au plimbat pendular
De la tine la mine
Am auzit bătăile ritmice
Între spaţiu şi timp
Din tolba ticsită de albastru.
E deja legănare de vânt
Când pensula gândurilor mele
A colorat lumea
Din care mi-ai scris.
Am găsit cuvinte
Ce trebuiau să respire.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupi

Nu mai vreau să fiu meditativ, dar absolut deloc,
Invidiind şi dispreţuind lucrurile lipsite de gândire,
Descoperind manierismul în câini şi-n mâzgălituri stângace,
În fetele tinere care-şi fac părul şi-n toate castelele de nisip
Luate de val la ora culcării copiilor, o palidă-amintire.

Mareea vine şi se retrage iarăşi, dar nu mai vreau
Să insist că-i flux sau reflux, nici despre permanenţa ei;
Nu vreau să fiu parte-a unui cor filozofic sau tragic, cu morţi şi eroi,
Ci doar să-mi aţintesc ochii la ceea ce va fi mâine.
Apoi, apoi fie ca marea să curgă peste noi.

Aşa că veniţi cu toţii aproape, faceţi un cerc,
Uniţi-vă mâinile şi credeţi cu tărie că mâinile vostre unite
Vor ţine departe lupii de apă-ai mărilor albastre
Care hăulesc de-a lungul ţărmurilor. Şi fiţi încredinţaţi
Că nimeni nu-i aude din mijlocul râsului şi-al cântecelor voastre.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
mai puţin decât ştiu stelele despre cerurile gri
şi mai puţin decât ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am auzit un foşnet
alb-alb era ceva şi mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-şi aripile iluzie la geamul spart în bucăţi
ori era o singură aripă care plutea mai uşor fără înger

ce ştii tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc şi mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea străveche

-"Cât e ceasul de mână"? demiurgul mă întreabă
Pe cer răsare o stea străveche
Închide ochii să-ţi aud bătăile inimii!
Cu urechea lipită de sânu-ţi
Fluturând în dansul sălbatic de tobe şi vânt
Ce mult e de atunci de când boreale
Razele soarelui mă ispiteau!
Un dans şeptar, frate cu focul din trup îmi vorbea din aripă Cerul se amesteca cu pământul
Şoaptele tale cu marea, devenind legământ de iubire
Şi nu am mai dormit îmbătat sau visând ochii tăi
Noaptea mă trezeşte din somn ispita.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

consens

Consensul înseamnă un sprijin rezultat atunci când fiecare se simte auzit şi înţeles. Toată lumea ar trebui să fie mulţumită că a avut şansa de a influenţa decizia şi să se declare doritori a o sprijini.

definiţie de Marvin Weisbord
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către cititori

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
grădinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plângă şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărmul mării

Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca nişte unde care, lovindu-se, se sparg
Şi sub uşoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează şi-n visuri se alină
Şi-ascultă glăsuirea talazului din larg.

Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum îşi îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Şi-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge şi renaşte în fiece moment.

Aţi auzit, prieteni, ce imn a înălţat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezeşte Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însufleţind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!

Prin Dumnezeu vorbeşte talazul vast al mării
Şi totul prinde viaţă la şoaptele chemării,
Venind din mari adâncuri ca soarele-n răsfrângeri
Al valurilor mării fantastic cor de îngeri
Care-şi topeşte-n spaţii nemărginite ceara
În castul clar de lună, prieteni, bună seara!

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul gonea rece

pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schiţau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzişul lor
burniţa măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
şi apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în faţa televizorului protejaţi de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia şi simţea tristeţea
deznădejdea
fugea şi plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simţea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când loveşte pământul
era un glock de 9 milimetri
se simţea vlăguită şi nu reuşea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-şi amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum şi-a spus: sunt o fantomă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăile inimii pe zăpadă...

Ce zi frumoasă de colind,
Aruncă-ţi braţele în vânt,
Pe tâmple visele-mi aprind,
Toate să fie într-un gând.
Fură scânteia de la piatră
Şi-n suflet aprinde-o tornadă,
Soarele într-o cascadă
Lumină din lacul de ghiaţă.
Scară, curcubeu în soare,
Mă simt şi eu ca o ninsoare
Fură tăcerea la o iscoadă,
Apoi vezi bătăile inimii pe zăpadă...
Şi uite ninge-a nepăsare
Ninge cu fulgi de răbdare,
Cu fulgi de îngeri făuriţi
Ce astăzi şi-au ieşit din minţi...

poezie de Eugenia Calancea (28 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurul ploii

Plouă bacovian în liniştea înserării,
Cu resemnarea prezentului
Şi monotonia stropilor,
Căzuţi pe asfaltul umed.
Păsările cerului au amuţit
Sub tăcerea norilor gri...
Nicio rază de lumină
Nu-mi deschide drum spre a visa
Verdele câmpiilor sau pajişti înflorite,
Doar pământul setos,
Absoarbe umezeala, respiră prin ea
Şi în adâncul lui doarme liniştit
Cu speranţa reînvierii
Într-o primăvară zburdalnică
Aducătoare de noi începuturi.

Plouă bacovian în dimineaţa mohorâtă,
Doar ceasul din perete
Imită bătăile inimii mele,
Calm, ordonat, fără sincope,
La fel ca murmurul ploii de toamnă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ţipăt al pescăruşului

atunci ne-am iubit pentru ultima oară
ştiu că făcusem bagajele
am privit încă o dată în cameră
să văd dacă nu cumva am uitat ceva
după care m-am băgat sub duş -
şi ţipătul pescăruşului s-a auzit
pentru prima oară

tu erai mai tăcut decât de obicei
nu ştiu ce dracu ţi se întâmplase
toată seara ai stat retras pe balcon
ascultând cum se repetă marea,

la un moment dat am venit lângă tine
şi te-am întrebat de ce eşti aşa trist
ai bâiguit ceva despre nişte amintiri -
la început n-am înţeles, vocea ta era acoperită
de zbuciumul valurilor

înainte să plecăm te-am dorit
aproape că-mi venea să te devorez ca o fiară sălbatică
atunci când simte sângele zvâcnind,

şi nu ştiu cum naiba s-a făcut
că ţipătul pescăruşului s-a auzit pentru a doua oară
ca şi cum ar fi venit de undeva
din lăuntrul tău

suna atât de real încât
mi-am pus capul la tine pe piept
ca să-l ascult încă o dată
dar nu s-a auzit decât ceva
aidoma unei mări agitate,

atunci când te-am văzut intrând în valuri
aproape că am ştiut,

aproape am ştiut
că ţipătul pescăruşului
se va auzi pentru a treia oară
şi l-am văzut cum ieşea din tine
înălţându-se spre zenit,

şi-apoi deodată s-a făcut linişte
de parcă inclusiv marea ar fi
amuţit,

cât să aud cu o precizie înspăimântătoare
ceea ce valurile au acoperit
în seara de dinainte de a fi făcut dragoste
pentru ultima oară,

şi-am înţeles în sfârşit de ce îmi spuneai
că
te umpli de amintiri

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste optimistă

şi despre lumea mea cu pietre alintate
dintr-o poveste despre Caribda şi Scila
se vor cânta romanţe şi cantate
in care benevol se va dansa cu sila

şi despre ţara mea cu munţi şi mare
dintr-o poveste cu ciclopi setoşi de sânge
se vor şopti balade cu mioare
în care nici un baci nu va mai plânge

şi numai în memoria plecată
într-o poveste cât un hău de largă
se va păstra privirea aplecată
sub tremurânda sabie. Sau vargă...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume ideală am putea corecta spaţiul şi timpul după bătăile inimii, dar în lumea în care trăim nu putem decât să le ascultăm în linişte cum bat fără noi.

citat din Marius Torok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dune, la malul mării

Toată noaptea noi dormim aici pe dune,
Sub această continuă adiere de vânturi,
Cu stelele deasupra noastră santinele;
Ne-îngână de nani-nani trântorii din adâncuri.

Până când, veselă,-n a zorilor răcoare
O ciocârlie se trezeşte din somn şi cântă,
Iar peste podelele apelor vedem cum soarele
Se-nalţă roşu deasupra mării şi-o descântă.

Lumea este spălată şi clătită înc-o dată
Într-o maree de purpură şi aur suprapuse,
Iar inima câmpurilor este umplută
De vise, dorinţe şi poveşti încă nespuse.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau decât să te iubesc

Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuieşte
Râul se umple de-un peşte

Pe-a singurătăţii mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile şi nopţi
Să ne-nţelegem

Să nu-ţi mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Şi de-o lume dup-al tău chip

Şi zile şi nopţi de pleoapele tale rânduite-omeneşte.

poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annie Hall: Şi i-am povestit despre familie şi sentimentele mele faţă de bărbaţi şi despre relaţia cu fratele meu. După care ea îmi vorbeşte despre invidia posesiei penisului. Ai auzit de asta?
Alvy Singer: Eu? Eu... sunt printre puţinii bărbaţi care suferă de asta.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că, în inima lui, tatei nu-i prea păsa de Dumnezeu, deşi pretindea că-i pasă. M-am gândit că aş putea să fac la fel. Ceea ce îmi plăcea era să stau lângă Carrie când cânta la pian. Carrie nu m-a iscodit niciodată în legătură cu cunoştinţele mele despre Dumnezeu. Eram recunoscătoare că nu o deranja că stăteam lângă ea în tăcere. Spunea că un copil n-ar trebui să fie lipsit de bucuria muzicii. Cânta orice melodie care îi venea în minte. În glasul ei auzeam anotimpurile. Sunetul primăverii era precum Fluviul Albastru când umplea golfuleţele. Sunetul verii era că mângâierea soarelui. Toamna era alcătuită din culorile care vibrau şi îmi înălţau simţurile. Vocea iernii era profundă, o poveste despre zăpadă.
Dacă am început să-mi fac o idee despre rai, a fost cântând împreună cu ea.

Anchee Min în Perla Chinei
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ştiinţă se încearcă să se spună ceva ce nimeni nu a mai auzit înainte, într-un mod cât mai simplu pentru a fi înţeles de toată lumea. Pe când în poezie, lucrurile se întâmplă exact invers.

citat clasic din Paul Dirac
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!