Avea impresia

că mâna aceea se lipea de spate
încercând să-i dea un brânci
era o forţă a cuiva cu adevărat puternic
aproape că-l dezechilibră şi privind
în spate nu era nimeni
mâinile îi apăsau umerii acum ştia
că nu poate scăpa de ele prea uşor
privea în sus şi s-a cutremurat
ceaţă cobora rotundă deasupra capului
neimportantă pentru privirile celorlalţi
era disperat deoarece credea că suferise
o transfigurare care îl apropia de neant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea şi-a pus mărgele

Iubirea mea şi-a pus mărgele
Pe furiş.
Credea poate că aşa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...

Iubirea mea şi-a pus mănuşi
De dantelă.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuşi negre...

Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roşu...

Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...

Iubirea mea şi-a pus tăcere
Pe intenţii.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...

poezie de Gabriela Chişcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adus de spate

bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă să rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
păşeşte calculat fără frică
se gândeşte să-i scrie o scrisoare
de amor şi inima-i bate necontrolat
fără medicamente îşi face de cap
închide ochii pentru un exerciţiu
de imaginaţie are parte din belşug
îşi spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el şi poate îndura şi-un sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entuziasmul te poate ajuta să găseşti uşi noi însă pasiunea este cea care te va ajuta să le deschizi. Dacă ai un scop cu adevărat puternic, nu trebuie să te împingă nimeni de la spate. Doar pasiunea te va purta într-acolo.

citat din Roy T. Bennett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde textul se-ncheie

sufeream mereu pentru plăcerea viitoare
sălta şi cobora
întorcându-se în teaca ei ascunsă
părăsea calea
unde murmurul râului medita sub stele
privea înainte
parcă amintindu-şi
cumpăra o altă poveste
din ombilicul adevărului
o piatră de opal
zvon dulce
pentru felul în care ai ştiut
uşor cu degetele

niciun zeu nu va mai fi deasupra
precum nerăbdarea

umbre
fixate în ancorele lor
umezite şi încurcate
mâinile tale

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îl car în spate

până la patul extensibil şi-l depun
alături de alţi doi domni aliniaţi
care visează democratic în consens
mă cutremur când văd valizele
cu mâinile aproape ieşite
sunt liniştit când constat
că e o adevărată operă de artă
macabră şi pentru haina neagră
cu pantaloni vărgaţi care a deschis
uşa unde sunt păstorul care păzeşte
mica turmă de şopârle întinsă pe pat
se retrage cu o oarecare îngrijorare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra buzelor

mustaţa stă în să zboare iar
spre o altă faţă rotundă acum
se întinde douăzeci de milimetri
ajunge pentru o planare peste melci
fulgi de ovăz şi alte cereale muiate

deasupra buzelor întoarsă e mustaţa
zburlită cuminte sub nasul fin
ridicat cu superioritate în aerul greu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici uşor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simţi dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Şi vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-aşterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceaţă,
Iar amintirile îţi pier
Lăsându-ţi trupul fără viaţă.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu să rămâi sus,
Când viaţa-ntreagă ţi-e departe
Te afli între poli opuşi
Păşeşti spre viaţă sau spre moarte?

poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul de la colţ

Copleşit de plictiseală
Chiar la colţ de strada mea
Un semafor plin de fală
Celorlalţi le povestea:

Zi de zi, la opt jumate
Pe trecere observam
Un băiat privind în spate
La o fată cu ghiozdan.

Câteodată, pare-mi-se
Fata îl mai saluta
Dar băiatul cu gropiţe
Tot din spate o căuta.

Într-o zi, curios din fire
L-am oprit întâia oară
Să-l întreb, de se cuvine
Ce-i cu acea domnişoară?

A oftat, privind la dânsa
Şi mi-a răspuns ferm convins
Că-n iubire-i daltonist.

poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu ştia de ce, era disperat pentru că nu ştia de ce,
Îţi lipseşte o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citeşti?
Rar şi numai cărţi bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Eşti un om fericit.
A zâmbit, a deschis uşa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniştesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitaţi de poeţii morţi de foame.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu a crezut în el, nimeni nu l-a încurajat, din contră, i-au spus că nu se poate. Însă el ştia că nu mai poate să trăiască la fel. Simţea că se sufocă dacă mai continuă chiar şi o clipă să se mintă, să se prefacă, să îşi ignore vocea interioară care îi şoptea... "îndrăzneşte, fă pasul acum". Cu un picior în trecut şi cu unul în viitorul necunoscut, s-a uitat pentru ultima data în spate. Erau câteva lucruri la care regretă că renunţă, dar nu destule pentru a-l ţine în loc. Ştia ce îi poate oferi trecutul şi nu era suficient. Visurile lui sunt toate în viitor, în schimbarea pe care intuiţia îl îndeamnă să o facă. Hotărârea a fost luata. Fie ce-o fi. Face pasul în necunoscut, cu încredere în viaţă, curiozitate şi deschidere faţă de tot ce va urma. Trece printr-un moment de cădere în gol, de prăbuşire în abis, dar în ultima clipă, tocmai când era pe punctul sa renunţe la speranţă, simte ca îi cresc aripi. Printr-un act de curaj, a învăţat să zboare.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul

Primisem un pardesiu de pomană
şi-o icoană şi o mână de bani
şi-am întâlnit un prieten cu care,
cu care ne-am pierdut în idei
şi dimineaţa la două
veneam la cămine şi câinii ne lătrau,
ne lătrau câinii
şi noi pe ei
şi am adormit în faţa căminului
cu capul pe câini
şi dimineaţă am plecat la examen
la hermeneutică
cu pardesiul şi icoana
şi mâna goală de bani
şi cu un spate plin
de iarbă...
Şi nimeni, nimeni
nu râdea în urma mea
şi nimeni nimeni
nu ştia ce stele târâiam după mine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate să vorbească în numele celor doi conducători ai grupurilor ghidate, deoarece ambii sunt morţi. Dar pot să confirm că nimic din ce am văzut în după-amiaza zilei de 10 mai nu a indicat faptul că o furtună nimicitoare se apropia ameninţător. Pentru că mintea mea era afectată de lipsa de oxigen, norii care se ridicau deasupra impresionantei văi de gheaţă, cunoscută sub numele de Circul Vestic (Western Cwm - pronunţat "cum" - a fost numit aşa de către George Leigh Mallroy. Acesta l-a zărit prima dată în timpul expediţiei pe Everest din 1921, când se afla în Lho La, o trecătoare înaltă la graniţa dintre Nepal şi Tibet. Cwm înseamnă vale, circ, în galeză. - N. a.), mi s-au părut inofensivi, vagi, lipsiţi de substanţă. Strălucind în soarele puternic al amiezii, nu păreau diferiţi de norii de convecţie care se ridicau din vale aproape în fiecare dimineaţă.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl

O fluturiţă din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl ştia demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături şi el şi ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl şi el,
fâl-fâl şi ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Şi nu ştia
De ce e el tot supărat,
Şi o pândeşte pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puţin răstit
A abordat-o cam aşa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Şi nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spate în spate

Scrâşneau orizontul şi marea
spate în spate
soldatul şi frontul
şi-acasă uitarea.
În casele
cu gropile căscate
scrâşneau orizonturi săpate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ţine mâinile la spate, atunci când se roagă. Deşi nu ne place să recunoaştem, toţi ne rugăm cu mâinile pregătite să primească ceva.

aforism de Cornel Stelian Popa (25 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea lui shag

era şi nu era deosebită
cum sunt toate istorioarele
copiilor abandonaţi de societate
în braţele rockului psihidelic
cu experienţa alterării mintale
sub influenţa drogurilor
a descoperit lsd şi chitara
mieuna în pilde dezvăluite de suflet
erau pastile de înţelepciune
o practică spirituală care-i corecta
conştiinţa de consumator de whisky
muzica lui era mintea lui
ancorată în călătorii extracorporale
bătrânul jo a crezut că shag
o să fie un guru veritabil
care avea puterea de a întoarce
mintea la suflet şi
şi
şi shag ştia să te ducă uşor
la anxietate sau calmul meditaţiei
o călătorie interioară în pace
îi spunea trandafirului că-l iubeşte
fagul că e frumuseţea lumii
credea că nu este chiar atât de păcătos
şi că viaţa lui nu moare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec prin stepă

cu pistolul colt în mână
vântul mă mână din spate
fumez camel şi calul meu
a oftat ultima oară de îngrijorare
ştia că am ascuns banii sub
un copac lângă doi cactuşi
înalţi cât un om şi jumătate
era şi o fântână
cu apă rece şi dură
a simţit-o şi calul meu
care de la a doua gură s-a băligat
aproape pe picioarele din spate
a fornăit din polipii lui
i-am trecut o bucată zdravănă
de tutun macerat în whisky
să mestece cât căutăm eu banii
el stătea de şase în umbra copacului
urmărind cum sunt plimbaţi
scaieţii de vântul preriei
săpam cufundat în gânduri
îmi vorbeam încet
să-mi ţin de urât
nu discutam nimic cu roibul meu
nu vreau să-i distrag atenţia
şi între timp să fim atacaţi de ceilalţi cawboys
am săpat groapă după groapă
n-am găsit nimic
începeam să mă întreb dacă n-am fost
jefuit de propriul meu cal
îi simţeam gândul negativ
mă împingea din spate
mă îndemna
mă îndemna
să-mi împuşc calul
care mesteca tutun de calitate superioară
era un fin cunoscător
arunc nisipul în cele patru
puncte cardinale conform
vrăjilor din carte şi mă cobor
în groapă preocupat
să găsesc geanta cu bani
şi garanţiile de stat
sau
sau
sau
actele de proprietate sustrase
din banca prădată acum un sfert de secol
împreună cu reţeta de făcut
rachiu din aloe vera
trec prin prerie cu pistolul în mână
fluier o melodie country
şi caut un loc unde să ascund banii
fără să fiu spionat de calul meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ sentimental

Divorţ sentimental

Adulţii din noi de azi şi-au semnat actele de divorţ,
Nu se mai potrivesc.
Cel puţin, aşa ne-au spus doctorii corectitudinii politice.
Tot ei ne-au învăţat să ne aşezăm cu spatele, unul despărţit de celălalt;
Şi stând aşa spate în spate, nu am observat
cum copiii din noi, îşi întindeau disperaţi mâinile,
unul către celălalt...
Dar cine să le culeagă lacrimile? Noi nu am învăţat niciodată să ascultăm cu inima!
Noi eram prea preocupaţi cu semnarea actelor de divorţ,
doar îngerii ascultau cum din locul aripilor,
picura sânge pe podea.
De aceea păşeau desculţi în urma noastră, ca nu cumva să strivească şi ultima picătură de viaţă din noi...
Copiii încă plâng, dar noi nu avem inimi ca să-i ascultăm!

epitaf de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privatizare!

Privatizarea-i toboganul
Urcat pe brânci, de cine poate,
Ca să nu-i crape, mai la anul,
Guvernului, nădragii-n spate...

epigramă de Ion Cârdu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!