În jurul meu, se sparg oglinzi de ape
Şi bucurii se spânzură de maluri,
Un pescăruş, alb, mă renasc din valuri,
Să zbor, să-mi fie cerul mai aproape.

catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

În jurul poeziei se sparg clipe,
Emoţiile se spânzură-n cuvinte,
Se nasc din cioburi mii de legăminte,
Iubiri de fum din suflul unei pipe.

În jurul meu se sparg oglinzi de ape
Şi bucurii se spânzură de maluri,
Un pescăruş eu mă renasc din valuri,
Să zbor, să-mi fie cerul mai aproape.

În jurul tău, se sparg tăceri-ciorchine
Şi bucurii se spânzură sub gene,
Să te renaşti în scrisul unei pene
Din mâna mea sau uneia străine.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am promis

Că îmi las în urmă clipa legând-o la ţărm de vis
În Dunărea veche-albastră plutind spre alt paradis,
Că las pe nisipul umed, urme, talpa-mi de femeie
Şi un nasture din bluza, ce o mână o descheie.

C-o să las priviri scăldate în reci unduiri de valuri,
Când nebuni cântă Katiuşa ancorându-şi bărci la maluri,
Că-mi las setea de iubire, rătăcită în amurguri,
Rătăcită în dorinţe, făcând cu precupeţi târguri.

Şi o mare sfântă cruce şi pleoapa ce am închis,
Bătăi vagi, prelungi de clopot şi scri tot ce am promis:
Că la rădăcini de sălcii o să las un ochi de jad
Şi speranţa revenirii dintr-un mugure de brad!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am hoinărit lăsând seminţe-n urme,
Botez printre lumini ce s-or aprinde
Atunci când eu pământului m-oi vinde,
Simţind strâmtori ce pasul o să-mi curme.

catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Şi poeţi ce cântă marea
Şi păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viaţa, moartea, ritualuri...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaşul

înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îţi scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
ştii, nuferii se închid în apus
la umbra munţilor bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneşe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruş
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ţi aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti dator

Şi dacă noi, uniţi am fost pe veci,
De ce aş supăra eu stropii ploii
Şi zeul tunetului cu-n picior,
În cimitir trezind strigoii?

Cam cât de tare trebuie să ţip,
Nu vezi că flori de liliac se scutur?
Doar ştii că te iubesc şi te-am iubit
Cum aripa în zbor a unui flutur!

Nu face să dispară din păduri
Şi scoici purtate pân' la ţărm, de valuri,
Mirajul cântecului de amor!
Pecete-am pus cu trupul pur şi voaluri,

Şi-mi eşti dator din ziua când ne-a nins
Cu fulgi pe chip şi am simţit fior!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

azi nu mai urc şi n-am să cobor
sunt doar un pescăruş în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neştiută
sunt stea însângerată şi timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorţii către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul şi curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foşnesc printre şoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările şi trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
şi la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuţii mei paşi
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtăşiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină şi spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

măsurând cerul –
în bătaia vântului
zbor de pescăruş

haiku de Mariana Popeangă Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară

dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
şi să colind aceiaşi lume
pe-aceleaşi drumuri

şi să-mi aducă vântul mângâiere
şi ploaia - uşurare
şi timpul, iar morman de ere
şi cerul - soare...

poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiri de azur

la ţărmul iubirii valurile se sparg
se întind pe plaja plină de săruturi
ating azi fericirea cu orizontul larg
magice emoţii cunosc noi începuturi.

în plopii de pe maluri pescăruşii au pui
învaţă primul zbor peste valuri albastre
mă cuibăresc şi eu în cuibul cerului
cu visul colorat de curcubeie măiastre.

în ape limpezi primenesc romantismul
nutresc eternitatea cu un suflu pur
credinţa bogată cu sfinţii ţine ritmul
preţuiesc în viaţă tot ce am în jur.

ziua e un poem vibrează ca un stimul
să strâng în fiinţă fericiri de azur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul nopţii

Tăcerea apei reflecta spre mine
mănunchi de raze rupte din apus
în lupta cu tenebrele marine
ce se doreau luminii mai presus.

Din valuri, încercau să prindă cerul
cu ultime-ncordări de străluciri
menite să le ducă-n caruselul
din lumea nesfârşitelor trăiri.

Era aproape hăul. Valuri sumbre
veneau să-ncheie crâncenul război,
strângând lumina lor în mâini de umbre
pornite din adânc de inimi sloi.

Un strigăt şi un zbor tăcut, de noapte,
picaj ca în furtuna unui gând
ce se înclină-n faţa unor şoapte
pornite din speranţe-agonizând...

Din valuri, marea-şi pierde giuvaerul,
iar umbre din războiul nemilos
privesc lumini ce pot s-atingă cerul
din pene strălucind, de albatros.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite!

Atât doresc în astă zi ploioasă:
Licoarea din cafeaua-amară, aburindă,
Iar ale tale braţe, trupul, să-mi cuprindă
Şi cald să-mi fie-n suflet şi în casă!

A tuberoză părul să-mi miroasă
Când gâtul mi-l găteşti cu colier de ghindă,
Atât doresc în astă zi ploioasă,
Licoarea din cafeaua-amară, aburindă!

Şi poate un pahar de tămâioasă,
Fiorul dragostei apoi să ne cuprindă,
În linişte-ascultând bătrânii cari din grindă,
Să-mi spui, ca-n tinereţe,, eşti frumoasă!"...

Atât doresc în astă zi ploioasă!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. femeia-i plămadă din apă şi lut
creată de cei mai parşivi dintre zei,
îngerii toţi mai apoi i-a născut,
supusă la chin, osândită de ei!...

catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de pescăruş

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălţam privirea
în braţele de curcubeu
şi mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniştea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruş
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaşti ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da

am auzit
luna plângând
uitase să-şi despletească părul
în faţa nopţii trecute
lumina-i palidă
şi dezolanta-i căldură
păreau
că aparţin altei lumi
picior de om nu ar fi călcat acel tărâm
aproape că nici mie
nu-mi mai miroase a toamnă
ultimu-i parfum
mă aruncă
în somnul adânc
mă poartă
în punctul cel mai îndepărtat de omenire
solitudine extremă
aerul îl văd mai limpede
dar nu plâng

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul inimii

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoţii.

imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocţii
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

mă scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă caşaloţii
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoţii.

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ascultaţi basme în nopţi de iarnă
când gerul Bobotezei crapă, piatră,
eu fi-voi vreascul ce arde în vatră
sau fulgul ce s-aşterne pe lucarnă!

catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Alexandra

Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă şi-acel fâşâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!

S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!

Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri şi păsări, voal din râu să-i ţeasă...
Dar cui? Şi pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?

Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu, iubite...

Că iernile ne ning cu-arginţi pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieţii,
Recolte strânse-n anii tinereţii
Din lucruri zămislite-n vise simple.

Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Şi le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.

Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning şi port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!