Amirosind a nalbă fericirea

Pe gura lui visat-am nemurirea
Cu fluvii de speranţe şi putere,
Amirosind a nalbă fericirea,
În jur se roteau mii de roşii, sfere.

Mă-nvăluiam în aburii de ambră
Şi-n imn liturgic năşteau curcubeie,
Prin trupul prins în braţe ca-ntr-o mandră
Clocotea sânge-albastru de femeie.

Prin ochii mei cu iazuri înverzite,
Au înflorit atunci planete cu livezi,
Rămase peste timpuri neclintite
De toamne-n tânguire şi botez.

Pe gura lui mi-a tresărit scânteia
Şi-n strai de foc i-am îmbrăcat privirea,
I-am fost ninsoare şi i-am fost Medeea,
Altarul cununiei şi zidirea...

poezie de Ionica Bandrabur din 101 paşi spre nemurire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerpii

Copil fiind, de şerpi eu m-am temut
Şi de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creştet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toţi i-am cunoscut.

Cu ei, eu am crescut şi m-am jucat
La sân i-am pus şi i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândeţe şi prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.

Încolăciţi pe mine i-am ţinut
I-am respectat şi sângele le-am dat
Şi haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în aşternut!

Şi-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci şi-au arătat limbile-n furcă
Şi colţii cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...

Şi n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Şi-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar şi asta a avut un rost...

Să crezi în om... în şarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o crâşmă din Ardeal

Lelea de la Orăştie
Multe face, multe ştie:
Mi-a dat gura, mi-a dat vinul,
I-am dat cardul, i-am spus PIN-ul...!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-a sărutat

Eu m-am grăbit, ea s-a grăbit
şi în sfârşit, ne-am întâlnit,
la locul unde-am convenit.
Am privit-o, m-a privit,
i-am zâmbit, ea mi-a zâmbit.
I-am dat mâna, mi-a întins mâna
şi amândoi am deschis gura.
I-am vorbit, ea mi-a vorbit.
Am îmbrăţişat-o, m-a îmbrăţişat.
Am sărutat-o... NU M-A SĂRUTAT!!!
S-a supărat şi a plecat.
Oare... unde am greşit?

poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familială

Privindu-i trupul fin de zână
Şi ochii – două vii scântei,
I-am oferit atunci o mână
Şi nu mai scap de gura ei.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cacofonie

- I-am dat mândrei lucruri fine,
I-am dat vin, i-am dat măsline!
- Ea ţi-o dat ceva, vecine?
- Mi-a dat un ceas cu... rubine.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fiară desăvârşită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârşită,
Cu părul ei auriu şi picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în faţa ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăţi, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din ţeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit şi i-am adus jertfe
Părăsind credinţa strămoşească,
Am rânjit în faţa păsării Arheopterix
Şi în faţa crucifixului, şi mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roşu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală şi cenuşă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficşi,
N-a făcut niciun semn şi s-a pierdut în mulţime.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce bogat am fost...

O, io, io...
Ce bogat am fost
în clasa a şaptea
primară!

Stătea în prima bancă.
Părul ca noaptea,
iar ochii de viezure -
iaz înserându-i pelinul.
Breton, uniformă albastră
ca floarea de in.

Era
cea mai frumoasă fată
din clasa a şaptea...

Odată
întorcându-se,
spre ultima bancă,
mi-a zâmbit,
aşa, din senin.

O, io, io..
Ce bogat am fost
în clasa a şaptea!
Pentru prima poezie,
da, pentru...
Am primit aşa de mulţi bani
c-am cumpărat în trei volume
pe Monte Cristo,
iar pentru noi, anume -
răsfăţ de zile mari,
la cofetăria din Centru,
savarine
şi de două ori îngheţată!
O, io, io...
Ce bogat
am fost în clasa a şaptea!

***

Prin ce sertar îngălbeneşte
fotografia mea de atunci
ce i-am strecurat-o-n pupitru?
Aveam ochii mari ca de cerb
speriat de cornul lunii
curgând prin brădet
şi cât de mândru,
pe poză
cu creionul chimic i-am scris:
Ichim Dumitru,
elev în clasa-a şaptea şi poet!

poezie de Dumitru Ichim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Nicu Filip, autorul romanului "Sarea pământului"

Când i-am cerut să îmi explice
De ce e tânăr şi ferice,
Că "i-am pus sare"-a prins a-mi zice
"Prin librăii să nu se strice"!

epigramă de Zorina Drăgnescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem carnal

Îmi povestea cineva viaţa ta.
Târfă eşti ca şi maică-ta.
Îţi vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit să văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puţintel
şi mi-ai spus că te doare capul.
Te-am dat la dracul
şi te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ţi-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simţit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Şi te-am avut, acolo, pe pământ,
fără să zici nici un cuvânt.
Mi-ai simţit trupul încordat,
ai simţit durerea când te-am muşcat
şi totuşi, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu să te bată...

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvi

Am ridicat spre cer împreunate mâini,
Şi Dumnezeu în noapte mi-a fost atât de aproape,
Că slava i-am cules-o în ulcioare, din fântâni,
Şi i-am sfârmat cu plâns luceferii-ntre pleoape

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

Bocancii mi i-am lustruit
Şi-n prag i-am pus ca fiecare,
Dar am văzut când m-am trezit,
Că noaptea au făcut picioare.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul iubirii

dragostea mea e ca argintul viu
alunecă prin trup până la glezne
i-am compus în inimă poemul candriu
să scriu de fericire-mi este lesne.

iubirea adorată înscrisă-n univers
alungă coşmarul din pântecul nopţii
stele sunt mesagere din spectacol divers
umplu cu lumină întinderea sorţii.

încercăm visând fericirea supremă
luceferii sunt martori întru veşnicie
frumos alimentează latura boemă
şi dau căsniciei sacră temeinicie.

iubirea e miracol fără nici o dilemă
i-am construit altarul cu mare dărnicie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă!

Cad fulgii din cer, eu cu drag i-am primit,
Din ei am făcut un om de zăpadă.
Cu nas, pălărie şi fular l-am gătit
Şi în piept eu i-am pus, o inimă caldă.

A tresărit şi în ochi m-a privit
Nedumerit, neştiind ce să creadă...
Apoi cu caldură şi blând mi-a zâmbit
Şi-a rămas lângă mine... o iarnă întreagă!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tars

îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
şi-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn

nu ştiu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeaşi legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceaţa
şi vastele ecouri care anunţă seara

dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
azi mă striveşte bolta
cu roţile desprinse
de sus
din carul mare

şi de atunci încoace
mai arde o minune
iar vatra-n care stele uitate sunt la ars
e gura ta
e cerul
e gura mea vecină
eu voi veni
ultima oară
primeşte-mă
bătrâne tars

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei (gazel)

Nu doream să-ntrec măsura,
Sau să-mi etalez făptura,

Mi-au plăcut la dânsa - toate,
Trupul, părul, ochii, gura,

Deci, i-am zis c-o vreau de soaţă,
Nicidecum să-i fac figura.

Ea mi-a sugerat, discret,
Să îmi aranjez dantura.

Eu, cu gânduri serioase,
Am lăsat şi băutura.

Şi apoi, în noaptea nunţii,
Începurăm aventura.

Emanau din trupul ei,
Şi dorinţa şi căldura

Însă, cum pe planul ăsta
Nu m-a înzestrat natura,

Ea mi-a zis-o drept în faţă:
Asta-i, ce mai tura-vura,

Nu mă măritam cu tine,
Dacă îţi ştiam... MĂSURA!

poezie de Nicolae Bunduri din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranţă. Dacă l-am şti dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i-am spune Dumnezeu.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Mi-a batut viata la poarta.
A venit sa-mi dea o carte.
Manual de utilizare,
Baterii de incarcare.

I-am deschis frumos, voios,
I-am spus:"Roze!"-tacticos.
Am poftit-o-apoi in casa,
I-am pus tot ce-aveam pe masa.

I-am dat vin,
I-am dat pelin,
Am servit-o cu mult chin,
I-am dat lacrimi si durere
Si amaruri dintr-o bere.

Stai asa ca nu-i asa!

I-am mai dat apoi sa bea
Din paharul de cristal!
Am plimbat-o printr-un bal,
Am luat-o la plimbare,
Pe un roib frumos, calare.

Insa viata.... este viata!
Mi-a cerut si ea dulceata!
I-as fi dat mai pe-nserat,
Dar eram lungita-n pat.

Oasele parca dureau,
Tamplele parca-mi plezneau,
Se-nnoptase dintr-o data....
Iar chiseau..... era sparta...

N-am putut sa-i dau dulceata...
Se-nnoptase, era ceata.
Era prea multa durere.
Ea- nu inceta a-mi cere.

Mi-a deschis atuncea carte....
Ha! Atuncea? Viata! Hoata!
A scos beteriile din punga
Cand stia ca-s intr-o dunga.

Pai acum imi dai tu astea?
Cand la poarta veni coasa?
Pai acum imi spui tu, mie
Ca ai fost o vijelie?
Ca te-am ars, pan'la fitil
Cand din gaz, mai am un kil?

Pai acum imi dai de veste
Ca n-ai fost doar o poveste?
Ca n-ai fost traita, draga!
Cand nu mai am puc de vlaga?!

Sa mori tu, ca-mi dai de veste
C-acea viata nu mai este?
Sa mori tu, de viata-viata
Ca in ac nu mai ai ata?
Sa mori tu de pribegita
Ca imi spui c-ai fost hulita?!

Fugi de-aici cu a ta carte!
Fugi tu, viata....
Lasa-mi moarte!

poezie de Simona Moise
Adăugat de Simona Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost

Paserilor de peste Marea
Le-am fost demâncarea,

Lumii de zavistii şi ură
I-am fost băutură.

Am fost un poet
Din Tibet.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miţa: Eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce şi pe mine, amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.

replică celebră din piesa de teatru D'ale Carnavalului, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!