Amirosind a nalbă fericirea
Pe gura lui visat-am nemurirea
Cu fluvii de speranțe și putere,
Amirosind a nalbă fericirea,
În jur se roteau mii de roșii, sfere.
Mă-nvăluiam în aburii de ambră
Și-n imn liturgic nășteau curcubeie,
Prin trupul prins în brațe ca-ntr-o mandră
Clocotea sânge-albastru de femeie.
Prin ochii mei cu iazuri înverzite,
Au înflorit atunci planete cu livezi,
Rămase peste timpuri neclintite
De toamne-n tânguire și botez.
Pe gura lui mi-a tresărit scânteia
Și-n strai de foc i-am îmbrăcat privirea,
I-am fost ninsoare și i-am fost Medeea,
Altarul cununiei și zidirea...
poezie de Ionica Bandrabur din 101 pași spre nemurire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionica Bandrabur. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.