Prinde Asta și ești liber! I: De ce ratez iar și iar deși încerc mereu și mereu întâlnirea cu Sinele meu? A. M: Pentru că tu crezi că asta e despre ceea CE FACI, NU DESPRE CEEA CE VEȘNIC ESTI! Îți închipui că personalitatea ta nu e suficient de sculptată, de evoluată pentru topirea sau să îi zic întâlnirea cu Sinele tău. Crezi că mai trebuie să adaugi ceva, să elimini altceva, să mai practici ceva, să ajungi.. undeva, etc. Și absolut toate gândurile astea te țin și mai mult prizonierul persoanei. Observă faptul că tu te poți desprinde de absolut toate aceste gânduri, te poți desprinde chiar acum, la fel de natural cum o faci la intrarea în somn de întreaga minte, însă faptul tău de "A-Fi" pe care mintea ta refuză complet să-l vadă, și nici nu poate, în această căutare rămâne suveran. Reînvață natural să fii fără să știi, fără ca mintea, gândirea să-ți gireze asta, și această Absență Este Totul. Când această Absență se manifestă ca și primul gând, gândul existenței sau "Eu-Sunt" fără gânduri, această Prezență este însăși parfumul eternei noastre Absențe!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Caută să nu mai cauți, ci doar observă ființa infinită ce se arată în absența gândului. Chiar și gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conștiința infinită și fără formă care o ești. Caută să nu mai cauți, doar astfel căutătorul își va găsi sfârșitul în pacea care este reînceputul eternei tale veșnicii. Și ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să își găsească sfârșitul în următoarea. Dar în prezența, grația Gurului, Sinelui, gândul își găsește sfârșitul chiar acum. Guru nu te pune să cauți nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îți arată prin propria lui Prezență, născută din Absență că și tu ești Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veșnic pribeag ce trebuie abandonat grației de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaște că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veșnicul Sine. Nu poți face absolut nimic pentru asta, poți doar abandona orice facere Pentru asta. Tu ești viața, Sinele care există etern în această clipă, și nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea și caută ceva. Doar clipa de față o ai tot timpul, dar mintea îți spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare și pribegește în ea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât poți face ceva "tu" fără să obosești? Pentru că noi suntem Prezența, nu experimentăm prezența, iar prezența este fără formă, fără identitatea falsa separatistă a unui "eu" care face ceva, fără efort, înțelegi? CÂND RECUNOȘTI PREZENȚA ATÂT CORPUL CÂT ȘI "eu"-L FALS INTRĂ ÎN ABSENȚĂ, și atunci ce poți spune despre propria ta Absență? Dacă tu nu exiști, doar mintea ta a creat un "eu" fals desprins de existență, atunci ce condiții vei pune pentru "A-Fi"? Pentru că toate condițiile pe care le pui lui A-Fi te vor duce în "A-Face". ȘI ACEASTĂ ILUZIE/MAYA ȚINE ÎNTREAGA LUME ÎN SCLAVIE LA GÂND. ȘI FĂRĂ EXCEPȚIE TOT CEEA CE FACI TU VEI PIERDE odată ce corpul dispare. Cum vei mai sta tu în prezență sau cum n-o să-ți miști pupila, cum vei face dragoste cu continență ore în șir? Voi nu realizați că e vorba despre cel etern care nu cunoaște chiar deloc perspectiva efemeră corp-minte. Iată de ce nu mă auziți!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor și a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului și iadului. Însăși UBICUITATEA LUI contrazice existența iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare și mai puțin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios și mai puțin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos și mai puțin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ȘTII DESPRE DUMBEZEU, știi de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poți lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viața sau faptul tău de "A-Fi" sunt una și orice ar fi, chiar și moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i așa? Chiar și când crezi că nu ești tu tot ești - noaptea în somnul profund, leșin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topește natural în Dumnezeu cel veșnic, dincolo de manifestare și nemanifestare. Contemplă asta!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I: Chiar vreau sa mă cunosc pe mine însumi, te rog, spune-mi, cum pot să fac asta? A. M: E foarte simplu! E foarte simplu! Doar urmează simțământul tău natural de "A-Fi", cel mai înainte și mereu liber de a ști, până la Sursă și te recunoști ca libertatea libertății. Primul pas este să decelezi ce este această liniște de "A-Fi" care ființează chiar acum ca tăcută și sirenă prezență. În simplitatea ei suverană apare și se stinge întreaga cunoaștere sau experiență. Al doilea și ultimul pas este să te adâncești în acest simțământ de "A-Fi" sau prezență, până și ea se resoarbe natural și seren în Eterna ta Absență. Asta e tot! Nu sunt două stări, e una și aceiași stare care în manifestare se arată ca prezență sau "Eu-Sunt", iar în nemanifestare se arată ca și eterna noastră Absență.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată recunoscută această Conștiință în mod complet - și ea este o secundă, nu mai mult - vezi că Tu dintotdeauna Ești Aici. Indiferent de ce ar spune mintea, vine mintea și spune: "Uite, vezi, l-ai pierdut pe "Eu-Sunt"! Dar tu nu ești când îți spune mintea asta? Nu ce spune mintea aștepți tu! Nu confirmarea de la minte - că o să aștepți până la Sfântu' Așteaptă - ci ca ce anume exiști Acum, în această secundă? Știți când, în special, apare această senzație că l-ai pierdut pe "Eu-Sunt"? Când apare o emoție puternică și pleci cu emoția aceea și începi să faci un construct. Dacă toate constructele pe care mintea le face despre Prezență sunt văzute ca nefiind Prezența, atunci ceea ce rămâne, este însăși Prezența. Lui "Eu-Sunt" i se întâmplă vorbirea, trăirea, experiențele și așa mai departe. Iar Acela în care inclusiv "Eu-Sunt" se întâmplă să apară este Supremul, este Transcendentul, Dumnezeu Tatăl Nemanifestat, pe care noi o să-L fim, după ce acest simț de A-Fi se va reîntoarce Acasă.

în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești deja trezit, dar gândul care întreabă poate doar vedea alte gânduri la fel de zbuciumate ca și el. Pentru a recunoaște această trezie, rămâi pe senzația de "Eu-Sunt"! De fiecare dată când mintea te invită la exterior în tulburarea ei, rămâi neclintirea de A Fi din interior. Reîntoarce-te cât mai des la această pace lăuntrică netulburată de gând. Cum o diluezi cu gândul tulburarea va apărea. Repliază-te mereu și mereu pe interioritate, pe "Eu-Sunt", până la urmă liniștea noastră de A Fi va înghiți toate războaiele acestei lumi. Când rămâi pe acest fapt de A Fi și nu de a vedea sau interpreta ce îți arată mintea, totul se stinge în tăcere. Acum poți vedea că înainte de A-Fi tu erai, după ce nu vei Mai Fi tu vei rămâne! Nici o minte nu poate înțelege sau realiza asta, dar o poate interpreta, doar.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintea trebuie dezamăgită, deconspirată într-un mod sistematic. Odată ce mintea este dezamăgită ea va fi înghițită de propria-i ei depresie și astfel va sucomba în acest moment ca simplu fapt de "A-Fi" fără a ști/cunoaște. Odată recunoscută această conștiință, noi vedem implicit și fără ajutorul gândirii că de fapt, chiar această simplă prezență sau "Eu-Sunt" este Sinele cel veșnic. Odată recunoscut asta, singurul lucru care ne mai rămâne de făcut este să rămânem ca această simplitate și să nu ne mai reîntoarcem la identificarea cu gândul efemer ce apare în ea. Privit din acest punct non-dual de abia acum realizăm cât de mult miez au avut toate momentele noastre de dezamăgire, depresie, anxietate etc. care, în fapt toate erau doar încercări de fracturare a minții și de a ieși din ea. Cineva își poate pune un target foarte înalt, dar vieții nu-i pasă de gândurile noastre, și când ființa respectivă va eșua, rezultatul inevitabil va fi depresia. Dar de ce face viața asta? Vrea oare să ne rănească? Firește că nu, ea vede că mintea noastră devine de un ego matusalemic și atunci ne ajută prin eșec, să ne reîntoarcem din rătăcirea eternă a minții în frumusețea și simplitatea inimii. Doar așa recunoaștem că de fapt, suntem Viața/Sinele și nu gândul care o invadează.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te poți opri în orice secundă. Trebuie să îți fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie să fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine și pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar și moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minții. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât și iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru că toate aceste idei te pun în așteptare. Ele spun că tu nu ești, dar tu ești deja Sinele. Tot ceea ce trebuie să faci este să vezi că niciuna din ideile pe care mintea ți le servește ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele ești în eroare. Doar rămâi în Liniștea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus "că știi", deja te-ai asociat gândului cunoașterii. Rămâi Liniștea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniștea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, să alegi între tine și Dumnezeu, pe cine ai alege?

în Te poți opri în orice secundă - Discuție cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indiferent cum s-ar travesti mintea, ea rămâne problema. Pe când transcenderea ei sau mai exact sesizarea, ce anume este chiar Acum, chiar Aici este Sinele nostru, este soluția. Ce crede "eu" despre Sine este exact blocajul în care te ține. Eu-l despre Sine crede că este pentru anumite "momente". Sinele este pentru dintotdeauna și pentru totdeauna. Eu-l este doar o manifestare temporară, nu este ceea ce Suntem. Eu-l este efemer, prin natura lui. Și firește, când spun că Sinele este eterna soluție, o spun între ghilimele pentru simplul fapt că Sinele nu are nevoie de soluții. Pentru Sine nu există soluții și nici probleme. Aș putea spune că Este doar ceea ce Este, însă ar suna puțin zen. Așa că o să spun: este doar această pace nediluată de gând. Absolut toți suntem Sinele. Ați avut momente în existență când ați sesizat acest Sine. Doar că n-ați realizat, n-ați recunoscut că este vorba despre El. Mintea, prima oară când observă acest Sine, pentru ea este ca o tăcere absurdă, ca un zgomot de fond sau un sunet de fond, fără sunet. Culmea, pentru minte, Sinele, această pace din spatele minții, pare a fi un zgomot.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu ești mintea. Când vezi că tu nu ești mintea, orice ți-ar spune mintea, tu nu ești preocupat de problemele ei. Indiferent dacă are credința că ești Dumnezeu sau că nu ești Dumnezeu, că are o nevoie sau că nu are o nevoie, este anulat din start. Ce rămâne? Este ceea ce Este. Această Prezență este desăvârșită. Simțământul de A FI sau "Eu-Sunt" nu poate să lipsească, el este cel care are grijă de tine, care îți face inima să bată. EL este aspectul lui Dumnezeu manifestat. Când încerci să-l ajuți pe "Eu-Sunt" cu mintea, atunci începe să apară întreaga confuzie. Exact asta am spus, că doar "Eu-Sunt" există, restul nu există. În el există totul, în acest "Eu-Sunt" există întreaga iluzie. Pentru că "Eu-Sunt" găzduiește mintea și atunci mintea creează întreaga Mahamaya. TU NU EȘTI MINTEA. În fața Absolutului, chiar și aceste cuvinte sunt lovite de nulitate.

în EL este Aici de la începutul veacurilor și găzduiește în EL toate veșniciile, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă realizezi cu adevărat că absolut orice imagine, orice trăire care vine și pleacă nu este reală, pentru că Sinele este chiar Acum și chiar Aici, pentru că Sinele este veșnic, Sinele îl ești dinaintea corpului și vei fi după ce corpul nu va mai fi, îl ești chiar în această clipă, atunci în mod automat vezi că tot ceea ce vine și pleacă nu este Sinele. Poate o experiență care vine și pleacă să fie Sinele? Iată de ce zic că Samadhi nu are nici o legătură cu Sinele. Samadhi este o stare indusă de minte, creată de minte în urma unei practici.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sinele este singura și unica Prezență în Absență, cum va putea mintea digera asta? În Întreaga Absență Perfectă, răsare o Prezență, și aceasta este "Eu-Sunt".

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E doar gândul care salvează gândul. Gândul că sunt o persoană mă face să fiu o persoană. Nu numai că nu găsești nimic, afli că tu ești Nimic. Trebuie să fii Vidul, ca să poți să găzduiești o manifestare. Trebuie să fii Nimicul, ca să poți să găzduiești ceva - o persoană. Atâta timp cât eu nu plec cu mintea să cumpăr viața, pur și simplu rămân ca Viața, rămân ca "Eu-Sunt"! Toate găurile negre din pământ le vizitezi doar în speranța ca acest zbucium interior să înceteze. Dar atâta timp cât mintea există, zbuciumul nu va înceta. Trebuie să vezi că mai este ceva în afara minții, este însăși Conștiința. Când această Conștiință este văzută, zbuciumul încetează. Urmărește să vezi Acum, în Această Clipă, dar nu ceea ce spune (a spus) nici Adyashanti, nici Mooji, nici Atmaji, ci Ceea Ce Este Acum, Aici! Îi lipsește ceva acestui Ceea Ce Este, ca eu să mă duc pe ceea ce cineva a spus? Pentru că atâta timp cât trăim în minte, simțul separației există, chiar și atunci când două ființe se iubesc uluitor de mult.

în Acela dinainte de "Eu-Sunt" mai poate fi pierdut?, Partea 4
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I: Cum arată Dumnezeu? Are el o imagine? Aparține el vreunei religii? A. M: Dacă tu ca și alți 99% din căutători, cauți o imagine de sfințenie, cum vei putea vedea că nu eu, ci chiar tu ești Realitatea ultimă, Sinele sau Dumnezeu? Mintea crede cu putere că Dumnezeu, Sinele este undeva cândva, în așa fel încât tu în veci să nu te poți scălda pe deplin, chiar Aici, chiar Acum, în El. Mintea e înnebunită după smintita și nu smerita dualitate; "tu, piosul credincios și Dumnezeu judecătorul din ceruri". Dar atâta timp cât "tu exiști", Dumnezeu nu va avea loc de CREDINȚA ta în el. Renunță, așadar, la orice imagine sau gând despre Dumnezeu, și acum vezi ce rămâne complet neîntinat de gând? Când nu o să mai încerci să-L găsești pe Dumnezeu, cu separarea numita "credința sau gândul meu care vrea să-L descopere pe Dumnezeu", atunci Dumnezeu va lua pe deplin locul "eu"-lui tău. Aruncă chiar acum în aer nu doar orice imagine, ci mintea însăși și această Libertate sau Realitate Ultimă, lipsită de orice imagine de sfințenie te va îmbrățișa pe deplin. Tu ești aceiași libertate pe care o sunt și eu! Dumnezeu sau Libertatea este liber nu doar de orice religie, ci însăși de curgerea timpului, însă absolut toate religiile se închină timpului și deci sunt trecătoare.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crezi că există vreo condiție pentru "A-Fi", nu vezi că înaintea oricărei condiții tu trebuie să FII, și exact acest A-Fi sau Eu-Sunt este Sinele este Dumnezeu. Sinele este faptul că ești, nu cum ar vrea mintea ta să fii, acestea sunt în fapt, condiții interminabile! Dacă aștepți ca mintea sau voința ta să îți confirme că ești Sinele nu vei fi niciodată.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru că mintea, oricât de mult s-ar strădui, nu poate renunța la minte. Mintea nici măcar nu bănuie că ea e obstacolul principal în calea realizării, atâta timp cât o crezi reală. După cum mintea nu bănuie, căci copilul ei veșnic nevoiaș gândul, e închisoarea din care vrei să evadezi. Iată de ce aveți nevoie de un guru, de o ființă care a biruit mintea. Astfel de oameni sunt extrem de rari, iar Iisus spunea despre astfel de Ființe: "Îndrăzniți și voi, căci adevărat, adevărat vă spun, eu am biruit lumea!" Biruie Maya sau lumea gândului, pentru că această iluzie. ca oricare iluzie, NU EXISTĂ! E doar o farsă pe care Guru o demască și te invită să îi pui capăt. Guru nu îți arată Sinele, ci faptul că Absolut tot ceea ce gândești, simți, crezi, experimentezi despre el, este doar o farsă a minții.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ego-ul este ceea ce face, după cum Sinele este ceea ce veșnic este! Înainte ca acest ego-corp să se nască tu Sinele îl erai, după ce acest corp nu va mai fi tu Sinele îl rămâi. Dar acum cine ești? Ești funcția socială, familială, ești rolul etnic scris de gând? Ești ceea ce știi, ceea ce faci, ceea ce crezi, ceea ce vrei, dorești, ceea ce atât de trecător simți, ceea ce ai spera să devii sau nici unul din toate aceste roluri efemere scrise de gând și firește ești ceea ce din veșnicie ești?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Gândul își imaginează că într-o zi și el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu ești și nu poți fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veșnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concretețe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îți promite că îți va da Sinele; dacă urmezi condițiile lui veșnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îți oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ți-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este și incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veșnica lui separare și limitare, tu cine mai Ești?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tocmai această reîntoarcere la Simplitate, pentru gând este cea mai mare imposibilitate. Absolut toate "căile" spre Adevăr sfârșesc în doar și mai multă condiționare/încătușare. Cel care propune calea, nu realizează încă faptul că, spiritualitatea este cea mai abilă și deci înșelătoare formă a iluziei. Această imaturitate ajunge în final la iluzia că Sinele poate fi învățat. Nu există nici o cale pentru Eliberarea de minte pentru că toate căile sunt creațiile mintii, mai ales acelea care crezi că nu sunt.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Experiența directă înseamnă extincția experimentatorului. Pentru minte asta este ca și cum i-ai trage un glonț în cap. Ori tocmai asta este, ca în momentul în care mori înainte de a muri, vezi că tu ești viața veșnică. Faptul de A-FI sau EU-SUNT este Conștiința, în care apare gândul, iar gândul încearcă să croiască o minte. A cui minte? Mintea mea. Ce este mintea mea? O căruță de gânduri trecute, viitoare, și așa mai departe. Toate acestea sunt doar efemeritate învățată.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook