Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

E doar gândul care salvează gândul. Gândul că sunt o persoană mă face să fiu o persoană. Nu numai că nu găsești nimic, afli că tu ești Nimic. Trebuie să fii Vidul, ca să poți să găzduiești o manifestare. Trebuie să fii Nimicul, ca să poți să găzduiești ceva - o persoană. Atâta timp cât eu nu plec cu mintea să cumpăr viața, pur și simplu rămân ca Viața, rămân ca "Eu-Sunt"! Toate găurile negre din pământ le vizitezi doar în speranța ca acest zbucium interior să înceteze. Dar atâta timp cât mintea există, zbuciumul nu va înceta. Trebuie să vezi că mai este ceva în afara minții, este însăși Conștiința. Când această Conștiință este văzută, zbuciumul încetează. Urmărește să vezi Acum, în Această Clipă, dar nu ceea ce spune (a spus) nici Adyashanti, nici Mooji, nici Atmaji, ci Ceea Ce Este Acum, Aici! Îi lipsește ceva acestui Ceea Ce Este, ca eu să mă duc pe ceea ce cineva a spus? Pentru că atâta timp cât trăim în minte, simțul separației există, chiar și atunci când două ființe se iubesc uluitor de mult.

în Acela dinainte de "Eu-Sunt" mai poate fi pierdut?, Partea 4
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu ești mintea. Când vezi că tu nu ești mintea, orice ți-ar spune mintea, tu nu ești preocupat de problemele ei. Indiferent dacă are credința că ești Dumnezeu sau că nu ești Dumnezeu, are o nevoie sau că nu are o nevoie, este anulat din start. Ce rămâne? Este ceea ce Este. Această Prezență este desăvârșită. Simțământul de A FI sau "Eu-Sunt" nu poate lipsească, el este cel care are grijă de tine, care îți face inima bată. EL este aspectul lui Dumnezeu manifestat. Când încerci -l ajuți pe "Eu-Sunt" cu mintea, atunci începe apară întreaga confuzie. Exact asta am spus, că doar "Eu-Sunt" există, restul nu există. În el există totul, în acest "Eu-Sunt" există întreaga iluzie. Pentru că "Eu-Sunt" găzduiește mintea și atunci mintea creează întreaga Mahamaya. TU NU EȘTI MINTEA. În fața Absolutului, chiar și aceste cuvinte sunt lovite de nulitate.

în EL este Aici de la începutul veacurilor și găzduiește în EL toate veșniciile, Partea 2
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te poți opri în orice secundă. Trebuie să îți fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine și pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar și moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minții. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât și iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru că toate aceste idei te pun în așteptare. Ele spun că tu nu ești, dar tu ești deja Sinele. Tot ceea ce trebuie faci este să vezi că niciuna din ideile pe care mintea ți le servește ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele ești în eroare. Doar rămâi în Liniștea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus " știi", deja te-ai asociat gândului cunoașterii. Rămâi Liniștea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniștea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, alegi între tine și Dumnezeu, pe cine ai alege?

în Te poți opri în orice secundă - Discuție cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caută să nu mai cauți, ci doar observă ființa infinită ce se arată în absența gândului. Chiar și gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conștiința infinită și fără formă care o ești. Caută să nu mai cauți, doar astfel căutătorul își va găsi sfârșitul în pacea care este reînceputul eternei tale veșnicii. Și ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă își găsească sfârșitul în următoarea. Dar în prezența, grația Gurului, Sinelui, gândul își găsește sfârșitul chiar acum. Guru nu te pune cauți nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îți arată prin propria lui Prezență, născută din Absență că și tu ești Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veșnic pribeag ce trebuie abandonat grației de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaște niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veșnicul Sine. Nu poți face absolut nimic pentru asta, poți doar abandona orice facere Pentru asta. Tu ești viața, Sinele care există etern în această clipă, și nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea și caută ceva. Doar clipa de față o ai tot timpul, dar mintea îți spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare și pribegește în ea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată recunoscută această Conștiință în mod complet - și ea este o secundă, nu mai mult - vezi că Tu dintotdeauna Ești Aici. Indiferent de ce ar spune mintea, vine mintea și spune: "Uite, vezi, l-ai pierdut pe "Eu-Sunt"! Dar tu nu ești când îți spune mintea asta? Nu ce spune mintea aștepți tu! Nu confirmarea de la minte - că o să aștepți până la Sfântu' Așteaptă - ci ca ce anume exiști Acum, în această secundă? Știți când, în special, apare această senzație l-ai pierdut pe "Eu-Sunt"? Când apare o emoție puternică și pleci cu emoția aceea și începi faci un construct. Dacă toate constructele pe care mintea le face despre Prezență sunt văzute ca nefiind Prezența, atunci ceea ce rămâne, este însăși Prezența. Lui "Eu-Sunt" i se întâmplă vorbirea, trăirea, experiențele și așa mai departe. Iar Acela în care inclusiv "Eu-Sunt" se întâmplă apară este Supremul, este Transcendentul, Dumnezeu Tatăl Nemanifestat, pe care noi o să-L fim, după ce acest simț de A-Fi se va reîntoarce Acasă.

în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu cât mai repede încetezi să mai urmezi gândul, cu atât mai rapid puterea lui își va pierde hipnoza urgenței asupra ta. Pentru că gândul te hipnotizează. Trebuie neapărat gândești ceva, trebuie neapărat spui ceva despre ceea ce auzi, despre ceea ce vezi. Ce bucurie e Fii fără formă. Privește ca și cum nu ai vedea sau, dacă ți-e greu faci asta, atunci privește ca și cum ai vedea Vidul, ca și cum ai vedea Însăși Inima Lui Dumnezeu. Mai este ceva de comentat, de adăugat, de judecat?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă nu ești copie indigo cu Atmaji, cu Libertatea, vei rămâne copie indigo cu sclavia, cu mintea. Oare te prinzi sau nu te prinzi de asta? Atâta timp cât crezi că Atmaji e o persoană, te vei condamna tu însuți la suferința acestei închisori! Tu nu ești corpul-minte și dacă nu-l auzi pe Atmaji că o să fii obligat auzi boala care nu-i nimic altceva decât vocea lui Dumnezeu care îți șoptește în inimă: "Această grămadă putridă de carne, panică de gânduri și rahat nu ești tu, te invit renunți chiar Acum la această deșertăciune pentru a te reîntoarce la Mine!" Dacă auzi cu adevărat Asta, nu mai are nici o importanță dacă parabdha-karma acestei forme continuă sau încetează, tu nu ești acest vis. Ceea ce nu s-a născut vreodată nu poate moară.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea mai incurabilă boală descoperită de OM în secolul XXI nu este nici cancerul, nici SIDA, nici Ebola; ci GÂNDITUL. Când omul se va vindeca de această boală dând pauză la minte, atunci dorința lui perpetuă de a îngrășa mintea generație după generație, va înceta și Adevăratul Rai se va reîntoarce pe pământ. Atâta timp cât nu realizezi Raiul și Iadul sunt simple creații ale minții umane în numele controlului, nu vei realiza cât de Absurd este să crezi că ești despărțit de Dumnezeu, de care nu te poți desprinde nicicum. Dualitatea adică mintea învățată de mic este diavolul, iar unitatea veșnică a Conștiinței ești tu Preafericitul Dumnezeu. Cum de nu vezi simplitatea vieții veșnice la care te invit?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trebuie să existe un gând, un gunoi psihologic, care să-ți zică că ești ceea ce nu ești. Tu continui Fii chiar și atunci când nu știi! Nimeni nu vede asta. Nimeni nu vrea să se studieze în noapte pentru că nu e cu nimic diferit de moarte. Noaptea, în somnul profund, orice gunoi intelectual încetează. Este Ceva care îți spune că ai Existat dintotdeauna, Exiști chiar în această Clipă și vei Exista pentru Veșnicie. Această Viață Veșnica este Singura Reală! Nu e o utopie! O utopie este să crezi că ești o persoană, născută la o dată anume.

citat din
Adăugat de Stochițoiu George-AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu trăim o viață, suntem Viața! Nu trăim o realitate, suntem unica realitate. Nu suntem un trăitor, nici un căutător, nici un făcător. Nu ne mișcăm între polurile dualității, suntem NON-DUALITATEA. Nu suntem o formă, suntem Non-forma în care toate formele apar și dispar. Viața nu posedă o minte. Mintea e doar o adunătura de gânduri. Noi nu suntem gândul ce străbate viața. Suntem Viața neatinsă de gând, ce nu cunoaște mintea și dualitatea, separarea. Mintea observă doar forme despărțite de spațiu gol/nimic. Însă ceea ce definește ea ca nimic e chiar oceanul în care forma apare și dispare. Mintea cataloghează ca real doar forma; doar peștii din ocean, și spune despre ocean că este un Nimic, ceva nefolositor și nereal. Elimină oceanul și păstrează doar peștii. Apoi numește asta realitate și cercetarea ei o numește cunoaștere. De aceea adevărata realitate pe care o suntem, nu o poate cunoaște și nici persoana nu poate cunoaște Realitatea și Adevărul, însă le suntem chiar acum, chiar aici! Căutăm cunoaștem ceea ce nu poate fi cunoscut căci doar separarea e cunoscută, doar trecerea, doar ceea ce apare și dispare, iar Noi nu suntem ceea ce apare și dispare, ci eternitatea neatinsă de timp în care totul apare și dispare. Eternul martor, tăcut, plin de pace, nemișcat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, te rog... Nu-mi spune că ai încercat! Toate eforturile tale, toate încercările sunt Doar pentru a umple hăul, golul. Nu pentru a te scufunda în EL. Nu poți face ceva pentru a te reîntoarce în vid, poți doar abandona totul. Tocmai pentru încerci să fii cineva ai o groază tremendă de a fi simplu și eternul Nimic. Dar numai Nimic este Totul, ceva sau cineva este doar halucinația desprinderii de el, nu e nici măcar o parte. Nu există părți în întreg!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fii Atent când spui: "Dar singurul dușman suntem noi" oare nu cumva chiar la propria minte te referi? Dincolo de gluma de mai sus oare ai realizat tu cuvintele lui Buddha etern Adevăr în tine, și anume: "Cel mai mare dușman al omului este propria minte!" Pentru că ceea ce mintea ta și nu tu afirmă mai sus e doar o glumă strașnică, și nu vezi că mintea nu poate prin nici o "înțelegere" unifica ceva, pentru natura ei este etichetarea, adică separarea. Așadar toate "înțelegerile" minții sunt efemere, doar apă bâhlită de ploaie, nu te aștepta la nici o unificare din partea ei. Cât privește invenția minții numită suflet, arunc-o în primul tomberon cu tot cu minte și vei vedea că ceea ce dinaintea nașterii tale este unitate va rămâne unitar și după moartea ta. Mintea ta de astăzi te unifică cu o femeie și mâine de abia așteaptă te desparți de ea. Află cine ești tu, pentru că în această direcție mintea nu te poate ajuta absolut deloc.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ai venit de nicăieri și dacă e undeva, unde trebuie ajungi, atunci trebuie ajungi Aici. Dar Acum unde ești? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva și ajunge undeva, deoarece suntem veșnic pretutindeni. Dacă Sinele e veșnic, se pune problema fi venit de undeva, există pentru el spațiu-timp ca să poată călători undeva? Și unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aș știi primul meu strămoș în sfârșit aș afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică ești terminat. Oare înainte ca să știi de unde ai venit și unde trebuie ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine ești tu? Dacă nu ești călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anihilarea, detronarea minții este acest răsărit al Conștiinței și nu mă refer la ceva ce poți să faci tu. Există o curgere acolo, e ceva natural. Când vezi că nici cunoașterea nu te duce la recunoaștere, atunci tu te desprinzi inclusiv de cunoaștere. În momentul în care această desprindere are loc, resorbția minții în propria ei Sursă, în Conștiință, se întâmplă, nu o faci tu. E un moment de Grație. Se întâmplă pur și simplu. Și, în acest moment, tu vezi că ești cu adevărat plenitudinea, că ești acest Vid desăvârșit.

în Acest Acasă este de o Veșnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceea ce ești este atât de simplu, încât nici unul din gândurile minții nu te poate prinde, nici măcar gândul Dumnezeu/Sine. Dacă ai înțeles cu adevărat asta, dă divorț de minte chiar acum. De ajuns cu această căsătorie cu gândul, care a devenit sufocantă prostituție a devenirii. Pur și simplu, las-o să sară în aer. Niciodată asta, nu ai fost tu!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar îți menții/muți atenția pe ceea ce vine și pleac㠖 pentru că mintea te definește această uluitoare confuzie a dualității: "evoluție" – iată de ce nu poți vedea ceea ce atât de simplu și veșnic rămâne. E atât de simplu! E mai simplu ca gândul, de aceea mintea nu-l poate prinde în mrejele conceptualizării. Nu există nici o evoluție, e doar mintea care te duce la circ și tu nu știi!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintea trebuie dezamăgită, deconspirată într-un mod sistematic. Odată ce mintea este dezamăgită ea va fi înghițită de propria-i ei depresie și astfel va sucomba în acest moment ca simplu fapt de "A-Fi" fără a ști/cunoaște. Odată recunoscută această conștiință, noi vedem implicit și fără ajutorul gândirii că de fapt, chiar această simplă prezență sau "Eu-Sunt" este Sinele cel veșnic. Odată recunoscut asta, singurul lucru care ne mai rămâne de făcut este să rămânem ca această simplitate și să nu ne mai reîntoarcem la identificarea cu gândul efemer ce apare în ea. Privit din acest punct non-dual de abia acum realizăm cât de mult miez au avut toate momentele noastre de dezamăgire, depresie, anxietate etc. care, în fapt toate erau doar încercări de fracturare a minții și de a ieși din ea. Cineva își poate pune un target foarte înalt, dar vieții nu-i pasă de gândurile noastre, și când ființa respectivă va eșua, rezultatul inevitabil va fi depresia. Dar de ce face viața asta? Vrea oare ne rănească? Firește că nu, ea vede că mintea noastră devine de un ego matusalemic și atunci ne ajută prin eșec, ne reîntoarcem din rătăcirea eternă a minții în frumusețea și simplitatea inimii. Doar așa recunoaștem că de fapt, suntem Viața/Sinele și nu gândul care o invadează.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I-am spus creaturii doritoare din mine

I-am spus creaturii doritoare din mine:
Ce este acest râu pe care vrei -l traversezi?
Nu sunt în calea lui călători – și nu există cale.
Vezi pe cineva mișcându-se în jur sau căutând adăpost?

Nu există râu – și nici barc㠖 și nici barcagiu.
La fel, nu există nici parâmă de remorcare și nici edecar.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nici vad!

Nu există alt trup – și nici minte!
Crezi că se află un loc unde sufletul va fi mai puțin însetat?
În această absență mare nu vei găsi nimic.

Deci, fii puternic, intră în propriul trup;
acolo vei găsi teren solid pentru picioarele tale.
Gândește-te la asta cu toată atenția!
Nu pleca în alte locuri.

Kabir spune: Trebuie doar să renunți la toate gândurile
care privesc lucrurile imaginare
și să stai ferm în ceea ce ești.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Songs of Kabir Paperback" de Kabir este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.

nu îndrăznești îmi vorbești despre pace, pentru că mintea nu a cunoscut și în veci nu poate cunoaște așa ceva. Tot ceea ce a cunoscut și mintea definește ca fiind "pace" e doar pauza sau acalmia aparentă, dintre două războaie, dintre două gânduri. Recunoaște conștiința, ea este pacea non-duală însăși și nu un gând de liniștit sau pacificat. NU EXISTĂ AȘA CEVA PRECUM PACEA GÂNDULUI, A MINȚII, Pentru că asta ar fi culmea absurdului din temelii. Nu cumva gândul este tocmai definiția fulminantă a dualității îmbuibată de propria-i confuzie? "Pacea minții" sau "Pacea minții" este cea mai mare utopie. TU NU EȘTI MINTEA, această fantomă care crede "știe, face, vrea, poate, etc.", e tocmai mama rătăcirii de întreg.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce, acum tu nu exiști?! Faptul Existenței este ceea ce cauți! EL este Acum, Aici! Minții îi place urmeze o călătorie pentru noi suntem teribil de îndrăgostiți de călătoria spirituală, facem relații în călătoria spirituală, facem o mulțime de lucruri (lucrăm chiar și/pentru și în numele "neputinciosului" Dumnezeu) în "călătoria spirituală". Și sună atât de bine, ah! E atât de frumos! Și chiar rămânem până la capătul existenței, unii, în această stare a căutării. Poți spui că este un cadou din partea lui Dumnezeu, dar acest "Eu-Sunt" este Acum, Aici, nu este nicăieri în altă parte. Chiar și atunci când credem l-am pierdut pe "Eu-Sunt", noi suntem. Este fulgerător, realizezi că ceea ce cauți este chiar Acum, chiar Aici! Ce anume îi lipsește acestui moment, acestei clipe, pentru ca eu să îi permit minții să îmi spună că sunt incomplet, că sunt separat și atunci să-i spun: "Bine, minte, sunt de acord, merg cu tine în căutare, merg cu tine în această călătorie!"?

în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook