Întoarcerea îngerilor

În faţa magaziei de aripi pentru îngeri,
Când abia îmi mijise iubirea
În jurul inimii fumul ei,
-ca o sevă ieşind la lumină
cu contuzii pe trup din mirajele torturii*-
mânuiam securea
cu tăişurile verzi, de iarbă,
odată cu mustul focului
beam venirea îngerilor
mursecaţi de culori-

Străpunsă de clorhidrice stări
Viaţa lor rupea încet, cu palma, din sine
Şi se împrăştia-
Să găsească drumul la întoarcere,
Să lase vieţile fărâmiţate în urmă
Ca să recunoască drumul la întoarcere!

_______________________________________
* miraje ce aud conversaţia
sâmburelui vieţii cu miezul fenomenelor

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere în timp

O! ce bine-a fost odată
Când beam vinul din găleată.
Astăzi mi-s pensionar,
Trag cu ochiul la pahar.

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii are de toate, dar nu are ceva: cale de întoarcere!

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul ne este liber să zburăm în viaţă, însă să nu uităm că aripi de întoarcere nu vom mai avea niciodată.

Viorel Muha (aprilie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Întoarcere
la vremea copilăriei,
umbra mea,
când totul era
să se întâmple.

Întoarcere la naşterea
cuvintelor.

Eu sunt această tăcere
înainte de izbucnire.

Eu sunt acest vulcan
care aşteaptă.

poezie de Enrique Solinas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără întoarcere

Călătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când faci pe prostul, drumul de întoarcere e mult mai lung.

aforism de Cornel Stelian Popa (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are tot aurul din lume. Are tot cerul şi pământul. Chiar şi întregul Univers îi aparţine. Un singur lucru îi lipseşte: drumul de întoarcere.

Dumitru Delcă (3 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet neobosit

Am dat drumul sufletului
Aripi de lumină se deschid
Gând purtat de suflul vântului
Trăirile vieţii prin el dezvăluind

Perpetuu în trup primitor
Un evantai al existenţei
Tu eşti de veacuri un călător
Călător al trecutului si prezenţei

Eu viaţa simplă ţi-o dedic
Călătoreşti în locuri ursite
Un imn al sufletului îţi ridic
Circuli dai viaţă inimii iubite

Esti soarele-n răsăritul vieţii
Esti un abis un abur sosit
Nemuritor la apusul tinereţii
Renăscator neobosit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când drumul e fără întoarcere şi întoarcerea e fără drum.

aforism de David Boia (14 iulie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iau pe nevasta mea peste tot, dar întotdeuna găseşte drumul de întoarcere acasă.

citat din Henny Youngman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă ţi-e drumul vieţii îmbogăţit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu păşeşti pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îţi va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, şi n-o-nvăţa să zboare!

Dacă în nopţi cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecaţii îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Şi mergi pe raza vieţii până ajungi la stele!

Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâşiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ţi-e goală de orice răstignire!

Dacă-n păcatul şapte ţi-e ziua scufundată
Şi nu-ţi găseşti Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ţi va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful neputinţei asupra garofiţelor de câmp

desprinderea aripi din umăr cu mişcări de graţie pline de ciudă
balet mecanic cu statuete din lut şi rotiţe aurii din ceasul de humă
o umbră bolnăvicioasă de aer mă prinde din urmă
şleampăt mecanicul lumii păşeşte în lună
e abia miezul nopţii lupi alburii încep să mă urle
nu-ţi fie frică copile zeii sunt cu tine
uluit ca un mânz rătăcit în iarbă băiatul abia născut
îşi molfăie sfârcul de ţâţă printre sughiţuri fericit
cu gura plină rotundă

cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine apoi lumea întreagă
şi mi se face ciudă şi urlu şi sparg pahare lovindu-le de zid
nu-i aşa, nimic nu este cum pare doar perdele de fum
şi noi în închisoare moţăind sprijiniţi de un vis
cerşetori de lumină pierduţi în labirint
lacrimile ne cad în căuşul palmei ca într-o fântână

de ce când am să mor gândul îmi va fi mai degrabă la un vers
nu la o femeie nici la nemurire nici la îngeri
iar frica de moarte se va scrie de sine într-un poem
păsări negre cu ciocuri de sticlă îmi vor fi cuvintele
şi ele tot timpul or să zboare neobosite din suflet în suflet
aproape pe tăcute

sufletul o clepsidră unde timpul se scurge încet încet
de sus mă pândesc vrăbii vulturi în cirezi
ascunde-te copile ascunde-te în livezi
în răsuflarea cea din urmă în inima mea
urla răvăşită îngenunchiată în prag
cu braţele frânte mama şi-mi bântuie întruna liniştea mea

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se lasă minţit

A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puţin spaţiu de întoarcere.

Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporeşte tot mai mult,
nimeni nu se lasă minţit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,

o neîncredere se ridică încet din genunchi.

Cine va sta în umbră să judece,
va şti să lase la urmă răspunsul
mult mai subţire decât se aşteaptă
şi mai străin decât noi, de întrebare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă economia noastră este pe drumul cel bun, noi ştim că nu există drum fără întoarcere.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrăştiaţi, fără de întoarcere...

Ne-mprăştiem prin lume, uitându-ne strămoşii...
Ne-mprăştiem prin lume, ne-mprăştiem ca proştii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă taţi,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitaţi...

Lăsăm în urmă totul – tradiţii, moşteniri...
Lăsăm hoţi să ne fure trăirea din simţiri...
Ne-mprăştiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut şi nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăştiem prin lume, pentru c-aşa se vrea,
Că nu pot vinde ţara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăştiaţi, prin lume rătăciţi,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiţi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frodo (bea ultimele picături de apă din ulciorul cu apă al lui Sam): Nu vai mai rămâne niciun strop pentru drumul înapoi spre casă.
Sam: Nu cred că va mai fi un drum de întoarcere, domnule Frodo.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va fi să trec Stixul, nu voi avea niciun bănuţ prin buzunare, pentru a-l plăti pe Charon... Zadarnic însă, căci odată ajuns pe mâna celebrului luntraş, nu va mai fi cale de întoarcere... Cu sau fără plată, Charon mă va trece "dincolo", vâslind încet, egal, neînduplecat...

Mihail Mataringa (23 august 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna există o întoarcere

tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neaşteptat de zăpadă

i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiţă sticloasă de întristare

mă uitam în palmă pe linia şerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieţii la intersecţia a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste

cu cât vedeam mai bine departele înţelegeam mai puţin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoşteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc şi mă-ndepărtam
cu moartea în oase

la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
şi doi elefanţi care-şi sărbătoreau ziua de naştere

şi atunci iar mă gândeam la noi ca şi cum nu aş mai fi făcut-o vreodată

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine (în memoria soţiei )

Ştiu că viaţa-i trecătoare,
că trenul vieţii s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viaţa de pe pământ
doar aminte îţi aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheaţă.
Fără tine Virgi,
viaţa nu mai este viaţă.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
şi există moarte.
De azi,
pe scara vieţii noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ţinem de mână.
Fără tine,
viaţa ţine
cât un fir de aţă.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veşnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.

poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!