Doamne, să nu te clinteşti!

Mai scâncesc la prag alergări smerite,
în bocancii vechi şi-n tunica serii,
ar rămâne, însă Steaua le promite
odihnă plăcută pe braţul uitării...

Îngerii grăbiţi, cu- aripi visătoare,
mi-au furat dorinţe, să le ducă-n Ceruri
şi de-o săptămână umblă-n sânge care
pline cu colinde, albe flori de ler-uri...

Rumen, Crăciunelul, ţine-n frâu ispita,
lângă Maica Domnului nu poţi fi doar pită,
bradul cu parfumuri casa muruit-a,
lustruită-i pana, suflarea-i grijită...

Pregătită-i ieslea, proaspăt este fânul,
mieii-n abur cald prind a o-ncălzi...
îngerii mei dragi, buna şi cu bunul,
ca-n copilărie... vin a sfătui...

Candela suspină... dorului sting schija...
Braţele materne curg dintr-un apus:
"Dormi, copil cuminte, Cerul poartă grija,
Să se nască-n pace pruncul său, Iisus..."

Timpul se revarsă, clipa înnoieşte...
mulţumesc prezentul ce m-a încăput,
ţipătul de Prunc, în colind, sporeşte,
Steaua arde Sus... vine-un început!

Pruncule Iisus, creşte-ne speranţa
şi ne-nvaţă-a merge pe timpuri câineşti,
ia Planeta-n braţe, vindecă-i credinţa
şi, din suflet, Doamne, să nu te clinteşti!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul se deschide lin...

În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.

Şi veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.

Maria pruncul înfăşa
Şi îngenuchind Ea mulţumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.

Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Şi daruri scumpe i-au lăsat.

Păstoraşii din câmpie
Au venit cu bucurie,
Că staulul cel luminat
De Domnu-i binecuvântat.

Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
Îngerii cântă în cor divin,
Mântuitoru-i pe pământ.

Minune mare şi colind
Când Dumnezeu surâde blând,
Că mântuire ne-a adus
Din Răsărit pân' la Apus.

cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de sărbători

Bradul îşi desface a sărbătoare aripi degerate,
monotoniei sparge ochii cu ace parfumate,
în plămâni revarsă, pure, ameţeli din albe zori
şi cu verde crud sfinţeşte nou alai de sărbători.

Cum pluteşte-a bucurie de la prag până-n unghere
binecuvântat Crăciunul, sufletului mângâiere,
steaua pruncului Iisus ne pândeşte a minune,
către-a Tatălui iubire duc cărări de-nchinăciune.

Cum miroase-a domolire de regrete veştejite,
a iertări cu umezi gene, unse-n rugă, pe şoptite,
a îmbrăţişări, ce mână sângele a palpita
şi-a gutui, ce-n cuib matern ştie vis a lumina.

Mai miroase şi-a vin fiert, în butoaie odihnit,
a pahar cu vorbă-aleasă, lângă focul domolit,
suav-adie a scorţişoară şi a miere limpezită
din pălmuţe de nepot, şi-a iubire infinită...

Şi a gust de portocală, coaptă de pelin străin,
ce dau mărului sfială, rumenit pentru festin,
să ne umple sărbători, ce rup prag, înfofolite
în colinde şi cântări, cu lumină plămădite...

Ah! Şi cât miroase-a pace, a-mpliniri de vise noi,
a plămezi de vii speranţe, cu muguri firavi şi goi,
şi a colţi de poezie, stropi de soare sufletesc,
Cetina ce-a supt izvoare de crez veşnic, românesc.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara de Crăciun

Afară ninge liniştit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre naşterea Domnului Iisus Hristos şi urări de Noul An

"Când s-a născut pe pământ
Fiul Tatălui cel Sfânt"
Iarna toată risipea
Un gram de căldură în prispa sa
Şi ieslea o proteja cu îngeri.
Magii spre Viflaim au călătorit
După Steaua ce-au primit
Şi –au găsit în iesle Fiul Domnului
şi slava sa, ce inima îşi asculta.
Iisus din Nazaret, el se numea
Steaua şi-o urma, minuni crea
Totul în jur era plin de pace
Învăţătură şi credinţă în iubire.

Un an plin de sănătate,
Pe mese s-avem de toate
Inimi mari cu bucurie,
Şi-n tot locul veselie.
Magia unei zile binecuvântate
Să ne aducă aripile îngerilor
În zborul spre cunoaştere şi mulţumire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milenii de uitare

- Sfârşit de an şi-i iar Crăciunul, Doamne,
Şi iar pe fânul ud o să te naşti,
Petrecem împreună veri şi toamne,
În primăveri te răstignim, de Paşti.

Nimic nu-i nou, de mii de ani încoace,
Doar lumea e modernă-n fel şi chip,
Mai cumpărăm iluzii-n timp de pace,
A devenit un gest stereotip.

Şi totuşi azi, la ieslea Ta, Iisuse,
O să venim cu îngerii din cer
Să căutăm cărările apuse
Sub dalbe flori de măr şi leru-i ler.

- Sfârşit de an şi vine iar Crăciunul
Şi iar cu steaua vin călătorind
Bătrânii magi. Ne bate-n uşi ajunul
Pe uliţă se-aude un colind.

De două mii de ani încep cu Tine,
Aceste sfinte, dalbe sărbători,
Lumini în brad şi mese tot mai pline,
Noi tot mai reci, Iisuse! Azi coborî

În peştera cu stele-mpodobită,
Să fii făclia celor ce-au uitat
Venirea ta. E lumea istovită,
Deci, vino, izbăveşte-o de păcat!

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii

Aţi pornit, ca ieri,
Magilor stingheri,
Către-o iesle-n care
S-a născut sub soare,
Visul scump al lumii,
Izbăvirea humii...
Aţi pornit, purtând
Flăcări mari de gând
Şi-aţi tot mers, cu-o stea,
Cale lungă, grea,
Cale neumblată:
Iată steaua, iată,
Steaua lucitoare,
Călăuzitoare,
Steaua care-ndrumă
Biata noastră spumă,
Arătând iubirii
Ieslea mântuirii!
N-aţi cătat la vreme
Magilor cu steme,
N-aţi ţinut la trepte
De măriri nedrepte,
Ci-aţi lăsat onoruri,
Voi, eterne doruri,
Şi-aţi plecat tustrei
Către pruncul, ce-i
Hărăzit din cer,
Lerui Doamne, Ler,
Să ne scape viaţa,
Să ne-alunge ceaţa,
Să ne-nalţe visul,
El, Isus, trimisul
Sfânt al veşniciei,
Copilul Mariei...
Aţi plecat tustrei,
Cu desagii grei,
Daruri aducându-I,
Slavă înălţându-I,
Şi cântând de zor
Cu cerescul cor:
— Pace pe pământ,
Luminos avânt,
Pace şi-nfrăţire
Peste omenire!
Astăzi S-a născut
Cel făr-de-nceput,
Pruncul sfânt, Isus,
Coborât de sus...
O, de-am vrea şi noi,
Inimi reci, de sloi,
Să uităm oftatul,
Să lăsăm păcatul,
Să ne doară rana —
Şi cu năzdrăvana
Stea, să mergem azi,
Roşi de-un vechi necaz
Şi-n genunchi căzând,
Cu lacrimi plângând,
Lângă ieslea Lui,
Ieslea Domnului,
Să-L rugăm supus:
Iartă-ne, Isus!
Să-I şoptim cu dor:
Scump Mântuitor!
O, de-am vrea, de-am vrea
Să-I dăm inima,
El ne-ar preschimba
Şi ne-ar îmbrăca
Numa-n alb de nea,
Ca, în veac de veac,
Să-I cântăm cu drag,
Cel mai cald colind,
Cel mai tainic gând:
— Te iubim, Isus,
Te iubim nespus,
Fiindcă ne-ai adus
Darul mântuirii,
Pârga fericirii,
Zestrea nemuririi...
Doamne, Te iubim
Şi Te preamărim
Până-n veci. Amin!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viaţa mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele...

Numai casa mea posacă
A-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliţi
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.

O Iisuse împărate,
Iartă greşeli şi păcate.
Vin de-nchizi uşor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta,
Căci pe crucea Ta
Stam bătuţi în cuie.

Maica Domnului Curată,
Ad-o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-aşteptăm în prag,
Noi, din închisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.

rugăciune de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi îngerii coboară

Azi îngerii coboară pe Pământ,
Pentru-a vesti că s-a născut Mesia,
În dulcele miros de mir,
Pe aripi dalbe, ne-aduc bucuria.

Învăluit în albu-i scutecel,
Un Prunc renaşte-n noi iubirea,
Izvorul cunoaşterii se revarsă din Cel,
Ce sufletului dăruieşte primenirea.

Prunc Sfânt îngerul a binevestit,
Ce s-a născut când a venit sorocul,
De răsuflarea blândă încălzit,
S-a împlinit ce-a spus prorocul.

Maica Sfântă la piept l-a ocrotit,
Iar înţeleptul Iosif i-a fost tată,
Magii-n luminile stelare au citit
Şi clopotele lumii-au început să bată.

Raza stelei smeriţi şi azi o urmăm
Şi-aducem aur, smirnă şi tămâie,
Ca Ioana şi Maria, Pruncul înfăşăm,
Nădăjduind la viaţa veacului ce va să vie.

Aţi gătat colacii de conţi? Aţi pregătit merele?
Deschis-aţi porţile? Legat-aţi câinii?
Primiţi cu pizărăii?

poezie de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, steaua copilăriei mele

Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu ştiu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.

Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă paşii-n viaţă.
Ştiu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvaţă.

Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineaţa...
Şi, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează faţa.

Şi mă iubeşte steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetiţa ei cuminte.

Orice copil are o stea
Şi pururea să ţineţi seama
Că steaua oricărui copil
Are acelaşi nume: MAMA.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecată din lumea vremelnică în Împărăţia lui Dumnezeu, alături de Fiul ei Iisus Hristos, înconjurată de toate entităţile Cerurilor, Maica Domnului rămâne nădejdea şi mijlocitoarea întregului neamul creştinesc, în tămăduirea de boli, scoaterea din necazuri şi mântuirea în veacul veacului. Maria Filipoiu / cugetare despre Maica Domnului

Maria Filipoiu în Citate despre Maica Domnului
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă – colind în anii grei

Pe stânci de-un verde jaderesc
Şi albe salbe de lumini,
Lumină albă te zăresc,
Renaştere, pentru creştini.
Se-aud colindători prin văi,
Colindători î suflet trec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Străin pribeag, eu iarăşi plec.

Pe stânci de-un verde jaderesc,
Oh, ce mare sărbătoare!
Luminile se împletesc
Într-o beteală de ninsoare.
Căci este seara de ajun,
Vin magii dinspre răsărit
Daruri să-i dea, să-i dea acum,
Prea mult Iisusului iubit.

Şi albe salbe de lumini
Sătucul vechi împodobesc,
În zbor trec îngeri-pelerini
Purtând blând har dumnezeiesc.
Vezi, satul parcă s-a schimbat,
De-acum altul îmi pare.
Cât de frumos, ce minunat
E-n straie de ninsoare!

Lumină albă te zăresc,
La casa bătrânească,
Iisuse, azi, de dorul Tău,
Mă voi întoarce-acasă.
În sătucul trist din vale
Şade Iisus la icoane,
Când sub salbe lucitoare
Tu-ţi aştepţi îngerii, Doamne.

Renaştere – pentru creştini
Îngerii în coruri cântă.
Bat la porţi azi prunci străini...
Doamne, sărăcia-i cruntă!
Oameni cu suflet bogat
Şi cu inimă curată,
Portiţa au descuiat...
Gutuie împarfumată...

Se-aud colindători prin văi,
Grăbesc să se arate,
Se-aud, se-aud şi zurgălăi
Şi focu-n sobă arde.
Bunica-mparte colăcei,
Nuci, vin şi mere coapte,
Câţiva bănuţi, căci anii-s grei,
Mai mult de-atât nu poate.

Colindători în suflet trec
Ani lungi şi cu suspine,
Departe-s şi-n zadar încerc,
Sat, să mă-ntorc la tine.
Acum când nu mai sunt nămeţi
Şi străzile-s curate,
N-am să mă-ntorc, să nu mă cerţi,
Tu ştii că sunt departe.

Se-aud în gânduri zurgălăi...
La casa bătrânească
Mă aşteptaţi de-o vreme voi
Şi dorul vă apasă.
Se-aude-un clopot în adânc,
Biserica din vale
Îşi plânge fiecare prunc
Plecat în depărtare.

Străin pribeag, eu iarăşi plec,
Mă mână sărăcia,
Zadarnic să trăiesc, încerc,
Frumos, în România.
Am tot sperat că într-o zi
Iisus se va întoarce.
Tăicuţul plânge iar la geam,
Măicuţa-n prispă toarce...

Străin pribeag, eu iarăşi plec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Colindători în suflet trec,
Se-aud colindători prin văi.
Renaştere pentru creştini,
Lumină albă te zăresc
Şi-(s) albe salbe de lumini
Pe stânci de-un verde jaderesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să-nvăţăm eternul?

Satul se umplea cu pace şi cu cetini de viori,
Pe-ale sufletului prispe s-aşternea de sărbători,
Chiar de mai scânceau ispite, în cojoace de fiori,
Le piteau în dosul sobei pân' la luminat de zori.

Nici copiii n-aveau treabă cu lozinci de politruci,
Dezlipeau păienjenişuri de-ale săniilor şine,
Antrenau iar clopoţeii, să nu-i facă de ruşine...
Adia-a mere coapte, a covrigi, a miezi de nuci...

Auzise "un de-o şchioapă" de la badea ce nu minte,
Că toţi lupii se-mpăcară cu pădurea lor, flămândă
Şi sub Steaua norocoasă nu stăteau strigoi la pândă,
În ajunul de Crăciun, când se-nveşnicesc colinde...

Ştiau ei cine-i Iisus, nu citiră doar poveşti,
Bunul unuia-i spusese, c-ar fi fost copil cuminte
Şi-a făcut atâta bine, încât Globu'-l ţine minte...
Pentru vârsta îngerească, nu puteai să-i păcăleşti...

Ticluiau argumentarea către bunii lor părinţi,
Când le şuierau la poartă goarnele încolonării,
Incita la neastâmpăr, grea, cătuşa aşteptării,
Încât n-alipeau şezuturi de laiţele, reci, cu dinţi...

Şi cum fiecare casă i-aştepta cu mare dor,
S-a găsit un Sfântu'-Andrei, o icoană de părinte,
A dus ceata de pitici prin nămeţii cât un munte
Şi le-a altoit, pe-o viaţă, dragostea pentru folclor...

Alte timpuri cu alţi oameni? Tot copii şi tot părinţi!
Ce folos de propăşirea, ce-a pus măşti şi la copii?
Unde să-nvăţăm eternul, dacă satele-s pustii?
Satele, ce ne-au născut şi colindele, şi Sfinţii...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru suflet

colinde pentru suflet cu Ştefan Hruşcă
spiritul Crăciunului îl trăiesc din plin
speranţa flămândă din soare muşcă
să curgă prin artere anotimpul lin.

milioane de lumini strălucesc pe stradă
oameni fericiţi pornesc la colindat
simte şi asfaltul dorul de zăpadă
norul cu ninsoarea este suspendat.

îngerii colindă au în palme stele
au flori în obraji şi sub gene rouă
lumini strălucesc pe dalbe mărgele
brazii mult iubiţi au beteală nouă.

cerul îşi deschide porţile de aur
peste toţi să ningă aripi de centaur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Şi vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morţi. Iar feţele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Şi-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe feţele umbrite.

Măslinii au uitat de răni şi suferinţă
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduinţă
Şi bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de Radu Băeş din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor îngerii!

Mor îngerii! În ceruri e doar suspin şi plâns
Sunt trişti, tăcuţi şi gârbovi, li-i aripa lăsată,
Chiar aura din juru-i le e întunecată;
Li-s ochii în orbite; de lacrimi câte-au strâns!

Mor îngerii! Pământul e numai plâns şi jale;
Priviri fără lumină, destine retezate,
Au frunţile-n ţărână, au trupuri sfâşiate,
Şi-n drumul către ceruri n-au nici o lumânare!

Mor îngerii! Nimic nu mai e sfânt!
Mor îngerii! Şi-n Cer... şi pe Pământ!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul pe la case

Prin case de creştini miroase-a cozonaci,
Familia se strânge cu toţi ai ei, cei dragi,
Vin preoţi cu icoane şi busuioc în mână,
Vestind cu bucurie, sărbătoarea creştină.
În casele curate e iarăşi veselie,
Colindele răsună de îngeri, glas frumos,
Iar steaua străluceşte pe ceruri, tot mai vie,
Cât magii se opresc s-aducă un prinos,
S-aducă închinare copilului Hristos.
Ce-n ieslea sfântă a fost ca să se nască
Şi lumea de păcate prin El s-o mântuiască.
Maria, Maica Sfântă, pe braţe-l legăna,
Căci Dumnezeu te are mereu în grija Sa.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de viaţă

Coboară îngerii din cer
Iubire pură să privească,
Căci prunc orfan, o mamă-l luă,
Cu dragoste şi chin să-l crească.

Câte păcate-n lume sunt
Toate de-acum îi sunt iertate,
Mama cu suflet luminând
Calea spre dincolo de morte.

Când toţi din cale te-au gonit
Tu fruntea, mamă, n-ai plecat,
Din greu măicuţă ai muncit,
De Domnul nu te-ai lepădat

Când lacăte erau la porţi.
Şi izgonită, ai cerut
Un colţ de pâine pentr-un prunc,
Mai mult de-o pâine ai avut.

Un măr în sân dacă-l piteai
Era din grija unei mame
Şi-a unui suflet de român
Să-i dai şi pruncului mâncare.

În urma ta, un suflet blând
Să laşi şi să te ţină minte
Pruncul cu dragoste crescut
Şi sfatului să ia aminte...

Dormeaţi în paie aurii
Şi braţu-ţi căpătâi puneai
Să doarmă pruncul... Şi-ntr-o zi
O poartă să-ţi deschizi spre Rai.

În nopţi geroase, prin furtuni,
Dormeaţi în gări, pe bănci murdare,
Dar nimeni nu v-a despărţit!
Trecând prin suferinţi şi jale,

Sub biciul unui crud destin
Aţi mers cu Domnul. Ca Iisus,
Golgota-n suferinţă aţi urcat,
Dar v-aţi rugat, aţi plâns, v-aţi închinat
Şi ruga voastră simplă a ajuns,
Acolo, Sus,
La Marele-mpărat.
Dacă aici nu-i simplu să trăim,
În ceruri fericire ne clădim...
AMIN!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tainică Lumină

În Bethleemul privegheat de stele,
lângă un râu, sub liniştiţi măslini,
se-ntruchipă din tainice lumini,
pruncul Iisus, la prag de vremuri grele

Fecioara-L zămisli ca pe-o safiră,
Iosif cel blând spre cer aprinse-un rug;
cu-nţelepciuni şi daruri din belşug,
de undeva, trei magi, grăbiţi, sosiră

Mulţi semeni se-nchinară la Messia,
ce cobora din ceruri Duhul Sfânt;
blestem să nu mai fie pe pământ,
în inimi să-nflorească bucuria

În Bethleem, Fecioara Preacinstită,
născu un prunc nemuritor - Hristos,
spirit gândit - dumnezeiesc prinos,
coloană-a izbăvirii din ispită...

poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!