Timpul este un surogat metafizic al mării.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Omul e un animal metafizic prin putreziciunea pe care o adăpostește în sine.
Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Nostalgia mării premerge și urmează introspecției.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul îmi e inaccesibil. Neputând să-i urmez cadența, mă agăț de el sau îl contemplu; dar nu mă aflu niciodată în el; nu este elementul meu. Neputința mea de a apuca un pic din timpul la care are acces tot omul e zadarnică!
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar fi mai bine să-mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea mării, în cea mai deplină singurătate?
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Cioran, Emil
- Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.
definiție clasică de Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misiunea mea este să îmi omor timpul, a lui să mă omoare pe mine. Ne înțelegem bine, ca între asasini.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința nesatisfăcută este suferință; ea nu-i plăcere decât în timpul satisfacerii; și, odată satisfăcută, este decepție.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Cioran, Emil
- Emil Cioran: amarul în implozie națională.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Culturile a-cosmice sunt culturi abstracte. Lipsindu-le contactul cu originarul, le lipsește și spiritul metafizic, adică umbletul căutător sub viață. Inteligența, filozofia, arta franceză rămân în lumea Înțelesului. Iar când pe acesta îl presimt, nu-l exprimă, așa cum face poezia engleză și muzica germană. Franța? Refuzul Tainei.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia: timpul devenit afectivitate.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compatrioții mei sunt vampirii mei. Îmi înfulecă... timpul.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu e timpul uneori; ce grea trebuie să fie veșnicia!
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Alexandra Haret
Comentează! | Votează! | Copiază!
- timp
- Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e muzică adevărată aceea care nu ne face să palpăm timpul.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul, părăsind indiferența originară, și-a luat Timpul ca pseudonim.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e uneori așa de apăsător, c-ai vrea să-ți spargi capul de el.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi mai amintesc că sunt doar auzindu-mi pașii pe caldarâm în timpul nopții.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ura e leacul plictiselii. Iată de ce timpul nu pare lung în epocile agitate.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extazul, în primele lui avânturi, își creează un peisaj divin, o idealitate pastorală, ridicată în acorduri mistice; dezgustul eleatic al acediei desfigurează peisajul până la fantomal și, răpind orice sevă firii, introduce o fadoare în existență, din exces metafizic. O plictiseală plină de venin, pe care numai blestemul nostru de muritori fără har o mai poate înțelege. Acedia modernă nu mai este singurătatea mânăstirească deși fiecare purtăm o mânăstire în suflet -, ci vidul și spaima de ineficiența unui Dumnezeu părăginit.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ca un bătrân ce sunt, îmi petrec timpul înconjurat de dicționare. O ironie fără seamăn...
Emil Cioran în Scrisori către Wolfgang Kraus 1971-1990 (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!