Extazul, în primele lui avânturi, își creează un peisaj divin, o idealitate pastorală, ridicată în acorduri mistice; dezgustul eleatic al acediei desfigureaz...
Extazul, în primele lui avânturi, își creează un peisaj divin, o idealitate pastorală, ridicată în acorduri mistice; dezgustul eleatic al acediei desfigurează peisajul până la fantomal și, răpind orice sevă firii, introduce o fadoare în existență, din exces metafizic. O plictiseală plină de venin, pe care numai blestemul nostru de muritori fără har o mai poate înțelege. Acedia modernă nu mai este singurătatea mânăstirească deși fiecare purtăm o mânăstire în suflet -, ci vidul și spaima de ineficiența unui Dumnezeu părăginit.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.