Dorința nesatisfăcută este suferință; ea nu-i plăcere decât în timpul satisfacerii; și, odată satisfăcută, este decepție.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
1 daniel stanciu [din public] a spus pe 21 februarie 2014: |
| Dorinta nesatisfacuta e suferinta. Unii se complac in ea, altii se straduiesc s-o inlature. Primii se lamenteaza (ca Emil), ceilalti actioneaza. Insatisfactia e un sut in fund pe care ti-l da viata. Cei sensibili se tavalesc pe jos invocand dureri atroce, cei puternici fac un pas inanite. Cum ar arata o lume in care toate dorintele noastre ar fi indeplinite? Splendid, paradiziac? Nici vorba. Fiindca omul n-ar suporta ca vecinul sau se bucure pe cont propriu. Marea lui dorinta ar fi ca rivalul hedonistic sa dispara. Ce delectarea ar mai gasi bipedul jinduitor in placerea personala daca n-ar fi pigmentata cu privatiunea celuilalt? Paradisul e imposibil (sau daca e posibil atunci e nelocuit) tocmai pentru ca presupune coexistenta unor fericiri maxime ale unor oameni. |
2 David Boia [utilizator înregistrat] a spus pe 24 august 2014: |
| Nu cred că totdeauna e decepție. |