Fug atent

în mintea mea bolnavă de versuri
plină pe axe de albe coli
învelind neuroni bolnavi de seducţie
mă-nvârt şi cresc până la ceruri
aud cuvintele cum circulă-n vene
cu viteza unui foşnet de frunză
nici n-am curajul să mişc ideea

fug şi prind o energie bolnavă
smulg pripoanele din tâmplele goale
este un umil pretext ce-l hrănesc
mereu mă trezesc în sudoarea rece
cu o poezie scrisă pe retina ochilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umil pretext

Ea este şi nu ştiu din ce pricină este,
sudoare cerească o hrăneşte mereu
ea este şi nu ştiu din ce pricină este
şi-atunci cred că pricina stelei sunt eu.

Ca un cal prima oară chemat pentru ham
mă învârt priponit de luminile sale,
mă învârt cu pământul în trândav nărav
şi bice mă bat peste tâmplele goale.

Necunoscuta mea bolnavă energie
pârtii deschide spre ceţosul ţărm,
gândindu-mă la cer mă nasc. Gândindu-mă
la cer, mai am curajul să adorm.

El este aici deasupra;de câte ori se mişcă,
pripoane reci de os aud foşnind în carne
şi fug atent pe axe de zgură încleiată-
măduva lui pe mine nu vreau să se răstoarne.

O, pântec presupus al zămislirii mele,
cerule virginal mereu,
lasă-mi închise tâmplele, să pot rămâne
umil pretext al unei stele, eu.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Fântâna somnambulă (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul (ia arma în mână şi începe să strige): Cine eee? Cine eee? Cin'?!
Moş Teacă: Vita!
Soldatul: Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
Moş Teacă: Bolnavă.
Soldatul: Apoi, vită bolnavă, stai! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaşte o vită bolnavă!
Moş Teacă: Prea bine!... Aşa să faceţi, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-aţi vedea venind la voi, să mă-ntrebaţi: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie şi generalul, nu-l laşi să treacă până nu ţi-o spune ce fel de vită este!

replici celebre din Moş Teacă de Anton Bacalbaşa (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag de vene

până ajung unde trebuie
să ajungă dacă şi-ar propune
cu acele care le răscolesc
şi nu pleacă. îngerii au nevoie
de mine. sunt bolnavi, doamne
trag de vene ca de fiare
un culturist cu o plantaţie
de cânepă indiană. plec
să nu mă fac medic
nu vreau să ascult inima
legată tainic de vene
stau cu mâinile la spate
legat de vene cu vene irigate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia boala mea a ta a lui a ei

Popor bolnav de Eminescu
ţară bolnavă de poezie
când naşterea ce firescu
înseamnă moarte să fie

Ţară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apţi cu toţii de pustie
viaţă de poet stingher

Pământ bolnav de cer
la naştere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu

Ţară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se vor naşte oameni-flori
după ce pântecele femeilor
vor fi mângâiate cu flori

oamenii-flori se hrănesc
numai cu versuri albe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grozavele rădăcini

se ridică uşor din inima mea
cuprinsă de pulsaţiile iubirii
ajunge un trunchi gros
cu o creangă şi-un fruct
este dragostea care dă roade
se înalţă spre cer iubirea

rădăcinile prind tot sufletul
se hrănesc din mintea mea
beată de fericire şi extaz

aleargă iubirea prin vene
accelerează când ajunge
la inima ţinută în rădăcini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb genetic

Anii vieţii sunt muncitorii
care beau cu sete din ore şi zile.
În sudoarea frunţii îşi cresc copiii
şi-n lacrimile tălpilor urmaşii.
Ascut lanţul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalţ, mândră, de tinereţe
şi aleg numărul potrivit
printre lentile şi dioptrii.
Curăţirea sufletului şi inteligenţa
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng în versuri

după ce mi-am pierdut echilibrul
la un schwarzwalder kirschtorte
e dorul lui schiller din valea rece
sau viermele din anticariat
care se hrăneşte cu sistemul filosofic
conceput de hegel
la nietzsche nu atentează nimeni
nici echilibrul meu pre
car după mine caietele cu versuri
scrise cu stiloul
dacă vă interesează
şi trebuie să fiţi inte
resaţi de poezie bună
este un miracol care trăieşte în haos
încă un rote grutze
şi glicemia urcă-n ceruri
fără aerele de poet inter
galactic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

sunt poetul care renaşte
după fiecare poezie
scrisă cu tocul
muiat în focul inimii
de unde izvorăsc versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

au aterizat pe planeta aceea bolnavă
împinşi de misterul unui crin
unde pisica era tigru adevărat
fluturii vorbeau cu tâlc
şi fiinţele umane se înfruptau din gânduri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogoşile sunt sănătoase?

Păi, n-am văzut până acum niciuna bolnavă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o să mă aştepţi
o să mă cauţi
vei tresări
la fiecare foşnet de frunză
şi eu o să vin mai târziu
când clipa o să ardă
la geamul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătate bolnavă

În fantezia lui bolnavă,
Băsescu vrea un SMURD privatizat.
El crede că Spitalul e o navă
Cu care să ne ducă la... mezat.

epigramă de Gheorghe Bârlan (11 ianuarie 2012)
Adăugat de Gheorghe Bârlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O societate bolnavă naşte copii bolnavi, care pun bazele unei societăţi şi mai bolnave.

citat din Nicky Sereteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din crezul meu

Din lumea plină de eresuri
Eu m-am născut neprihănit.
Nu-mi plac trăirile frivole,
Iau viaţa simplu, ca un dar
Si sunt, fireşte, împlinit.

Mărturisesc un crez anume,
Am gândul doar la Duhul Sfânt,
Lucrez cu suflet şi am nume
Ce-l port, în taină, pe pământ.
Iubesc cu inima şi gândul
Umil se-aşază-n rugăciuni,

M-ascultă-n taină Cerul, blândul,
Având spre mine iertăciuni.
Rodesc când pot şi ce vrea Domnul.
Iau din neant şi mă hrănesc.
Aleg să mă trezesc în somnul
Nemărginitului ceresc!

poezie de Marian Malciu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastez tot

ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
şi laptopul rezistă
la marea mea chibzuinţă
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roşie
comunistă care rezistă
şi rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roşu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
şi simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde şi pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E=mc2!?

Merg pe şoseaua unui neuron
-aşa-i zic eu, la prelungirea de axon-
să mă explic cu mult mai multă uşurinţă;
mă simt ieşit din minţi... viteza... nu e cu putinţă...

Înseamnă că-s un geniu, n-am ştiut,
că posed tot misterul... S-a făcut,
sunt posesorul Nobel d-un experiment ascuns;
dispun de proba că viteza de lumină nu-i de-ajuns;

... Cum poate gându-mi să s-inducă în realitate;
să mişc, când nici pe gând nu-l am o posibilitate?...
Să fiu instantaneu, fapt, gândului ales?...
Sunt însumi gândul faptei timpului purces!?!

M-am hotărât -pot să teleportez pe bucăţele
particule ce-am doar fotoni nestinşi, de la candele
din miliardele de morţi ale planetei, dinainte de microbi-
s-ajung, cu atâta energie în Univers de-anaerobi!...

Sunt o coloană infinită-n care fug, extraterestru,
alunec peste ameţitor, în mielină, sunt ecvestru,
un viril de geniu-n iarbă, chiar de n-am copite...
Sunt eu Pegas-ul, galaxia de pe cer şi vă aştept...
Sunt Dumnezeul de ispite!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu trei felinare şi o roată bolnavă mintal

vreau să-ţi povestesc iubito
despre oraşul cu trei felinare
şi o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoaşă
şi de atâta fericire plesneam

despre oraşul unde
specialiştii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulţeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineaţa a explodat în sfârşit
rupând din noi bucăţi mari de lumină
şi de chin

despre oraşul în care şeful
secţiei de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpaţi
din pântecul căreia ţâşneau la viraj
ceasuri cu pendulă şi un cuc la costum
până într-o zi când şeful de post
a interzis berea şi negrul de fum

îţi voi povesti
mai ales despre ambulanţa care plimba
în jurul spitalului judeţean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal
şi nu se mai făcea
niciodată tu şi nici dimineaţă în inima mea

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă extrag din visul

ce tainic mă ţinea în himere
cobor picioarele goale
pe parchetul rece şi mă aşez
în faţa unui ibric ce strigă
să fac din moftul lui literatură
cafeaua abureşte în cană
adaug un hău de pădure
albită în depărtarea lui decembrie
stiloul elegant lasă litere şi versuri
pe hârtie apar steluţe tresărind
din visul părăsit după o lungă
teorie oscilând spre infinit
ţigara din pachet mă îmbie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Lăcaşuri sfinte
ne sunt cuvintele.
Ca-ntr-o biserică
într-un cuvânt.
De-aici, ajung cu sufletul
până la Tatăl nostru
carele este în ceruri,
până la tatăl meu
care este-n pământ.

poezie de Vasile Romanciuc (1991)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!