Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi uşile lăcaşurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioşilor, devenind muzee. Oamenii îşi vor pierde credinţa: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreţ, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie.

citat din Camelia Opriţa (decembrie 2010)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuinţa viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzaţie dureroasă?
Urcă şi coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferinţa acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii lor, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut lumea aşa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărşită – copilăria ca un privilegiu al vieţii, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viaţa cosmică de dinainte şi un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără raţiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aştept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni şi am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbşirea lor între frământări şi obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificaţia timpului şi mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinaţie albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi n-am mai simţit pământul sub picioare: eram melancolie, speranţă, zbor, nevinovăţie, transparenţă, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-şi fantezia într-o inocenţă totală, ce fericit poate fi îngerul în conştiinţa lui: aşa simte şi el zborul dincolo de orice imaginaţie odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aş fi ştiut toate astea dacă n-aş fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu-şi va aduce aminte de fiecare om care trece pe pământ, ci de un fenomen extraordinar care rămâne după el.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mă emotionează mai mult decât inimile florilor încălzite de soare.

aforism de Camelia Opriţa din În castelul regelui (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume, nimic nu mai este la locul său, începînd cu lumea însăşi. Decadenţa trăieşte în agonia ei, sub masca indiferenţei frica îşi croieşte drum. Ura, furia şi indiferenţa nu rezolvă criza: acestea sunt doar consecinţele. Soluţia este să readucem oamenii buni la modă prin iubire.
Tot ce este nevoie este dragoste.
Dragostea nu necesită condiţii.

Camelia Opriţa în volumul Între Glorie şi Ruină (2020)
Adăugat de Nicolae Bogza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit şi români fericiţi într-o tăcere tristă, erau cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a. Dacă citeşti, mai întoarcem o foaie pentru mâine să ne regăsim români, să regăsim forţa de a deveni mai înţelepţi decât am fost azi. Tăcerea te maturizează fără a scoate un sunet despre adevărata libertate interioară care se luptă cu morile de vânt.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt şi oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ţi se clatină pământul de sub picioare.

camelia opriţa

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mă înduioşează mai mult decât inimile florilor încălzite de soare, după o ploaie de toamnă.

Camelia Opriţa în Scăpărici şi Licurici (mai 2020)
Adăugat de Fani Facebook
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmele se nasc într-o lume zbuciumată care este peste tot şi nicăieri, unde moartea este începutul vieţii de după nimic.

aforism de Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este o adevărată pedeapsă pentru om. Nu există zgomot mai asurzitor decât tăcerea celui ce nu are nimic de spus.

citat din Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este mare şi lasă loc pentru toate opiniile. Singurul model care merită a fi urmat este cel al respectului.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din eroism pentru viaţă poţi deveni şi pasăre şi cerşetor de iubire.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îndrăznit să fiu copil o clipă şi am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (iunie 2016)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea va străluci pentru totdeauna şi întotdeauna pentru că numele meu este Speranţa.

Camelia Opriţa în Liniştea dinaintea singurătăţii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae (2019)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este idealul lui Dumnezeu pentru a ţine lumea trează.

Camelia Opriţa în Altruism sui solius amans vs (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi mă întreabă dacă în era revoluţiei digitale, va supravieţui cartea sau va dispărea? Răspunsul este da, cartea va rezista. De ce?

Oamenii preferă şi astăzi cărţile tipărite pe hârtie pentru că le pot împrumuta sau le pot da, ca orice alt obiect. Este un sentiment de satisfacţie estetică care continuă să fie relevant din punct de vedere cultural.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Filip Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!