Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- același palpit, acee...
Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- același palpit, aceeași izbitură de sânge în piept și obraz, așa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ți-o spui cu putere, numai ție singur, ca să nu te trezești nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.