Nu sunt nimic
Nu sunt nimic...
Dar dac-aș fi ceva
N-aș fi vreun genial neînțeles
Vreun guru adulat, semeț, ales
De-ar fi s-aleg, aleg să fiu comun,
Obișnuit, servit carne de tun!
Nu sunt nimic...
Dar dac-aș fi ceva
N-aș fi poetul publicat în viață
Cel mult postum s-ar arăta pe față
Ce-am scris și-a fost ascuns, în manuscris...
Rămâne să decideți, sunt proscris?
Nu sunt nimic...
Dar dac-aș fi ceva
Aș vrea să fiu o frunză-ntr-un copac
Să cresc, să-mbătrânesc și să împac
Fireasca lege: moarte după viață,
Să mă-ntâlnesc cu Cerul, față-n față!
Iar dacă n-oi avea vreun loc în vreo prefață
Să mă fixați atent într-o postfață...
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 septembrie 2020 (18 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre legi, poezii despre genialitate, poezii despre creștere sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.