Băiatul se numea Bănică, iar căţelul, pentru că fusese prins de două ori cu botul într-o cratiţă, primise porecla Tocănel.
Era în februarie, ninsese o zi şi o noapte - acum zăpezile acopereau geamul până la două palme de marginea de sus a cercevelelor şi ei şedeau în odaie: Bănică în pat, iar Tocănel lângă uşă, vârât într-un ciorap de lână, căruia băiatul îi deşirase laba, transformându-l astfel într-un costum, pe care căţelul îl privea cu mândrie ori de câte ori ieşea afară în aer. Soba frigea - ardeau în ea lemne de brad cu miros de cetină - şi undeva, într-o spărtură a peretului, cânta un greier, parcă bătându-şi joc de vântul care gonea pe sub streşini, răsucind zăpada şi aruncând-o peste coama salcâmilor.
- Tocănel, zise Bănică, ţinând ochii închişi, moleşit de căldură, spune-i ticălosului ăla să tacă!
- Eh, dac-aş şti unde e! făcu Tocănel.

Fănuş Neagu în Târziu când zăpezile sunt albastre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu, când se trezi, Tocănel moţăia încă după uţă, sub mătură, iar greierul cânta sub pat. Privi pe fereastră şi văzu că se luminase. Ningea - o ninsoare deasă, bătând în albastru - şi sub perdeaua de fulgi văzu cărarea tăiată de el, către poartă, şi cocoşul de lemn care se rotea într-un picior. "Ehei, zise el, ce-o să mai zburăm noi doi când o ieşi luna plină!".
Se ridică în coate şi se răsti la căţel:
- Tocănel! Trezeşte-te, trebuie să ieşim cu sania.
- Acum?
- Chiar acum. Şi să nu-i spui mamei c-am scos soba în ger. Dacă te prind că trăncăneşti, ai de-a face cu mine. Asta am spus-o şi pentru ticălosul ăla de sub pat.

Fănuş Neagu în Târziu când zăpezile sunt albastre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Marin Bănică şi artistul Ştefan Bănică Jr, la începutul mariajului

Ea o divă, el cocoş,
Moderni, eleganţi, scorţoşi,
El artist cu multe mize,
Ea cu "Surprize-surprize"...

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oferte pentru Ana-Violeta Bănică

A aflat deja Planeta
Că micuţa Violeta,
Din exces de adulaţie,
E subiect de licitaţie.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Marin l-a dus pe Bănică jr. la ginecolog

Toată această escapadă
Este o parte a anchetei,
Că Fănică a vrut să-l vadă,
Pe "autorul"... Violetei.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Marin-Banică i-a ridicat cota lui Ştefan Bănică jr.

Dacă nu-i cu supărare,
Aş avea o întrebare:
"Cota", când i-ai ridicat-o,
În ce fel ai stimulat-o?

epigramă de Mike Farkas (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Breaking news: S-a născut Ana Violeta Bănică

Când Violeta s-a născut,
Tot Mapamondul a ştiut,
Că de aşa un "fenomen"
S-a vorbit la CNN.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teatru există un alt tip de emoţie decât la un show de divertisment. Ea se creează în contextul piesei respective şi prin interacţiunea dintre actori şi public. Pentru oamenii care nu m-au văzut la teatru, plătesc, într-un fel, un preţ al imaginii cu care lumea s-a obişnuit.

Ştefan Bănică Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul, amicul meu

Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un căţel, ca nimeni altul,
Cred că-l ştiţi şi voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blăniţa lui tărcată
Se iveşte după poartă.

Latră rar şi cum se ştie,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De căţelul, zis Băiat,
M-a luat cu binişorul,
Mi-a adulmecat piciorul,

Ne-am simţit, aşa, deodată,
Buni amici pe viaţa toată.
Dar avea o jucărie
Ce mi-a trebuit şi mie,
Un oscior roşcat, din plastic...
Ce-a urmat, a fost fantastic!
Când am pus mâna pe os,
M-a privit în ochi, gelos,

S-a pornit pe un lătrat,
Spre picior şi-a îndreptat
Dinţii lustruiţi, colţoşi,
Rânduiţi şi sănătoşi!
Şi am înţeles îndată
Că nu-i fraier niciodată.
Chiar de-i lord, Băiatul ştie:
Ce-i al lui, nu-i jucărie!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătăuş rock'n roll

Erau invidioase toate pe soaţa lui Bănică:
-Ce tot mănânci de slabă reuşeşti să fii?
La care diva zise nu fără de frică:
-Ce să mănânc? Bătaie în fiecare zi!

epigramă de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Două coji de lumină
Căzute pe patul de lut,
Sub blana iernii, hermină.
Unite într-un sărut.

Două iubiri, palmă în palmă,
Adorm sub zàpezi troienite.
În scoica strivită de iarnă
Trăiesc două frunze, lipite.

N-au frică de vântul din lume,
Visează sub coama de-omăt,
Iubire rodită-ntre palme
Şi arsă cu suflet cu tot.

Dorinţe nebune trăite
Se sparg într-o iarnă fecundă,
Sunt coji de lumină-mplinite,
Din frunze iubire rotundă.

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc de fiecare dată să mă concentrez pe direcţia care trebuie, uitând de imaginea creată în jurul numelui meu. A fi actor, pentru mine, înseamnă libertate. Poţi fi preşedinte, poţi fi doctor, infractor, analfabet, poţi să fii orice şi poţi astfel să explorezi universuri umane total diferite. Depinde de tine până unde vrei să explorezi, dar ai această şansă fantastică.

Ştefan Bănică Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pe principiul "fiecare cu ce ştie". Dacă eşti talentat într-un domeniu, te cheamă singur talentul, nu trebuie să te agiţi tu. Dacă nu, e mai bine să-i laşi pe aceia care ştiu să facă. Dar nevoia te învaţă.

citat din Ştefan Bănică Jr.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-un şi într-o

într-un gând infinit zecimal
îmi vine să mă teleporteze
în inima ta
şi să te influenţez pozitiv

într-un vis albastru deschis
te-am sărutat cu roze
recitând poezii erotice
sub influenţa psihoactivelor

într-o noapte albă ketaminică
te-am cerut în suflet
într-o capsulă sigilată
cu mult whisky şi aloe vera

la miezul nopţii te-am iubit
şi ne-am schimbat sucurile gastrice
care ne ardeau gâturile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rock 'n' roll

Rock 'n' roll-ul este o explozie de energie, în termenii sufletului l-aş traduce: bucuria de a cânta.

definiţie de Ştefan Bănică Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se pune ciobăneşte într-un genunchi, îmbucă repede ce îmbucă şi apoi se duce după trebi. Şi aşa era Chirică de liniştit şi de harnic la trebile lui, că parcă era de-acolo de când l-a făcut mă-sa, şi Ipate se îndemna cu dânsul, uitase acum de urât şi huzurea de bine, şi din ziua în care s-a tocmit Chirică la Ipate, norocul îi curgea gârlă din toate părţile, şi nu mai ştia ce are la casa lui. Ce garduri streşinite cu spini, de mai nici vântul putea răzbate printre ele! Ce şuri şi ocoale pentru boi şi vaci, perdea pentru oi, poieţi pentru păsări, coteţe pentru porci, sâsâiac pentru păpuşoi, hambare pentru grâu şi câte alte lucruri de gospodărie, făcute de mâna lui Chirică, cât ai bate din palme! Să nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogăţise însutit şi înmiit de când a venit Chirică în slujbă la dânsul. Acum văzuse el ce poate Chirică, şi-i era drag ca ochii din cap.

Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori am ocazia în concertele noastre şi cântăm "Ani de liceu", toată lumea explodează, de la mic la mare, pentru că într-adevăr această perioadă este cea mai frumoasă şi trebuie să te bucuri de ea.

citat din Ştefan Bănică Jr.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se ţinu mereu după ele. Intrând şi el în palat, ce-i văzură ochii? Cămara de joc mare şi largă de abia puteai să-i zăreşti căpătâiul. Ea era împodobită numai cu aur, cu pietre nestemate şi cu făclii de jur împrejur ce ardeau în nişte sfeşnice de aur curat, mai mari decât omul. Păreţii albi ca laptele străluceau de-ţi luau ochii, şi cu dungi de aur, împodobite cu zamfiruri şi rubinuri de licăreau ca focul. Argatul se puse într-un colţ şi privea la toate minunile astea. Şi avea şi la ce privi, căci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai văzuseră ochii. Dar unde fu pomana aia ca să stea la un loc? Sărea şi el tontoroiul de colo până colo, fără să vrea; căci nu era chip să stea la un loc fără a sălta, când cânta muzica aia. Până şi sfeşnicele şi mesele şi lăviţele din casă săltau. Şi nici pomeneală măcar nu este ca să-şi închipuiască cineva frumuseţea cântărilor şi a muzicii aceleia; organe, fluiere, chitări, alăute, buciume, cimpoaie şi alte multe d-alde astea cântau într-o unire de rămâneau marţ cei mai buni muzicanţi din lume. D-apoi fetele? Trăgeau cu foc la nişte hori, bătuta, brâul, ca la uşa cortului, de unul singur, pipăruş şi câte jocuri toate, de puteai să-ţi rupi bojocii jucând.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară şi cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitaţia întârzierii îi dădea o încă şi mai mare importanţă. Parcă şi semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimţeau emoţiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuţele de la marginea oraşului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca nişte paturi de dormitor. Curbele străzilor îşi dezveleau genunchii de femeie, netezi şi catifelaţi, ca într-un vis din care ar fi vrut să evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!