Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară și cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitația întârzierii îi dădea o încă și mai mare importanță. Parc...
Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară și cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitația întârzierii îi dădea o încă și mai mare importanță. Parcă și semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimțeau emoțiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuțele de la marginea orașului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca niște paturi de dormitor. Curbele străzilor își dezveleau genunchii de femeie, netezi și catifelați, ca într-un vis din care ar fi vrut să evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.