Bob de grâu binecuvântat

Bob de grâu binecuvântat

Autor: Mihaela CD

Din mlădioase şoapte de vânt
Şi din a ploilor tandre cristale
Tu te-ai născut s-aduci un cânt
Împodobind cu-a' tale vegetale

Bob de grâu încolţit de bucurie
Tu ai binecuvântat al vieţii ram
Răsplătind cu inocenţa timpurie
În stropi de fericire de un gram

În legănat gingaş, parcă zburând
Cu graţia şi eleganţa unui balerin
Tu bob de grau în spic fluturând
Ales ai fost al bunăstării pelerin

Menite-s a' tale lanuri pe Pământ
Să îndestuleze felurite neamuri
Firav şi-atât de important şi sfânt
E bobul de grâu în a' vieţii flamuri

Pâinea noastră cea de fiecare zi
În rugăciuni o pomenim mereu
Bob de grâu, pururea vei înverzi
C-aşa ai fost lăsat de Dumnezeu!

poezie de Mihaela Cd din Binecuvântare şi chin (2019)
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Volbură Poiană Năsturaş, autorul volumului de poezii "Grâu bun"

Bocesc femeile la râu,...
Tot răsfoind volumul "Grâu"...
Bocesc şi-ntr-una aşa spun:
O fi el grâu, dar nu-i grâu bun.

epigramă de Dion Mardan din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bobului de grâu

Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă şi sfântă pe masă,
Din vecie hrăneşte pe om şi pe câine.

Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi şi mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...

De suntem pe meleaguri străine
Şi n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Şi visăm la noapte... tu şi cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul cu grâu

Un car mărunt, cu grâu, ce trece
peste pământu'ntins şi rece

un car cu grâu ce se înclină
sub greutatea-i de lumină

un car cu grâu ce se apleacă
oftând încet şi vrând să treacă
printre chesoane, printre şire
de leşuri, printre cimitire –

şi trece, luminând cu spice
ucisul cer străpuns de-alice

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂMÂNŢA PÂINII NOASTRE CREŞTE-N MAIESTOSUL SPIC DE GRÂU
Sămânţa pâinii noastre creşte-n maiestosul spic de grâu
Când ploile nu vin, c-a fost udat cu apă de la râu
De către truditorii gliei cu multă prevedere,
Să vadă holda naltă, peste cingătoarea de la brâu.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spic de grâu

(Cameliei Rogojinaru)

Spic de grâu cu bobul mare,
Să vedeţi ce întâmplare!
Mi-am dorit să am băiat,
Dumnezeu fată mi-a dat –
Floare de mărgăritar.

Şi din râuri de pe ie,
Mi-a dat lacrimă şi mie,
Lacrimă de mulţumire
Pentru marea fericire –
Floare de mărgăritar.

Şi-am plesnit în zări cu biciul,
De pe fotă-am luat arniciul...
L-am pus foc, să ardă-n stele,
Semn al mulţumirii mele –
Floare de mărgăritar.

Şi-n oglindă de izvor,
Fata mea de ajutor,
Ţese haină de lumină
Pentru-a mamei rădăcină –
Floare de mărgăritar.

Câte-n viaţă s-au ivit,
Fata sprijin a venit
Doamne, Tu mi-ai dat în dar
Al iubirilor altar –
Floare de mărgăritar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda frumoasei mele

Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumuseţe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să ţâşnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.

Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
ale splendidei mări americane.
La fel sânii tăi
de împliniţi, doldora
de lumina vieţii,
sunt ca şi
pleoapele tale fremătătoare,
ca de grâu, ce acoperă sau dezvelesc
tărâmurile-adânci ale ochilor tăi.

Linia ce desparte
spatele tău
în pale tărâmuri,
se pierde şi reapare
în două jumătăţi,
ca de măr,
şi şerpuieşte despărţindu-ţi
frumuseţea
în două coloane
de aur aprins, de albastru gingaş,
pierzându-se la picioarele tale,
ca-n două boabe de strugure,
de unde iarăşi se-aprinde şi se înalţă
dublul copac al simetriei tale,
foc înflorit, policandru deschis,
rod plin, ridicat
deasupra legământului mării
şi al pământului.

Din ce substanţă,
cuarţ, agată sau grâu,
a fost trupul tău plăsmuit şi s-a-nălţat
ca pâinea dospind
în dogoare,
şi-a-nvederat
coline de-argint
văi de catifea,
până ce-a rămas întipărită
forma ta de femeie puternică, gingaşă?

poezie clasică de Pablo Neruda
Adăugat de rebe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza-i soare, doamna-i mare

Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roşu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn şi să coboară,
După flori de primăvară,
La fete şi la feciori
Să le joace-n sărbători.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea

E câmp întins de grâu ca marea de smarald,
Când ochii mei privesc în frumuseţea zării,
Mă însoţeşte dorul şi soarele cel cald,
Cu farmecul ascuns în geana depărtării.

Simt bucuria vieţii şi dulcea încântare,
În lan de grâu întins, cel cu miros de pâine,
Care de veacuri scurse în strânsă încleştare
De glie leagă rodul mereu pentr-un alt mâine.

E-o carte sfântă a muncii, în orice filă-ntoarsă,
În paginile-i scrise e truda din ogoare,
În aluatul pâinii, când creşte-n vatra arsă,
Aduce în noi izvorul vieţii curgătoare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între miile de poeţi pe care lumea i-a fericit cu acest nume există un poet român blond ca un munte de grâu. Aşa părea el privitorilor săi din biserica Sfânta Sofia - Ohrida, atenţilor săi ascultători veniţi de pretutindeni: un munte de grâu ori poate un munte de cuvinte luând forma boabelor de grâu...

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

orizont galben
lanuri întinse de grâu -
pâinea pe masă

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Etern va lumina deasupra noastră
Mai mult decât o stea luceafăr sfânt
Incandescent lucind în und-albastră
Nepieritoare lacrimi de cuvânt.
Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor
Sămânţă-nnobilată cu cerescu'
Ca-n România să-ncolţească-n dor
Un binecuvântat popor de "Eminescu"!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Se coace grâu-n Univers
şi spice stau grămadă,
combina timpului aşează
grăunţe în cămară.
Căluşi cereşti
în lucrul de-nblătire,
aruncă boabe aurii
în boltă spre rodire.
Furtuni năluce,
nebănuite legi,
le aşează lângă stele,
iar orbitarea lină
dospeşte organisme
cu gândul la-nmulţire.
Procese lente,
în ani, cât milioane
şi evoluţia creează
dantele mişcătoare.
Autoperfecţiunea
e a clipelor cerinţi,
duce rebutul vieţii
la stadiul de muzeu,
dotează cu gândire,
fiinţe în apogeu.
Aşa,
s-a inventat Universul.
S-a semănat grâu.
Un bob din cele mici
a căzut aici,
a fost numit Pământ.
Pământ cu neamurile
de sub pământ
şi cele de pe pământ
care caută acum
alt bob de grâu.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa şi bobul de grâu

O furnică roşioară
Cu un bob de grâu în coş,
Merge gârbovă la moară
Ajutată doar de-un moş.

Şi ce greu mai este grâul
Pentru-o fiinţ-aşa de mică,
Ah, cât de departe-i râul!
Pentru scumpa mea furnică.

Şi-ajungând la râu odată
La a noastră moară-n sat,
Bobul cel mic de îndată
S-a făcut făină-n sac.

Acum tare bucuroasă
Şi-ncărcată cu făină,
Se întoarce către casă
Furnicuţa gospodină.

Şi sosită-n muşuroi
Făina albă o cerne,
Pâini ea frământă în toi
Şi-n cuptor încet le-aşterne.

A copt doi colaci cât masa
Minunata gospodină,

De-i sătulă toată casa

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale.

Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemnare la fapte bune. Lauda înţelepciunii - 3:9-10
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.

Demostene în Discursuri
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

pâine

Ce e pâinea?

Pâinea este strop de soare
Adunat în bob de grâu,
Zumzet molcom de tractoare
Şi al ploilor pârâu.

Pâinea este munca tatei
Ce lucrează pe combină,
Roata harnică a morii
Care macină făină.

Pâinea mama o-mpleteşte,
Modelând cu sucitorul,
Aluatu-n tavă creşte,
Pregătit este cuptorul.

Când pe masă o aduce
Tata-n mâna lui cea mare,
Cu cuţitu-i face cruce
Împărţind la fiecare.

Şi rosteşte rugăciunea,
Mulţumind lui Dumnezeu!
Înţeleg atunci că pâinea
El ne-o dă! E darul său!

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Atins de duhul sfânt

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

- glossă madrigal -

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de ai tuturora. Paşii altora mă fac să mă ascund în pământ, ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Şi apoi, priveşte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de niciun folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nicio amintire, şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit. Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine, şi-mi va fi nespus de dragă atunci murmurarea vântului prin grâu...

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!