Geneză

Se coace grâu-n Univers
şi spice stau grămadă,
combina timpului aşează
grăunţe în cămară.
Căluşi cereşti
în lucrul de-nblătire,
aruncă boabe aurii
în boltă spre rodire.
Furtuni năluce,
nebănuite legi,
le aşează lângă stele,
iar orbitarea lină
dospeşte organisme
cu gândul la-nmulţire.
Procese lente,
în ani, cât milioane
şi evoluţia creează
dantele mişcătoare.
Autoperfecţiunea
e a clipelor cerinţi,
duce rebutul vieţii
la stadiul de muzeu,
dotează cu gândire,
fiinţe în apogeu.
Aşa,
s-a inventat Universul.
S-a semănat grâu.
Un bob din cele mici
a căzut aici,
a fost numit Pământ.
Pământ cu neamurile
de sub pământ
şi cele de pe pământ
care caută acum
alt bob de grâu.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Votează! | Copiază!