Tudor Gheorghe Calotescu

Glissando

când îmbobocisem credeam
că-mi vor crește aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri

când am înfrunzit
eram gata să cred
că sunt floare
și mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranța că voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac

vă pot dărui doar umbra
vara
și poate ceva căldură
iarna
vânturându-mă cenușă
din sobele de teracotă fierbinți
de flacăra ce-mi arde seva

îmi veți aruncați apoi
sufletul
în dosul grădinii
de unde voi tot îmboboci
iar și iar
cu speranța că într-o zi
îmi vor crește aripile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Oricât m-aș strădui să despart cerul de pământ

lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută
nici embrionul din care îmi crește poezia asta nu știe
dar crește de nebun într-un uter nepregătit
parcă din ce în ce mai strâmt
cât să mai cuprindă o sămânță de gând

într-un singur gând sunt un infinit de infinituri
și eu îl port ca pe o gâză din floare în floare
doar s-or împlini toate aceste lumi minunate
apoi cuminte îmi voi așeza capul în poala ta
să mă înec în oceanul din care îmi privești buzele cum tresaltă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Speranța înrourată

Vino-n spațiul care duce
Spre luceferii din gând
Și cu mângâieri și șoapte
S-ardem universul blând.

Să-l aducem într-o cupă
Plină doar cu amintiri
Din care semnele vieții
Să renască noi iubiri.

Vino să schimbăm fărâma
De credință strămutată
În dorința care crește
Doar speranța înrourată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Vladimir Potlog

Un vis de iubire

Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.

Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.

Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.

Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.

poezie de (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt liber să visez că sunt liber

precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Inima mea e precum o busolă

numai că nu indică nordul
știi cum sunt poeții
un fel de fluturi
care caută floarea universului
cu speranța de a o împlini
în căutarea lor ideatică
scutură polenul muritoarelor flori de câmp
sfârșesc apoi omizi
visând aripi
nu știu cum să răspund
poate că nici nu vrei un răspuns
poate că nu e nici o întrebare
sau poate două aripi se îmbrățișează în zbor
în căutarea trupului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Doar așa cred că mai crește

Când primești un mesager,
Care nu prea izbutește,
Cheamă ploi de dor din cer,
Poate... poate... reușește.

Dacă totuși, vremea trece
Și nimic... nimic rămâne,
Nu-l lăsa-n zadar să frece
Toate clipele... păgâne.

Tu învață-l... dulce floare
Tot ce-i bun, tot ce-i priește,
Pune-i apă-n stropitoare,
Doar așa... cred că mai crește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La marginea lumii

Mi-am spălat tălpile în apa izvorului fermecat
De la marginea lumii.
Și mi-au crescut aripi brodate cu smaralde
Și mi-au crescut frunze de ametist
În tăcere, în noapte...
Dansau luminile valsul tăcerii...
Era o "Baladă pentru Adeline",
Într-un limbaj necunoscut vouă.
Miraj și etern,
Balsam și divin...
Doar eu eram acolo, ascunsă în oglinda cerului
Ce își deschisese poarta
Ruginită și castă.
Vântul mă purta pe vrăjitele-i brațe
Și leagăn de mătasă îmi odihnea sufletul.
Eu, numai eu și o lume întreagă...
Continental iubirii
Despre care am citit doar în Cartea Viselor
Cu coperți de argint.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La început vocația e ceva mic, așa ca și tine. Poate cauți o meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun și vezi că e ceva ce și ceilalți apreciază. Apoi, după un timp, mai puțin sau mai mult, te trezești că ai impact asupra societății. La sfârșit, poți ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume. Ești echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acțiune e prăpastia în care te simți prizonier. Nu îți lipsește vocația doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul. Începe să îți hrănești vocația și vei vedea că ea crește mare.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Într-un vis precum o spirală

cad dintr-un înalt turn din sticlă și oțel
mă privesc ca într-o oglindă cinescopică
deși strâng ochii pentru a atenua impactul
apoi mă înalț pur și simplu ca o pasăre măiastră
fără aripi fără zbateri doar cu un fel de liniște
precum căderea unei frunze răpusă de toamnă

mă trezesc într-o baie de sudoare
ca și cum m-aș fi născut iar
ca și cum m-aș fi întors la un job necesar
încerc să uit starea de plutire
și să mă reobișnuiesc cu gravitația
apoi pășesc ca și cum aș escalada infinitul
ca pe un vârf bănuit dincolo de stele
respir din ce în ce mai rapid
ca într-o alergare concentrică prin mine

răstorn așa de des universurile
ca într-un joc de bacara complex
poate un pic cam prea sobru pentru sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 15

Când mă gândesc că tot ceea ce crește
Doar scurtă vreme-și apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubește,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul crește ca o floare
De-același cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Și măreția-și pierde negreșit.
Atunci, nepermanența viețuirii
Mi-arată că ești tânăr și în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Și tinerețea ți-o scufundă-n noapte.

De dragul tău, toți Timpul îl hulesc,
Că îți ia tot, dar eu te altoiesc.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Fierbe asfaltul și se crapă țărâna

se tânguie în dungă clopote din frunze uscate
și e doar luna lui cuptor
ca atunci când visam la cerbi albaștri
mai știi pădurea
mai știi cărarea
mai știi ceva din luna aceea mult prea rotundă
sau doar visam de nebun într-o barcă goală
pe un lac mult prea adânc pentru moarte?

între timp am iscodit izvoarele
acum secate parcă de o lume mult prea lume
și-mi trag o parte din lacrimi
ca pe un târâș de lemne retezate de tinere
ca să nu le mai doară rădăcinile
ca să nu mai viseze aiurea la stele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu sunt Dumnezeul furnicilor

dar mă dor toate mușuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înțeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilărești
doar așa
ca să văd până unde vor răzbi

interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înțelegeam
din joacă
un uriaș fără minte

și nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaștere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar așa
ca să vadă până unde putem răzbi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeziile nu încep niciodată

sunt doar continuări
ca și cum ar veni din altă viață
dar nici acolo nu au început
sunt doar frânturi firave dintr-o viațâ
poate fără sfârșire
ar fi aiurea să fie sfârșit fără început

știu că veți râde sec
dar poezia nu vine din mintea noastră
de aceea nici măcar noi nu mai știm
de unde ne încep durerile
doar chinuim
frumos
ca într-un dans socratic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Așa ca și cum ar conta

amestec neputința cu speranța
infinitul cu orizontul
și din când în când
mă frâng de dorul nesfârșirii
în bucăți de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care știe
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Viața e uneori ca un dans pe acoperișul lumii

fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deși din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu știu ce mă împinge spre locul din care
mulți cred că lumea ar părea mică
nu știu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăț
defectele de creștere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin ori un vultur pleșuv
își clădesc cuib cicatrizându-le
pe când eu visez că dansez cu norii
călăresc cometele
apoi mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
poate doar cu puterea gândului
sau dintr-un obicei străvechi
de a căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pot dansa cu norii fără să fiu Fred Astaire

mi se întâmplă atunci când nu știu unde e cerul
aripile îmi cresc dinspre lanul de grâu
înspre brazda nepregătită de mângâierea omătului
așa cum fiecare pasăre vrea să fie phoenix
tot astfel mă visez și eu purtător de foc cu trup de cenușă
când nemuritor când neînceput leagăn de univers
poate doar eterna căutare a nimicului între două găuri negre

mi se întâmplă uneori să nu știu unde este cerul
pentru că îl caut prea departe
când ar putea fi în ochii tăi
adică acolo unde mă pierd de parcă n-aș fi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De dorul tău

Sunt piatră aruncată-n râu
Ca să mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.

Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca să mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, să putrezesc de dorul tău.

Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.

Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca să mă scurg de dorul tău.

Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău

poezie de din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nici nu bănuiți câte ceruri se îngroapă

într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistres
mai beți o vodcă albă
consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți

dar eu visez că sunt copilul răsfățat al cerului
și mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăvește de libertate
din foc prin foc cenușă mă-ntorc
iar când mă veți fuma ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii o să vă pătrundă în sânge
pe când pe mine mă va furnica liniștea
dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Viața e doar o umbră de univers

lăsată cumva perpendicular
pe o inimă de poet
în momentul creației
poate de aceea viețuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasă cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un pițigoi
și trimit zarzării
să te sărute

vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scutură
doar ca să ai tu de ce plânge

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bărbatul, cel mai nerecunoscator animal de pe pământ! Plin de defecte, mereu dornic de noi orizonturi, cuceritor prin excelență, explorator vivace și cruciat prin definiție. Asta, până când în sfârșit "cineva" știe să îl cucerească din interior... e o sămânță de fericire în fiecare femeie, trebuie doar să-și găsească cernoziomul în care să poată crește, înflori, rodii apoi... Când ești femeie, totul devine mai complicat, mai greu de asimilat, de iertat, de acceptat și mai ales, de înteles. Câteodată nici ele nu se înțeleg prea bine, ce pretenții să mai aibă de la bărbați? Și totuși, ce-ar fi bărbații fără femei, ei există cu adevărat doar atunci când sunt în gândurile lor. Nu trăiește doar pentru a dărui viața, femeia vrea să aibă colțul ei de rai, bucățică de nemurire acolo unde să se simtă ocrotită, iubită, respectată, prețuită. Cumva, sunt părtașe la modul în care un bărbat știe să le privească și mai ales, cinstească în gânduri. Știu, există în fiecare acea latură animalică ce vrea să fie hranită. Dar sufletul, el este cel care contează. Pentru că doar iubindu-se cu tot cu rădăcini, vor știi să dăruiască fructele iubirii bărbaților din viața lor.


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook