Sonetul 15
Când mă gândesc că tot ceea ce crește
Doar scurtă vreme-și apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubește,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul crește ca o floare
De-același cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Și măreția-și pierde negreșit.
Atunci, nepermanența viețuirii
Mi-arată că ești tânăr și în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Și tinerețea ți-o scufundă-n noapte.
De dragul tău, toți Timpul îl hulesc,
Că îți ia tot, dar eu te altoiesc.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.