Am iubit cu tot dorul meu visele de neatins.

citat din Nazim Hikmet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut dragoste cu nemărginirea în toate visele mele.

citat clasic din Nazim Hikmet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase cuvinte rostite vreodată, nu le-am spus încă.

citat clasic din Nazim Hikmet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti un dor nebun al meu, acela de a te şti de neatins chiar în momentul în care te ating...

citat din C. Hikmet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu nu ard

dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?

poezie celebră de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc în tine lucrurile de departe, iubesc în tine imposibilul.

citat clasic din Nazim Hikmet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

30 Septembrie 1945

Gândindu-mă la tine este ceva minunat
şi mă umple de încredere,
ca şi cum aş asculta cea mai frumoasă voce din lume
cântând cel mai fermecător cântec.
Dar speranţa nu-mi mai este îndeajuns:
acum nu mai vreau să ascult,
vreau să cant cântecul...

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel trebuie să iubeşti viaţa

Astfel trebuie să iubeşti viaţa şi-acest glob pământesc
încât să fii trist numai la gândul
că poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,
se va stinge şi pălind, va continua să zboare rotindu-se
orb ca o nucă goală.

poezie de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă mare

Cea mai frumoasă mare n-a fost încă traversată.
Cel mai frumos copil n-a ajuns încă la vârsta împlinirii.
Cele mai frumoase zile ale noastre încă nu au sosit.
Iar cele mai frumoase cuvinte pe care doream să ţi le spun
N-au fost încă rostite.

poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soră... Mare

Uite... plecăm aşa cum am sosit
la revedere, soră, MARE
îmi iau cu mine un pic din aroma ta
un pic din a ta albastră sare
un pic din nemărginirea ta
şi... o fărâmă din a ta lumină
şi-a ta nefericire.
Ai ştiut să ne destăinui multe
despre destinul tău de MARE
uite-ne cu o fărâmă de speranţă
uite-ne cu un strop de înţelepciune
... şi plecăm aşa cum am venit...
la revedere, soră... MARE.

poezie de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din scrisorile din Închisoarea Munnever

Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noştri
e cel care încă nu s-a înălţat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Şi cel mai frumos lucru pe care-aş vrea sa ţi-l spun
Încă nu l-ai auzit...

poezie celebră de Nazim Hikmet (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om optimist

copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muştelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
şi toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citeşte-mi o poezie
despre soare şi despre mare
despre reactoare nucleare şi despre sateliţi
despre măreţia umanităţii.

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi devin insuportabil

Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău
ba lucrez de parcă aş bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneş, ca o ţigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simţind dispreţ şi milă faţă de mine însumi...
Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău,
şi iarăşi n-am dreptate:
ştiu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e ruşinos şi jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpâneşte tot mai mult:
sunt bolnav şi gelos...
iertare!

poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port

Emis – tânăr, douăzeci şi opt de ani –
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să înveţe tainele comerţului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la ţărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinţi foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine aşa; pentru că în acest fel,
deşi zace înmormântat în acest port,
părinţii lui vor trăi cu speranţa că el trăieşte.

poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învaţă minte
Dorul de suprafaţă
Te ţine în viaţă
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
şi ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...

În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-aşez printre visele noi,
în şoapte de-ADOR şi în tandre priviri.

În vii sentimente, comori risipesc,
redând viaţă lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îţi scriu TE IUBESC!

Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinţi,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-acelaşi mister,
suntem mistuiţi de aceleaşi dorinţi...

Spălând cicatrici, cu balsam de IUBIRE,
brodăm gingăşii, în noi curcubeie,
un nou început, o nouă-odisee...
Şi Iadul rămâne... o biat-amintire!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sunt doar călăuze şi niciodată ţeluri.

citat celebru din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş număra visele pe degete. Le-aş cerne fiorul din ispita clipelor până la margini de apus tardiv. Apoi, în liniştea albastră a ţărmului, cu şoapta uitării agăţată de senin, ţi-aş strânge amintirile în căuşul palmei mici. Nu cumva să-mi picure adâncul nopţii, muguri de întuneric peste sufletul pribeag. Dorul să-mi fie şubred, cu genele lungi, grele, cernite de orgolii şi rătăciri. Inima plină de tine, întreg, neatins, sub umbra delicată a razelor cuminţi de lună. Când se opreşte timpul să te stingi, să-mi înveleşti trupul gol cu tăcerea trecutului; cu tine prezent în luminile fade şi poate într-un colt stingher de surâs. Până s-or domoli siluetele mute şi vântul schimbării şi-ar înteţi rafalele de bine. Vom învăţa să privim lumea în culori deschise, doar avându-ne reciproc, sincer, dincolo de compromis, absenţă şi ignoranţă. Până vor muri în noi păcatele şi amarul vremurilor trecătoare de la prea mult frumos. De la prea mult iubit, până la început de poveste fără sfârşit.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu şi veşnicia

Dorul meu e călător
Şi s-adapă la izvor,
dorul meu!

Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!

Dacă-l vezi pe la fereşti
Spune-i, spune-i că-l primeşti,
dorul meu!

Visător, rătăcitor
Îl poţi toarce în fuior,
dorul meu!

Şi din firul meu de dor
Să ţeşi dragă un covor,
odorul meu!

Şi covorul meu de dor
Să-ţi poarte paşii uşor,
odorul meu!

Sus pe alburiul nor
Face casă dor cu dor,
odorul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Am auzit că-ti plac trenurile...
... Intotdeauna... in ele parca visele prind mai mult curaj... in ele parca si gerul e mai bland(desi am luat atata frig)...
In ele, in compartimentele reci, straine, parca ma vad si-acum, visand la departarile incetosate... la zarile de neatins... la necuprins...

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai ciudată creatură de pe pământ

Eşti asemenea unui scorpion, frăţioare,
trăieşti în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Eşti ca o vrabie, frăţioare,
întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.
Eşti ca o scoică, frăţioare,
închis ca o scoică, împăcat.
Eşti înfricoşător, frăţioare,
cum este gura unui vulcan stins.

Nu unul,
nu cinci –
din nefericire sunteţi milioane.
Eşti ca o oaie, frăţioare,
când ciobanul îşi ridică bâta,
fugi repede să te pierzi în turmă
şi alergi, aproape mândru, către cuţitul măcelarului.
Vreau să spun că eşti cea mai ciudată creatură de pe pământ –
mai ciudată chiar decât peştele
care nu poate vedea oceanul din cauza apei.
Iar oprimarea există în această lume
datorită ţie.
Iar dacă ne este foame, suntem obosiţi, mânjiţi de sânge,
zdrobiţi ca strugurii în teasc pentru vin,
vina este a ta.
Sufăr mult că trebuie să-ţi spun asta,
dar cea mai mare vină, dragul meu frăţior, este a ta.

poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!