
Și totuși iubirea
În mijlocul lumii tăcute, învinse,
durerile îmi strigă să mă feresc
și ce am iubit să nu îmi amintesc,
când calc printre visele noastre, ucise...
În taină, culeg un buchet de sclipiri
născute în dorul de mine, de noi,
cu grijă, 'l-așez printre visele noi,
în șoapte de-ADOR și în tandre priviri.
În vii sentimente, comori risipesc,
redând viață lumii-omorâte barbar,
cu gândul curat, ce-a uitat de amar,
pe crinii din suflet îți scriu TE IUBESC!
Pe aripi de îngeri, în lacrimi fierbinți,
trimitem o rugă, s-ajungă la Cer...
Mereu, în IUBIRE, e-același mister,
suntem mistuiți de aceleași dorinți...
Spălând cicatrici, cu balsam de IUBIRE,
brodăm gingășii, în noi curcubeie,
un nou început, o nouă-odisee...
Și Iadul rămâne... o biat-amintire!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cuvinte
Se aștern troiene-n Cer,
de cuvinte vii, frumoase,
îmbrăcate în mister
și cu foșnet de mătase.
Le-au primit poeții-n dar
din steluțe ne-ncepute,
binecuvântați cu har,
nins în templele lor mute.
Vieți au bucurat cu ele,
semeni prinși în amintire
de păduri cu filomele
și torente de IUBIRE.
Șoapte tandre-au strecurat
în bobițele de rouă,
dar îngerii le-au furat,
le-au ascuns în Luna Nouă.
Se-odihnesc cuvintele
printre astrele albastre...
Își schimbă veșmintele,
povestind visele noastre...
Și, a doua zi, în zori,
iar coboară-n călimară,
dăruind lumii fiori,
prin poeti... a câta oară?!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliță foșnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reușesc cu toamna să-ți vorbesc.
Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu ești dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.
Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Și să ascult iubito printre șoapte
Cum spui că mă iubești și mă adori.
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citești iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...
poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor
Strânge-ți Dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!
A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
și acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.
Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!
Strânge roua dimineții,
să-i speli genele de umbre
și de urmele tristeții
lăsate de iubiri sumbre!
Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!
Și în flacăra simțirii,
căutată tot mereu,
vor trăi taina-mplinirii
Dorul tău cu Dorul meu...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor
Strânge-ți dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!
A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
și acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.
Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit.
Strânge roua dimineții,
să-i speli genele de umbre
și de urmele tristeții
lăsate de iubiri sumbre.
Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!
Și în flacăra simțirii,
căutată tot mereu,
s-or îmbrățișa, curate,
dorul tău cu dorul meu...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea
Am pus lacăt pe o stea și-am făcut-o pușculiță,
s-adun tot ce-aveam de preț, de când eram școlăriță:
-puritate și candoare, vise vii și mari speranțe,
tot ce am iubit cândva- lullaby* și dragi romanțe;
-gânduri bune și senine și priviri mângâietoare,
Făt Frumos și Cosânzeana, ce-aduceau în suflet soare;
-miez de nucă, pus în miere de alintul mamei dragi,
povețe de la bunici cu arome dulci de fragi;
-frăgezime de brândușe, primăveri cu prospețime,
pârâiașe murmurându-și dorul de Sfânta Treime;
-bob de rouă ce-oglindea buburuze și brotaci,
spic de aur adorând albăstrele printre maci;
-îngânări de curcubeie, după ploi de primăvară,
și dulceață de sărut, gustată întâia oară;
-lumini de la licurici strălucind de dorul Lunii,
care mă-nvățau de zor, să n-apuc drumul minciunii;
-visul nopților de vară, prelungit până în zori,
amintiri înmiresmate cu parfum trimis de flori;
-nebunie și-amețeală dintr-o dragoste curată
și emoția-ntâlnirii, fără vină, fără pată...;
-fulgi de nea, topiți de gene iubind Omul de Zăpadă,
și basme la gura sobei ce se grăbea să le ardă.
Rătăcindu-mă prin viață, nu am vrut să mai culeg
minuni pentru pușculiță... Oricum, n-aveam ce s-aleg!
Ce să pun în ea?! Durere, și coșmaruri, și necaz,
lacrimi crude, când mușcau, nesătule, din obraz?!
Am uitat de steaua mea, dar găsind aseară cheia,
te-am trimis să o deschizi, să îți iei din ea Femeia
ce plecase să se-ascundă printre comori din trecut...
M-ai îmbrățișat, spunându-mi: "-Vino, fă-ți din mine scut!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

O chemare tot insistă
Cerul tot... e-ntr-o privire,
Plină de mister și dor,
Risipită prin iubire
Ca și gândul... trecător.
O chemare... tot insistă
A zbura... să o înveți,
Ascunzând într-o batistă,
Plânsul primei dimineti.
Se dă drumul la izvoare,
Se pun visele... pe val,
Avem prinse-n cingătoare,
Doar iubirea și-un caval.
Pic-o lacrimă uitată
Printre sărutări fierbinți
Pe obrazul fără pată,
Ce-a scos nopțile din minți
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Ea visează...
Și cu inocenta unui copil
plutește...
Plutește cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri și ploi,
visele tale și visele ei...
ploi de lacrimi și ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilărești și pustii
pătimașe și tăcute
Ploile tale și ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Și visează..
zbor și... ploi de viață dătătoare..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în psalmi și-n rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!
De-ai citi la mine-n suflet
Și-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!
Iubesc din suflet frații,
Aș vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinți în pleoape!
Nimeni nu îmi înțelege
Dorul inimii și focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.
Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.
Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Și te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepsești pe ei!
rugăciune de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (10 mai 2008)
Adăugat de Dorina Stoica

Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranța neagră
Cineva și-a uitat visele acasă și plâng,
gândurile golite de conținut așteaptă,
când pleci prea departete nimic nu te mai apropie
stai închis în tine și scoți aburi pe gură
numai bucurie nu scoți,
doar un amar care face din iubire un chin.
E neagră speranța de rezultate palpabile
Inima rămâne lovită de însingurare.
Nu știu cum am gândit saltul,
dar îmi amintesc povestea altora,
am strâns în mine toate neîmplinirile de aici
și am plecat să extind totul printre străini
încât am rămas cu sufletul rănit și pustiu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadoul tău
Cadoul tău permanent pentru mine este inima ta
Mereu la modă și fără risipă de sentimente profunde.
Cum aș putea să te am mai aproape?
-Știu prea bine că acesta este prețul poeziei -
Distanță mare, apropiere lirică, dialog continuu,
Iubirea se simte, iubirea se trăiește și nu oricine o înțelege.
Te iubesc dragostea de departe și de aproape de inimă,
Iubesc ochii tăi magnifici,
Iubesc buzele tale când îmi dau un sânger-sărut,
Trimițându-mă în vis, acolo unde te-am cunoscut.
Iubesc dorința și constanța ta creativă,
Simt că visul nu se va termina, iar cerul nu va risipi stelele.
Inimile noastre vor rămâne veșnic îndrăgostite.
Timpul va scrie istoria unei iubiri a secolului XXI,
O fotocopie a piesei "Romeo și Julieta".
O iubire ce oricât s-ar repeta nu se poate asemăna.
O iubire despre care timpul scrie o istorie,
O iubire dusă în ceruri printre îngerii lumii,
O iubire adesea mirifică, dusă pe tărâm de poveste.
Ochii se vor deschide în amuleta nopții,
Rămânând suspendați în pustiul din noi.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih
Dorul curat în vis de iubire,
Ramul în floare, spre dăruire,
Aripi de fluturi, voal de mătase,
Gingași ghiocei în mii de case,
Omăt topit doar cu o privire,
Beții de simțuri în întâlnire,
Emoții sfinte, fără de pată,
Tineri, iubind pentru prima dată,
Eternitate-n suflet păstrată...
acrostih de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri și îngeri
Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.
Și-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniți pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Și doar cu iubirea veșmânt.
Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colț de sihastru
Ferit de al lumii alai.
Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.
Și-am fost, și mi-ai fost o-ncântare
Când toată ființa-mi șoptea
Că-s îngeri și îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieții - I
Eretică mare, dumnezeiască îndurare
Spuma-i povară, viața-i amară
Întunericul cotropește fără încetare
Nu mai ieșim cu visele în afară!
Muzica se topește-n singurătăți vii
Tăcerea arde în miez de dor de poezii
Gânduri sculptate de îngeri orbi în rugă
O, Viață, nu-mi fugi! Nimeni nu te-alungă!
Aripi se desprind din zbor fluid
Spre țărmuri nimeni nu mai ancorează
Adâncuri incerte tainic ne închid
O, Viață, mai oferă-mi rogu-te o rază!
După atâtea și atâtea iluzii aluneci în tine
Și te cauți mereu firesc în ceilalți
Obsedat de trufii de fals de noi destine
Și uiți de viață!... Dar voi de viață să nu uitați!
În aerul rece orb de seringi
Când plutind printre stafii
Viață cu teamă să ne-atingi...
Suntem Iubirea-ta-dintâi?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.
Ești tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-așterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.
E o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
și geamătul valului înspumat
ce de neclintita stânca s-a spart.
E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipește
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-așterne!
poezie de Rodica Cernea din Ferestre în timp (18 octombrie 2007)
Adăugat de Rodica Cernea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre stele mii, comete
Voi când o să-mi duceți dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!
Voi când o să-mi simțiți lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.
Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstrați vie ca și iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.
O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Și de o iubire sățioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul nopților
La fereastră, vin buluc, visele din lumi sihastre,
Biciuind cu nostalgie, toate gândurile noastre
Și-n arpegii lăcrimoase, fulgerul lovește fulger,
Lângă tâmplele iubirii, picuri de-așteptare-mi sânger.
Timpul, parcă-ncremenește suspendat de nori și vânt,
Printre stropii pribegiei și eu vis și ploaie sunt
Ce-o să-ți bată în ferestre, lăcrimare repezită
Din adâncuri, fiara clipei, din blestem va fi trezită.
Și voi picura etern, peste lume, nopți și gând,
Tu, așteaptă-mă-n odaie, de iubire fremătând
Pe-așternuturi de mătase, dorul meu să odihnească
Niciun murmur, nicio șoaptă, de trecut să amintească.
La fereastră, vin vrăjite, iele, zâne, ursitori,
Și petrec în dans nebun, până când se pierd-n zori
Mie-mi pare că-s aievea și mă las în lumea lor
Pic cu pic, se-adună-n suflet, alte picături de dor.
Și se fac lacuri adânci, mai în fiecare noapte,
O dorință, neîmplinită, cu pricepere să înoate
Și cu brațele deschise, mai culeg eternitatea,
Visele, doar visele, își aduc supuse partea.
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă
Duce-m-aș la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.
Duce-m-aș la tine-n suflet
să mi te compun romanță
printre șoaptele din plânset
să te am dulce speranță.
Duce-m-aș la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aștept
să apari, tu, înger blând.
Duce-m-aș la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu știam că-n Univers
ești dulceața de pe buze.
Duce-m-aș și m-aș tot duce
să nu știu că-ți sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, să uit!
Sărută-mă, să-mi amintesc de tine!
Sărută-mă! Să plec aș vrea, spre mine!...
Sărută-mi ochii-a despărțiri de-alint!
Ești prea curat, nu pot să te mai mint!
El e în mine și mă înspăimântă!
Nu pot să-l uit, cu gânduri mă frământă!...
E depărtare, vis și-apropieri...
Caut uitare, dar găsesc dureri..
E șarpele ce-mi dă nefericire,
Pe care i-o plătesc cu prea-IUBIRE..
N-am să îți scriu, pe el doar îl iubesc,
Dar nu mă vrea, știu că mă amăgesc!
M-a otrăvit, vândută-i sunt pe viață!...
Sărută-mă! Plec mâine dimineață!
Chiar de-oi muri de dor neîmplinit,
Mă-ntorc la el, nu vreau să-mi fii iubit!
Sărută-mă, să uit de el, de tine,
Să uit de el... de tine... și de mine!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aspiranți la... iubire?!
Ca o școlăriță cuminte,
am citit printre ridurile
de pe fruntea-ți îngândurată...
Am aflat culorile din visurile tale
de când erai un adolescent
care scria poezii rimate ieftin...
De dragul tău,
am mângâiat macii cu miros de levănțică
deși eu iubesc pe împărații Roșu și Verde...
De câte ori am atins mătasea lor,
mi-au sângerat albastru-n buricele degetelor...
De dorul tău,
am ascultat muzică de jale
și-am început să-ți iubesc mâinile cele calde
care-mi scriu caligrafic în fiecare noapte,
pe trupul meu, în vis...
Ce-am mai făcut de dragul tău...?
Am citit mii de poezii,
am scris alambicat decriptări
unor fețe palide care nu înțelegeau nimic...
Am aflat că ești și-acum
un adolescent în suflet
și mi-e teamă să-ți cânt tot cântecul inimii mele,
ca să nu mă trezesc din visul
în care tu nu-ți amintești de mine...
Aș vrea să te-aștept într-o gară,
de vară, de cu seară,
pe-un peron plin de domnișoare bătrâne
în rochii de tafta prăfuită
și de domni din altă epocă...
Și să mă strângi în brațe
cât pentru-o viață,
cât pentru-o altă viață,
până la nemurire!
Suntem aspiranți la... iubire?!
poezie de Georgiana Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii cetății
Mamele nu mor niciodată...
Doar pleacă să se odihnească
dincolo... în odaia cu Lumină;
aici nu și-au găsit tihna.
Candele incandescente cu lacrimi,
s-au stins pentru că au ars
fără oprire.
Iau cu ele durerile nemărturisite
și clipele de bucurie pe care noi
le-am dăruit.
Izvoare din care curge mereu viață;
suntem înlănțuiți de ele de la zămislire
prin noduri gordiene.
E ca și cum ai desface pământul de ape
și luminătorii de cer.
La asfințit devin îngeri păzitori
peste cetățile noastre;
noi reaprindem candelele lor
și le aducem în rugă
la ceas de taină.
poezie de Angelina Nădejde (8 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!