Rugåciune
În disperarea mea, am cåutat ape,
munti unde så-mi pun piciorul
și nu am våzut cå erai aproape,
atât de aproape, încât te atingeam!
Ma țineai în brațe si mângâierile tale
erau aripi de porumbel cu miresme,
må purtai pe palme și lacrima mea,
o ștergeai cu respiratia ta!
În nebunia mea, am ales lumea,
uitând de dminetile în care
îmi mângâiai sufletul trist și ploapele
obosite de noapțile nedormite!
Iartå-må, întinde-ti mâna så ti-o sårut
și lacrma så șteargå påmântul!
fi cu mine, asa cum ai fost si promit
så nu mai greșesc niciodatå!
Trimite binecuvântåri pe påmânt
și locurile pe unde treci sà fie curate
și apele så-ti poarte cuvintele frumoase
pentru cå te iubesc de la începuturi!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre porumbei
- poezii despre picioare
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.