Gogyohka

a venit o ploaie androgină
şi-mi spală singurătatea
care se plimbă spre zori
pe străzile care ne despart
şi urcă împreună spre ceruri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în şiroaie
din şesuri depărtate şi-n şuvoaie
urcă spre cerul plin şi uriaş.
Şi-abia din ceruri cade pe oraş.

Şi plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
şi trupuri ce şi-au devenit străine
frustraţi şi trişti stau seara să-i despartă;
şi oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânşi sunt împreună să se culce:

Atunci singurătatea-n fluvii curge...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (21 septembrie 1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în şiroaie
din şesuri depărtate şi-n şuvoaie
urcă spre cerul plin şi uriaş.
Şi-abia din ceruri cade pe oraş.

Şi plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
şi trupuri ce şi-au devenit străine
frustraţi şi trişti stau seara să-i despartă;
şi oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânşi sunt împreună să se culce:

Atunci singurătatea-n fluvii curge...

poezie celebră de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purificare

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe
trebuie să dispară mirosul de gunoaie
nimeni vreodată ploaia s-o disturbe.

pe uliţa indiferenţei au apărut noroaie
în focuri de poveste ard huile şi turbe
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

în calendarul vieţii mai întorc o foaie
drumurile fericirii în zigzag şi curbe
le străbat năucă prin vise o droaie
care nu ar vrea norii să-i conturbe.

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea ca o ploaie-mi pare.
Din mări ea suie către înserare;
şi din câmpii pierdute-n depărtare
suie la cer, statornicu-i lăcaş.
Şi-abia din cer se lasă pe oraş.

Şi plouă-n ora vag crepusculară,
când toate străzile spre zori se-ndreaptă,
când trupuri ce nimica nu aflară,
dezamăgit şi trist se trag deoparte;
când oameni care se urăsc de moarte
dorm în acelaşi pat, atât de-aproape:

singurătatea trece-atunci pe ape...

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

soarele ridică roua
aproape spre amiază
iar frunzele se plimbă
prin tot parcul
mângâind gleznele graţioase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii se urcă

cât mai sus deşi n-au aripi
se târăsc ca şerpii
poartă-n scutece versul
le dă stabilitate
urcă treptele spre celebritate
furişaţi prin geana de ceaţă
a serii ruginite
unde orologiile îşi lasă pleoapa
poeţii stau de veghe sus
şi scutură cuvântul
îl pun desfrunzit pe foaie
poeţii urcă la stele
ducând cu ei plânsul şi dorul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria unui mac

În zori mi-am făcut o sanie verde
să lunec prin lanul de grâu troienit
până-n zarea-n care oraşul se pierde
şi-unde friabilii maci trăiesc nesfârşit.
:
În zori am găsit intrarea spre locul
unde timpu-i văzut ca pe plajă un melc
şi-unde cheia-i legată-n brelocul
unui cerc ce-i lipit de alt cerc, în alt cerc.
:
În zori m-am urcat pe cântec de greier
ca într-o vimana*, spre multiplul de "eu"
spre mai mic-ul mai mult voind să cutreier
urmând pe cărare felinar scarabeu.
:
În zori - zile-ntregi lunecând în spirală
şi nopţi colorate pică-n ploaie de sori.
Incognita-mi pare fosta lume normală.
Recunosc doar un mac scuturat de cu zori

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de toamnă

Ţi-am scris sonete spre a ta mărire,
Ţi-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.

În ruginiu şi-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ţi-ai lăsat
De cenuşiu, de trist şi dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.

Şi plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.

Şi-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălţat.
Te-i dus în şirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de toamnă

Ţi-am scris sonete spre a ta mărire,
Ţi-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.

În ruginiu şi-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ţi-ai lăsat
De cenuşiu, de trist şi dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.

Şi plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.

Şi-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălţat.
Te-i dus în şirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedea cum urcă

pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele şi cum privea
peste acoperişurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcţie
spre turla bisericii catolice
şi spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un şoim tânăr
vedea femeia cum şedea pe pat
şi sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea faţa mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschişi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădiile-
puf urcat spre cer de vânt
că vremea trece.
*
Rariştea de brazi-
luna urcă spre zenit
însingurată.
*
Ploaie trecută-
ivindu-se din nori
azurul celest.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea poate fi un abis spre semeni. Dar şi o punte spre artă.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

a dansat la început singur
apoi împreună
i-a cântat scăldat în soare
şi au zburat peste hăuri
spre palatul din văzduh

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domol păşesc

în voia frigului pe pământul a
rid pe faţă de faţă
fierbe lumina lunii pe o floare de colţ
în colţul buzelor tale
stelele mă prind de mână
şi mă urcă la cer
te invit la vals şi-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol păşesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieţii tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în faţa noastră
şi ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te ţin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşul îl pornesc

şi-mi pare rău de comunitatea
care poate răbda ceea ce eu
nu reuşesc sau nu vreau
stau singur sub jetul cald
străbătut de un regret sâcâitor
mi-aş face în public autocritica
dar sunt laş venit din negura
timpului care mă presează
mă încăpăţânez să nu opresc
şuvoaiele de apă fierbinte
nu respect normele şi principiile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educaţiunea raţională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemenţă şi spre generozitate. Piscurile acestor munţi se ating greu, dar se urcă.

definiţie clasică de Ioan Slavici în Educaţiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc privirea

pe coloana lui brâncuşi
şi nu mai ştiu până unde
ajung în ceruri
şi nu s-a sfârşit
urc spre infinit
pe coloana preţioasă
ochii obosesc îmbătaţi
de gloria ce leagă
cerul de pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori

Ploaia din nou (caldă sau bună?) şterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Şi pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca şi cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic braţele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aştept ca foşnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă aşez cu faţa către soare,
Deschid pleoapele şi-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deşirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de toamnă

Plouă mărunt, dar nu e nici un bai,
Că n-am plecat în zori de zi la vie,
Se spală praful ciorchinilor bălai-
Şi eu mă mai răsfăţ prin poezie!

Şi totusi, ziua e cu spor, si e frumoasă,
Că mi-am făcut prieteni noi vreo zece,
Cu care o să-nchin curând o tămâioasă -
Când o fi toamna sură şi mai rece!

Până atunci ne umplem doar paharul,
Cu vinul poeziei bun şi sfânt,
Pe care ni-l strecoară-n suflet harul-
Ori muza ce ne mangâie-n cuvânt!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marţi e la fel

cum e luni cu soare
şi picuri de ploaie pictaţi
de poetul plictisit
de culoarea oraşului
care stă la intrarea-n voroneţ
obraznic şi vechi
marţi e la fel cum e felia
de soare aburind după nori
vine uitând de ce a venit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!