Vis cu mama

Raiul e ascuns în stele şi-n privirea ta, copile,
Tu-mi aduci un strop de rouă într-un boţ de amintire.
Văd cum alergai prin iarbă, cu tălpiţele de-o palmă.
Azi eşti ditamai bărbatul şi ai trei copile, mamă!

Eşti bogat şi fericirea îţi stă, maică, la picioare.
Ai maşină, casă mare, un fecior precum o floare...
Poate ai uitat, măicuţă, de căsuţa cu pridvor,
De fântâna nesleită... Mie, maică, mi-este dor,

Să te mai privesc odată şi să-ţi mângâi tâmpla ninsă.
Flacăra luminii mele e din ce în ce mai stinsă.
Mi s-a prăfuit icoana. Şi de-atâta rugăciune,
Te-ai îndepărtat copile şi te-ai dus străin în lume.

Am gândit că asta-i calea, că aşa vrea Dumnezeu
Şi-am rămas ca o străină ca să duc al casei greu.
Dar de dor mă mână paşii, caierul mi-e pe sfârşite
Şi-aş vra să te port cu mine în aducerile-aminte.

Cat cu gândul la fereastră să-ţi văd paşii pe uliţă.
Dar tu eşti un om cu stare şi ai treburi, măiculiţă.
Ai facturi şi rate, maică, ai nevastă şi copii...
Când ai să te-ntorci acasă, poate eu nu voi mai fi.

Poate că ţi-o fi ruşine să-ţi porţi paşii printre duzi...
(Alergaţi mai toată ziua dezbrăcaţi, flămânzi, desculţi...)
E atâta praf în lume, s-a pus şi pe amintire
Şi-ai uitat, copile dragă, de a satului iubire.

Flutură în vânt perdeaua, ca o şoaptă, ca un vis...
Lumânarea mea, măicuţă, precum viaţa mi s-a stins.
Din urciorul de pe masă ce cu apă l-am lăsat,
Sorbi o lacrimă, copile! Văd şi eu, nu m-ai uitat...

Iei în lama coasei iarba... dorul te-a furat o clipă
Şi din valurile morţii chipul mamei se ridică.
Alergai să-mi sari în poală. Azi, răpus de-al vieţii somn,
Ţi-ai dormit, ultima oară, puiul meu, întâiul somn.

Crucea, uite,-i aplecată şi umilă precum noi.
Pune iar o lumânare, nu privi înspre-napoi!
Drumul vieţii, un' te-o duce, nu uita de satul tău
Şi te-ntoarce la căsuţa părintească, puiul meu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de înmormântare

Eşti atâta de departe!
Timpul trece, zi şi noapte...
În clepsidră risipite,
Trec aducerile-aminte.
Nu-ţi mai aminteşti, copile,
Nici de fraţi şi nici de mine.
În chilia mea, deodată,
Singură-s şi-nlăcrimată.

Eşti atâta de departe!
Lacrimile mele, toate
Şi năframa, doliul, plânsul,
De când ţi-a plecat tăicuţul,
Sunt măicuţă, într-o ladă,
Să le ai când vei veni.
Vezi, că lacătul din poartă,
La Maria e, să ştii!

Timpul trece zi şi noapte,
Tu ai rostul tău, măicuţă,
Plâng de-un timp, sperând că poate
Sub a bradului crenguţă,
Umbra pasului meu, încă,
Va rămâne pe pământ,
Ca o ultima avere,
Fiindcă n-am să-ţi scriu vreun rând.

În clepsidră risipite,
Cad ca nişte cruci de piatră
Gânduri, lacrimi... amintirea
Despre mamă, despre tată.
Dor de dorurile toate
Clopotele. Îngeri trec
Valuri peste timp, copile.
Ca pe tine le petrec...

Trec aducerile-aminte...
Vei veni la parastas?!
A fost ultima dorinţă
Mamă, care mi-a rămas...
Nu-mi împodobiţi mormântul!
Iarbă verde vreau să crească
Trupul meu, umbrind pământul.
Doar aşa voi fi acasă.

Nu-ţi mai aminteşti copile!
Varsă-o lacrimă străinii...
Ei aprind câte-o lumină...
Pită-mi coc, plângând, vecinii.
Şi-amintesc că tremurândă
Mi-era mana... Că am dat
Şi eu bunilor lor, maică,
Când şi ei au înnoptat.

Nici de fraţi şi nici de mine
Nu-ţi mai aminteşti... Bogat
Poţi să fii, să-ţi fie bine...
Tu de-acasă ai plecat!
Rod de lacrimă străbună
Curge-n ţarină şi-n vin,
Tu te-ai dus orfan în lume,
Scormonind pământ străin...

În chilia mea, deodată,
Paşi aud... sau mi se pare.
Văd o umbră la fereastră...
Mă închin... Ce este oare?!
-" Cine eşti?! întreb aiurea.
Ce aud?!"
- "Sunt eu, măicuţă!"
"Plâng şi lacrimile mele
Curg şiroi pe ochi, Lenuţă!

Singură-s şi-nlăcrimată...
Nu ştiu, vis e, ori aşa,
E vreun gând... Scârţâie uşa!
Intră-n casă cineva.
- Cine eşti?! Că nu văd bine!"
- "Biata mea măicuţă,-s eu!
Am venit din ţări străine
Şi am plâns de dorul tău."

Singură-s şi-nlăcrimată,
În chilia mea, deodată.
Nici de fraţi şi nici de mine
Nu-ţi mai aminteşti, copile!
Trec aducerile-aminte,
În clepsidră, risipite
Timpul trece zi şi noapte...
Eşti atâta de departe!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul unei mame

Rău mă chinuie tristeţea
Şi tăcerea casei mele
Şi mi-e frig şi-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!

Cin' să vină, puiul mamei
Şi să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...

Şi vorbesc şi-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.

Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...

Uite! Scârţâie portiţa!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Şi tu nu mai poţi ajunge.

Scutur sacul de făină
Şi pun sare şi ulei
Şi-o pun iute pe maşina
Încă caldă. Poate vrei...

Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală şi mi-e sete.
A venit moş Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...

Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ţi-am adus ceva!
Însă mama îngeţase...
De acum, nu mai era.

Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Şi cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul unei mame

Rău mă chinuie tristeţea
Şi tăcerea casei mele
Şi mi-e frig şi-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!

Cin' să vină, puiul mamei
Şi să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...

Şi vorbesc şi-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.

Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...

Uite! Scârţâie portiţa!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Şi tu nu mai poţi ajunge.

Scutur sacul de făină
Şi pun sare şi ulei
Şi-o pun iute pe maşina
Încă caldă. Poate vrei...

Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală şi mi-e sete.
A venit moş Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...

Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ţi-am adus ceva!
Însă mama îngeţase...
De acum, nu mai era.

Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Şi cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit aseară tata

Tata a venit aseară să mă vadă... I-era dor!
Cică de atâta vreme nu-i călcasem în pridvor...
A bătut la uşa casei cu o mână tremurândă.
Avea lacrima sub pleoape şi-i era privirea blândă.

Mi-am plecat cuminte capul şi l-am sărutat pe mâini –
Semn de binecuvântare pe la noi, pe la români.
Întrebări curgeau în râuri, precum ploaia ce-l udase
Pe cămaşa ruptă-n coate, parcă dincolo de oase...

Jur că ai palat, tăicuţă, eu murdar sunt de noroi.
Stai o clipă şi vorbeşte! Mă voi duce înapoi...
Eu l-am luat sfios de mână, de bocanci l-am descălţat
Şi-n palatul unui suflet, ca pe-un rege l-am băgat.

Îi fac semn să se aşeze, dar se uită la picioare
Şi pe dat' se ruşinează, că-s şosetele murdare.
Îi dau altele curate... (Toate-s noi pe la oraş)
Şi-i sărut talpa crăpată de la muncă, pătimaş.

Poartă-n suflet mângâierea de când eu eram de-o şchioapă.
Văd deodat' cum prinde-a plânge. Cere un pahar cu apă.
Parcă vrea să primenească lacrima ascunsă-n vad
Şi priveşte printre umbre un tărâm îndepărtat...

Timpu-mi este pe sfârşite, m-au chemat duşii la vatră
Şi-aş fi vrut, copile dragă, să te mai privesc odată.
Ştiu, căsuţa părintească, nu e taică-aşa bogată,
Că am tras din sărăcie şi durere, viaţa toată.

Dar e rodul muncii noastre. Când de casă ţi-o fi dor,
Noi te aşteptăm, doi îngeri şi-o icoană, în pridvor.
Şi-apoi treci şi ne mai pune câte-un boţ de lumânare,
Nu lăsa sufletul nostru,-n întuneric şi-n uitare!

Firul vieţii lui se rupse. Şi de lacrima din cale
Mai oftă, apoi se duse pe a morţilor cărare.
...............................................................................
Şi s-a dus şi bietul tata. La căsuţa părintească,
În a vieţii legănare, nimeni nu-i să mă primească.

Flutură în gânduri doliul. Pe un caier de lumină,
Ce s-a scurs în întuneric, pe cărări de muselină,
Trec cu îngeri alături, bunii mei părinţi, rămaşi
Într-un colţ de amintire, într-o casă, la oraş...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate şti
De dorul de părinte
Cât însuşi prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Şi lacrima mă doare...
Tu eşti aşa departe!
În murmur de izvoare,

Ţi-e lacrima, maicuţă...
Şi frunza care pică
Sunt paşii tăi, aievea...

Sunt paşii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Şi în tăcerea nopţii,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputinţa
Ninsorilor târzii,
Eu te aştept măicuţă,
Tu n-ai să mai revii!

Căci eşti aşa departe
Şi-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Şi lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuţă,
Nespusa întristare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate şti
De dorul de părinte
Cât însuşi prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Şi lacrima mă doare...
Tu eşti aşa departe!
În murmur de izvoare,

Ţi-e lacrima, maicuţă...
Şi frunza care pică
Sunt paşii tăi, aievea...

Sunt paşii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Şi în tăcerea nopţii,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputinţa
Ninsorilor târzii,
Eu te aştept măicuţă,
Tu n-ai să mai revii!

Căci eşti aşa departe
Şi-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Şi lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuţă,
Nespusa întristare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am ştiut că într-o zi vei fi departe.

Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Şi n-am averi să-ţi las ca moştenire,
N-aş vrea să-ţi spun cât am avut de îndurat,
Şi cât mi-aş fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut, copile, şi-ai plecat,
Şi tu, şi sora ta v-aţi dus mânaţi de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Şi încă vă aştept plângând singur la poartă.

Şi ştiu că uneori vă mai gândiţi la mine,
Dar viaţa voastră nu-i uşoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puţine,
Aş vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrâneţea,
Dar nu mă plâng şi nu vă chem,
Şi dacă Domnul mi-ar întoarce tinereţea,
Fără regrete şi-ndoială, eu mi-aş dori ca să trăiesc la fel.

Şi dacă nu puteţi veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneţi pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniţi atât rar şi aţi uitat cum e acasă.

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Şi dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsaţi zambilele să moară neudate...

poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat şi astăzi iarăşi plec
Şi-i frig şi ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Şi încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Şi-n fiecare zi mai mor puţin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am şi bucurii,
Şi-am mai uitat să-ţi spun că îmi eşti dragă
Şi nopţile ţi-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ţi dăruiesc o floare
În lacrimi ţi-am lăsat nuanţe gri,
Şi-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat şi poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am şi uitat... să mai trăiesc puţin...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile drag

Ţi-am pus în leagăn dragoste şi dor
Şi te-am scăldat în lacrimi de iubire,
Să-mi creşti fără de griji şi să ai spor
Iar tot ce îţi doreşti să fie cu-mplinire.

Să-ţi fie viaţa câmp de flori înmiresmate
Şi-n calea ta să-ţi fie presărată fericirea,
Să îmi traieşti copile drag în sănătate
Să ai alături marea dragoste, iubirea.

Ca mamă te voi iubi oricând de-a pururi
Şi îţi doresc să fi iubit la fel şi adorat,
Iar de va fi cândva să mă ridic la ceruri
Să-mi faci un loc în sufletu-ţi curat.

Şi nici un nor să nu-ţi umbrească fericirea
În armonie cu cinste în viaţă să trăieşti,
Să-nveţi din toate, să-ţi împlineşti menirea
Cu Dumnezeu alături învaţă să iubeşti!

poezie de Rodica Norocea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, lângă mine, am rămas doar eu

Mai pot copile, azi, să te mai chem
Şi tu mai poţi răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.

Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu ştiu, cum dorul mamei se alină.

Tu nu ai timp şi nici nu înţelegi...
Să fii bătrân şi doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopţi întregi,
Doar golul îţi acoperă privirea.

Atâta gol m-apasă şi doboară...
Şi parcă m-a uitat şi Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tristă mamă!

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună şi nici Crăiasa din Poveşti...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubeşti.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poţi lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă şi martor lacrimilor, deci,
Nu-ţi cer să mă iubeşti copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Ştiu bine că nu-ţi mai sunt de ajutor.
Aşa-s părinţii - o povară. Nici pentru ei nu e uşor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
Să uiţi această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viaţă. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viaţă şi de moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maica Prea-Curată Sfântă Fecioara Maria - rugăciune

Maică sfântă te cântăm.
Măicuţă te lăudăm.
Măicuţa Sfântă Fecioară
Copiii te înconjoară.

Măicuţă fiicele-ţi Cântă.
Măicuţă eşti Maica Sfântă.
Măicuţă pentru copii
Eşti Măicuţă printre Vii.

Măicuţă Maică Fecioară
Copiii te înconjoară.
Măicuţă fiicele-ţi Cântă.
Măicuţă fii-ţi Cuvântă.

Măicuţă eşti Prea-Curată.
Măicuţă eşti Prea-Cântată.
Măicuţă tu mi-te-ai dus
Să stai cu Fiu-ţi Isus.

Măicuţă Pururi Fecioară.
Măicuţă, hai te Coboară!
Măicuţă vino priveşte
Fiice, fii, cum te jăleşte.

Roagă-te Măicuţa mea
Roagă-te dacă vei vrea
Roagă-te la Dumnezeu
Când ne este cel mai greu.

Roagă-te Măicuţă Sfântă
Roagă Viaţa şi-i Cuvântă
Spune-i tu Măicuţa mea
Lacrima ce-o vei vedea.

Măicuţă îţi lăcrimăm.
Măicuţă te implorăm.
Măicuţă Sfântă Fecioara
Fă-ne viaţa mai uşoară.

Măicuţă şi scumpă Mamă
Toate fiicele te cheamă.
Măicuţă cu chip frumos
Tu eşti Mama Lui Hristos.

Măicuţă noi te iubim.
Măicuţă îţi glăsuim.
Măicuţă Pururi Fecioară
Toţi Copiii te-nconjoară.

Măicuţă nu ne lăsa.
Măicuţă nu ne uita.
Măicuţă eşti implorată
Şi de Copilaşi Cântată.

Măicuţă Mămică Sfântă
Mămică, lumea te Cântă
Te Cântă Mămica mea
Şi te mai roagă ceva:

Te rugăm Sfântă Măicuţă
Să fii cu Isus drăguţă
Să ne vadă că-L Iubim
Şi-n veci Numele-i Slăvim.

Măicuţă îţi mulţumim.
Măicuţă toţi te iubim
Eşti Măicuţă Născătoare
Şi rămâi printre Fecioare.

Rogu-te să fim Spălaţi
Suntem toţi surori şi fraţi.
Măicuţă şi Scumpă soră
Toţi copiii te imploră.

Măicuţă te-am implorat.
Măicuţă te-am Lăudat.
Măicuţă te mai Cântăm
Şi iubire multă-ţi dăm.

Măicuţă mai mult nu-ţi ştim.
Măicuţă nu-ţi mai vorbim.
Măicuţă fii sănătoasă
Şi iubită-n orice casă.

Măicuţă Pururi Fecioară
Toţi Creştinii te-nconjoară:
Îţi sărută Frumuseţea
Şi-ţi sărută şi Blândeţea.

Amin

rugăciune de Paul Preda Păvălache din Carte de poezie religioasă şi rugăciuni (20 iulie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

Seară bună, copile
Am venit să-ţi aduc sărutări
Şi ninsori de iubire sclipind
Dintr-un suflet desculţ
Pus într-un ceainic de dor aburind
Ca un gând ce-a uitat
Visele a deschide
Seară bună, copile
Sunt aici lângă inimă ta
Mângâieri şi-alint nesfârşit
Cuprinde-mă a bucurie
Fă din palme horn neprihănit
Seară bună, copile
Bate vântul şoptit în fereastră
Vinul cântă-ntr-o cană de lut
Şi magia clipitei e-n ghete
Ca un tainic mesaj
De la Moş Nicolae
Ai fost cuminte?!

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tristă mamă!

(scrisoare din lacrimi de înmormântare)

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună şi nici Crăiasa din Poveşti...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi nu mă mai iubeşti.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poţi lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă şi martor lacrimilor, deci,
Nu-ţi cer să mă iubeşti copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Ştiu bine că nu-ţi mai sunt de ajutor.
Aşa-s părinţii – o povară. Nici pentru ei nu e uşor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
Să uiţi această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viaţă. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viaţă şi de moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Moş Nicolae

Bună seara copile
Am venit să-ţi aduc sărutări
Şi ninsori de iubire sclipind
Dintr-un suflet desculţ
Pus în ceainic de dor aburind
Ca un gând ce-a uitat
Visele a deschide
Bună seara copile
Sunt aici lângă inima ta
Mângâiere şi-alint nesfârşit
Cuprinde-mă cu bucurie
Şi fă din palme har
Neprihănit
Bună seara copile
Bate vântul şoptit în fereastră
Vinul cântă-ntr-o cană de lut
Şi magia clipei e-n ghete
Ca un tainic mesaj
De la Moş Nicolae
Ai fost cuminte?

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sărmanei mame

Şi-am îmbătrânit copile pe la noi de când nu vii.
Şi mai trece iar o toamnă şi câmpiile-s pustii.
Urlă câinii-n bătătură, pe deal lupii le răspund.
Iarna vine cu alai si mere coapte îmbrăcată-n palton alb.

Frigul ne pătrunde-n casă şi uliţele sunt pustii.
Doar în sobă arde focul, mămăliga îi gata, stii.
Avem loc şi pentru tine lângă masa de stejar.
Eu aştept cu jind copile lângă geam, la calendar.

Pe obrajii de ger rumeni lacrimile îmi curg iar.
Şi de dor mă duc prin lume să ascult o vorbă doar.
Să aud ceva de bine, să nu trăiesc în zadar.
C-a veni ziua de mâine şi m-oi duce iar şi iar.

Tristă-i casa şi-a ta mamă te aşteaptă măi fecior.
Dar te-ai dus şi ai uitat înapoi să te întorni.
Mai aştept încă oleacă 'poi mă duc în veşnicii.
Iar de vei veni acasă vei găsi ogrăzi pustii.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu

Şi de vei vrea, copilul meu
Cartea vieţii să-mi citeşti
Vei înţelege ce simt eu
Acum, când şi tu părinte eşti

Doar pentru tine am existat
Şi am trăit doar pentru tine,
Din răsputeri eu am luptat,
Ca-n viaţă să-ţi fie bine.

Când somnul ţi-era tulburat,
Nu reuşeai deloc să adormi
Eu te vegheam, copile drag
Noaptea întreagă până în zori.

Şi paşii ţi i-am îndrumat
Ca tu să mergi fără să numeri,
Când ai căzut, te-am ridicat
Luând povara pe-a mei umeri.

Şi dacă crezi că ţi-am greşit,
Tu iartă-mă copile drag.
Poate prea mult te-am iubit...
Prea mult te-am aşteptat în prag.

poezie de Elena Bulancea (2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire pentru mama

Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...

Mamă, vin acum din nou la tine
Şi te-mbrăţişez cu gând curat...
Mi-amintesc şi eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.

Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu – lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.

Crucea ta, la colţul casei noastre,
E povara morţii tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.

Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai ştiu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuţă,
Căci de-acum, în vis te vom avea.

Ică ţi-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porţi în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.

Ţi-a adus în dar o nepoţică
O iubeai, ca şi pe noi, măicuţă,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuţă, mama mea cea plânsă!

Magda, soaţa lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...

Cătălin şi Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana şi Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,

Ţi-ai dorit ca el să-ţi cânte! Iată,
O dorinţă ţi s-a împlinit...
Au şi ei, da, au şi ei o fată,
Mamă... şi pe tine te-au iubit!

Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe braţe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!

Fiica mea, Alexa, îţi deschide
Poarta vieţii-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.

I-ai spus, mamă, că îţi este bine,
Şi să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.

Ca-ntr-un stup, albinele, măicuţă,
Pruncii-ai strâns, nepoţi, prieteni, fraţi,
Sufletul ţi-e, luminând iubire,
Dar cu toţii suntem înlăcrămaţi...

Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam şi eu în fericire...
Dar măicuţă, viaţa ţi-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...

Plâng şi eu, deasupra plânge cerul!
Te desparţi de noi şi pleci uşor.
Azi te-nalţi, te-nalţi spre mântuire,
Mamă! Şi pe noi ne laşi cu dor...

Te-ai născut un fluture de-o clipă
Şi ţi-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet trişti şi goi...
Căci eşti acelaşi înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a aşezat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aşa trăim, copile, printre lei.
Şi ei ne-ar sfîşia de n-ar fi Domnul.
Cîndva idoli aveam, le spuneam: Zei,
Lor mă-nchinam pînă mă prindea somnul.

Aşa trăim, copile, printre lupi.
Ne-ar sfîrteca de n-am avea credinţă
Şi sufletele de nu ne-ar fi stupi,
Iar plînsul--Purtător de Biruinţă!

Aşa trăim, copile, printre şerpi.
Veninul lor nici măcar nu ne-atinge.
Corbii au amuţit, urşii sunt sterpi,
Neamul vrăjmaşilor grăbit se stinge.

Aşa trăim, copile, veci de veci,
Sub ascultarea Ierbii cu maramă.
În faţa ei, smerit să te apleci,
Să-ţi dea blagoslovenia de Mamă

Şi să-ţi şoptească: "Poţi cînta, mon cher!
Mai ai un veac şi-o să-nfloreşti un Cer!".

1 mai 2019.

poezie de Traian Vasilcău (1 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de îndoliere

Şi noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, aşa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Şi noaptea ca un vis se lasă
Şi frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viaţă,
Tu ai sperat că-ţi vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă –
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ţi fie calea mai uşoară...
Oh, iartă-mă, măicuţa mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuţă-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm şi te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuţă prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Şi-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuţă, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greşit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi-n noapte-i mare jale,
Nu-ţi mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îţi pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar şi iar...
Doar tu ştii cum se moare.

Şi eu sunt candelă aprinsă
Şi lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă şi sunt tristă
Şi-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îţi las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Şi cerul plânge, aşa i-e vrerea,
Clopotniţa răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuţă, noapte bună!"
De-acum veghezi tristeţea mea
Şi vântul suflă-a jale,
Măicuţă dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-aşezi în palma mea
Şi plângi şi tu! Şi tu eşti tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Şi doliul se revarsă
Pe cer măicuţă... şi în gând...
Tu nu mai eşti acasă.

În casă e lumina stinsă
Şi cerul plânge,-aşa i-e vrerea
Şi ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Şi noaptea ca un vis se lasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!