* * *
Așa trăim, copile, printre lei.
Și ei ne-ar sfîșia de n-ar fi Domnul.
Cîndva idoli aveam, le spuneam: Zei,
Lor mă-nchinam pînă mă prindea somnul.
Așa trăim, copile, printre lupi.
Ne-ar sfîrteca de n-am avea credință
Și sufletele de nu ne-ar fi stupi,
Iar plînsul--Purtător de Biruință!
Așa trăim, copile, printre șerpi.
Veninul lor nici măcar nu ne-atinge.
Corbii au amuțit, urșii sunt sterpi,
Neamul vrăjmașilor grăbit se stinge.
Așa trăim, copile, veci de veci,
Sub ascultarea Ierbii cu maramă.
În fața ei, smerit să te apleci,
Să-ți dea blagoslovenia de Mamă
Și să-ți șoptească: "Poți cînta, mon cher!
Mai ai un veac și-o să-nflorești un Cer!".
1 mai 2019.
poezie de Traian Vasilcău (1 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.