Nufăr sus pe bolta nopţii

Şi de mi-ai fi ultima moarte,
O viaţă lângă tine aş vrea,
Sperând că poate, dintre toate,
Tu ai să-mi fii ultima stea

Iar dacă raza nemuririi,
Va scrie peste mine... pleci!
Prefer din braţele iubirii,
Să trec în lumea celor reci

Şi chiar de-am să devin luceafăr
Pe bolta unei lumi târzii,
Am să aştept precum un nufăr,
Pe apa nopţii să-mi revii

Cu riscul de a pierde totul,
Te voi iubi mai mult ca ieri,
Aici simt eu că-mi este locul,
În sărutarea ce mi-o ceri

Şi chiar de-mi eşti ultima moarte,
Prefer să plec îndrăgostit,
Sperând că ea nu ne desparte,
Acum când iarăşi te-am găsit

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi ultima clipă

Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ţine-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.

Să-mi laşi te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă,
Ca dragostei să-i fie scut.

Îl voi păstra pe veşnicie
Şi am să-l returnez cândva,
În altă viaţă, numai ţie,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.

Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi ultima clipă

Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ţine-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.

Să-mi laşi te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă
Ca dragostei să-i fie scut.

Îl voi păstra pe veşnicie
Şi am să-l returnez cândva,
În altă viaţă, numai ţie,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.

Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin a rămas

E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puţinul ce-mi dai
Şi simt că mă seci şi în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm

Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări şi fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum

Ce rost să mai fim, prea puţin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăşi timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi

Tu nu mai iubeşti şi s-a dus ce-am avut,
Oricât aş spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aş vrea,
Degeaba mai stau... când doreşti altceva

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea în părul tău

Noi doi privim acelaşi cer,
Aceleaşi stele căzătoare,
Care doar trec, însă nu pier,
Ca o iubire ce dispare.

Mă uit la ele, sunt gelos,
Au adunat vise, dorinţe,
Le duc în zborul lor frumos,
Prin lumi cu prinţi şi cu crăiţe.

Au toate sus un cer al lor,
Îndrăgostiţi ce stau să-l vadă,
Sperând că poate zeilor,
Din mâini vreo stea o le cadă.

Ţi-aş prinde-o undeva în păr,
Să-ţi strălucească veşnic ţie,
Precum pe apă un nufăr,
Iar tu să-mi luminezi doar mie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima mireasă

Ştiu că vii, dar mai aşteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deşi eu nu te-am cerut

Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îţi voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii

Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ţi voi face prunci

Vei purta o rochie albă,
Prima şi ultima oară
Dragostea îţi va fi oarbă,
Şi-mi vei fi prima fecioară

Am să-ţi fiu prima iubire,
Ştiu că n-ai avut niciuna,
Vei simţi a ei trăire
Şi mă vei dori întruna

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut
Şi toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată „trec” şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.

De sărbători eu aşi fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: „La mulţi ani” să-mi spui,
Că sunt „orfan” al nimănui,
Să nu mai rătăceşti „haihui”,
Dar „Tu”, n-ai vrut.

Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deşi de zeci de ani o ştii,
Că te-am iubit şi te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranţele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?

O…Vino iar iubirea mea,
Te-aştept şi te voi aştepta,
Să mă priveşti şi zâmbitor,
Să-mi spui cuvântul: - „Te ador”,
Nu pot scăpa de al tău dor
Şi nu te pot uita „.

Dar în zadar aştept plângând
Şi rugă-n „ceruri” adresând,
Destinul meu nu are „Zel”,
Nu are milă, e „mişel”,
Are în schimb un singur „Ţel”,
El vrea să mor sperând.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mor

Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu şi-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am îngheţat şi sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.

Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine şi inima a amorţit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac şi aşa plecată. Şi chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.

Că poate treci şi te opreşti şi-mi spui că ai glumit sau nu mai ştiu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viaţă am acum când tu nu eşti. E seacă, fără aer şi cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilităţi

Prefer filmele.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de-a lungul Wartei.
Prefer pe Dickens lui Dostoievski.
Prefer să-mi placă oamenii
şi nu omenirea.
Prefer să am la îndemână un ac cu aţă, caz că...
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu cred
că există întotdeauna motive pentru a blama orice.
Prefer excepţiile.
Prefer să plec devreme.
Prefer să vorbesc cu doctorii despre altceva.
Prefer vechile ilustraţii în linii fine, alb negru.
Prefer absurditatea de a scrie poezii
absurdităţii de a nu scrie poezii.
Prefer, când este vorba de dragoste, sărbătorile neaniversare
care pot fi celebrate în fiecare zi.
Prefer moraliştii
care nu-mi promit nimic.
Prefer bunătatea inteligentă celei abundente.
Prefer pământul în haine civile.
Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.
Prefer să am câteva îndoieli.
Prefer infernul haosului vis-à-vis de cel al ordinii.
Prefer poveştile fraţilor Grimm primei pagini a cotidienelor.
Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.
Prefer câinii care nu au coada tăiată.
Prefer ochii deschişi la culoare, de vreme ce ai mei sunt negri.
Prefer sertarele birourilor.
Prefer multe lucruri pe care nu le-am menţionat aici
altor multe lucruri pe care de asemenea le-am lăsat nenumite.
Prefer zerourile lăsate de capul lor
celor aliniate în spatele unei cifre.
Prefer vremea insectelor vremii stelelor.
Prefer să bat în lemn.
Prefer să nu întreb cât de mult timp şi când.
Prefer să nu uit că există posibilitatea
ca existenţa să aibă propriul ei motiv pentru a fiinţa.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângându-mi iarna-n palme

Prefer să-mi plângă iarna-n palme...
Şi-o voi ruga, să mă-ncălzească...
Si n-aş vrea să te superi...
Pentru concurenţa!
E rece ca şi tine...
Dar ea oferă viaţă,
Cu picuri mici de gheaţă,
Ce se topesc în palme!
Este speranţa, unei primăveri!
Prefer să-mi plângă iarna-n palme...
Să plâng şi eu de fericire.
Şi să mă simt din nou copil
Cu ochii doi la număr,.
Bătându-se ca fraţii... orbi,
Ce-şi picură amarul,
Cerându-şi drept şi vină!
Pentru o lacrimă neplânsă!
Prefer să-mi plângă iarna-n palme
Decât să simt amarul...
Iubirii neavute şi-a lacrimii neplânse!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, te rog... Aş dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îţi este frică de mine? Încă îţi mai este? Şi ţie?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aş vrea să te cunosc mai bine, să-ţi descifrez secretele... Aş vrea să te pot înţelege, dar nu voi reuşi. Nu atâta timp cât nu eşti foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aş şti, poate ar fi mai bine. Oricum, aşa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aş fi, sunt totuşi îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine! Şi nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani şi ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Şi chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunţ! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată şi odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ţi cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ţi-am spus şi că ştii... Că te iubesc! E totuşi un început. Iar pe moment, mă mulţumesc şi cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

chiar dacă printre mii şi mii te-am căutat
şi te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
şi te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid aşa, în sinea mea şi tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc şi sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniţi şi de plecaţi
mai buni ca mine şi mai talentaţi
mai tineri, mai perfecţi, mai degajaţi
mai îndrazneţi şi mai sofisticaţi
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- şi încă una, înca vreau ca tu să ştii
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu
plecând, că mai revii....

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept...

C-un buchet de trandafiri
La umbra nopţii te aştept.
Răsfoind albumul de amintiri,
Inima-mi tresare din piept.

Pe la fereastră îţi treceam,
Sperând că voi da de tine.
Însă deloc nu te zăream
Şi sufletul aduna suspine...

E greu de descris în cuvinte
Vreau să-mi fii iubită din nou.
Şi vocea ta, întipărită-n minte
Adesea... răsună ca un ecou.

Să te strâng în braţe cu dor
Numai atât eu aş mai vrea.
Şi-apoi... pot chiar să mor,
Să mă sting precum o stea!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să mori

deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
şi voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopţii nimănui

acum sunt între rai şi iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închişi în nufăr
şi nufărul cu grijă pus în cufăr

tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
şi să mă pui în locul lor

când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri

ce poţi să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârşeşte altă zi din vară;
Şi seara-ncet soseşte iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Şi parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar şi pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O şansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Şi parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar şi planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârşit,
Aş vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.

Aceea despre care-acum îţi scriu
Ştii, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit…
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Şi vreau să uit că te-am iubit.

Acum când drumul ni se taie
Şi viaţa ni s-a despărţit
Îţi scriu pe ultima mea foaie
Îţi spun că mult, prea mult eu te-am iubit…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă într-o călimară...

Un toc vechi şi murdar de cerneală
E singura-mi comoară
Dar fără voi ce s-ar alege
De scrisul meu?
Căci tot ce am făcut până mai ieri...
A mers pe foc sau la maculatură.
Oh, preferam să tac.
Dar asta până ieri. Acuma, gata!
Dau viaţă scrisului...
Punem capăt timpului pierdut...
Sperând că nu se va termina cerneala,
Căci eu chiar de aş plânge în călimară,
Sau chiar cu sângede la răni aş scrie...
Aş scrie iar cu lacrima-cerneală
Chiar de ar trebui să mor de-o mie de ori pe zi.
Oricum ultima mea clipă ţi-aş face-o cadou ţie, cititorule.
Şi aş trăi prin tine...
Chiar şi cu rugina sufletului meu aş trasa dungi,
Hieroglife pe hârtie...
Chiar de voi fi rănit mi-aş căţăra pana pe "masa tăcerii" lui Brâncuşi,
Ori pe o "coloană a infinitului",
Implorându-l să îmi sculpteze litere,
Ce le-aş aşeza în pagină doar pentru voi...
Şi tot aş scrie.
Mi-aş pune chiar şi viaţa,
Într-o călimară...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de stea

De unde ai venit la mine?
Din care colţ ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.

Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.

Din care altă galaxie
Te-ai înălţat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Şi infinituri de culori?

Doar te privesc şi simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Şi-n ea vreau timpul să-mi petrec.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călare pe umbră

Nu pot să mă mai satur de felul tău de-a fi
Eşti respiraţia vitală dintre viaţă şi zi,
Întorci totul după tine,
De ce însă şi pe mine?
Numeri ora şi secunda peste loc, peste timp,
Până viaţa colapsează şi se scurge-n infinit.
Lasă-mă liber, să pot fugi de tine!
Lasă-mă liber, să pot scăpa de mine!
Ce vrei mai mult, să-mi numeri zilele?
Ce vrei mai mult decât să-mi furi dorinţele?
Iadul tău îmi arde-n suflet
Eşti un elixir de plânset
Mă scalzi în lacrimi, mă simt rănit de moarte,
Mă pun pe ruguri, cuvinte moi şi şoapte.

Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark
Şi mă simţi departe-n tine
I give up, and your rest
And your tears to the night.

Sunt pregătit, deci, poţi veni pentru sfârşit
Să facem iute pactul pentru infinit,
Tu eşti aici, aproapte de tot, mereu te simt
Sărutul tău e dureros şi ucigaş ca lama de cuţit,
Vino la noapte iar, pentru ultima oară,
Să mă ucizi, dar fără ca prea mult să mă doară.
Dă-mi tot ce mi-ai promis, să pot pleca,
Aştept să-mi dai răsplata şi să mor de mâna ta.
Îţi dăruiesc pe azi, pe mâine şi pe ieri,
Şi-atunci se va închide cercul marilor dureri.

Ştiu că nu mă mai pot întoarce,
Lumina vie a speranţei mă va naşte.
La final mă-nveşmântez în straie de-ntuneric,
Să pot trăi mereu în veşnicul himeric.

Out of the dark,
Auzi tu vocea care-ţi spune
Că o lumină se naşte şi-alta apune?
Închide ochii şi priveşte doar în tine-adânc
Ascultă vocea morţii cântând fals în timpul demiurg
Priveşte-n urmă să poţi vedea ultumu-mi salt
Out of the dark...

... Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark
Şi mă simţi departe-n tine
I give up, and your rest and your tears to the night

cântec interpretat de Falco, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Între noi doi fost dragoste la prima vedere
Soarta a făcut să ne ciocnim pe holul acelei clădiri.
În toţi aceşti ani mi-ai fost sprijin, mi-ai dat putere,
Îmbrăţisări şi plimbări pe malul mării, multe amintiri.

Tu eşti motivul pentru care eu din nou zâmbesc
Sufletul mi l-ai liniştit, mi-ai adus zâmbetul pe faţă.
Doar în braţele tale vreau mereu să mă trezesc,
Lângă tine vreau să rămân până în ultima zi din viaţă.

Eu m-aş pierde dacă te-aş pierde pentru totdeauna
Am numărat lunile până te-am strâns din nou la piept.
În verile de vară plângeam de dorul tău, martoră e Luna
Însă am promis că nu te scot din inimă, că am să te aştept.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 ianuarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!