Crochiu de toamnă

Alambicate stări interioare
Una de bine, una care doare
Una de dragoste şi bucurie,
Alta de toamnă-atât de plumburie.

Poveşti de neuitat, poveşti nescrise
O mie una nopţi, de dor şi vise
Călătorii pe mările speranţei
Mici adnotări pe ţărmul circumstanţei.

Alambicate dăinuiri sub tâmple
Cer ca uitarea să mi se întâmple
Fără să ştie că, din miez de frunte
Şi pân' la inimă-i-un fel de punte

Sangvină, trainică şi-atât de vie,
Un clocot dat în pârg de poezie,
În care dorul, binele, durerea,
Sunt embrionii care-mi dau puterea.

De dragoste, de toamnă plumburie
N-am să învăţ să scriu vreo poezie
Fără să simt cum, dezgolesc lucidă,
Un ombilic c-o rană sângerândă.

(septembrie 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiu de toamnă

Alambicate stări interioare
Una de bine, una care doare
Una de dragoste şi bucurie,
Alta de toamnă-atât de plumburie.

Poveşti de neuitat, poveşti nescrise
O mie una nopţi, de dor şi vise
Călătorii pe mările speranţei
Mici adnotări pe ţărmul circumstanţei.

Alambicate dăinuiri sub tâmple
Cer ca uitarea să mi se întâmple
Fără să ştie că, din miez de frunte
Şi pân' la inimă-i-un fel de punte

Sangvină, trainică şi-atât de vie,
Un clocot dat în pârg de poezie,
În care dorul, binele, durerea,
Sunt embrionii care-mi dau puterea.

De dragoste, de toamnă plumburie
N-am să învăţ să scriu vreo poezie
Fără să simt cum, dezgolesc lucidă,
Un ombilic c-o rană sângerândă.

(septembrie 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deşi sunt femei o mie
Eu îţi dau iubirea ţie
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Eşti frumoasă şi zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se ştie
Am face-o mare prostie
Să nu fim soţ şi soţie.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubeşti cu-aşa tărie
Eşti unit pe veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece şi de grea,
Urmează alta, alta şi mai multe,
E iarăşi toamnă peste toamna mea.

Şi aş fi vrut s-o rog să nu mai vină
Şi aş fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe şi eu nu le vreau.

E iarăşi toamnă şi o văd pe frunze,
Copaci-şi scutură poveşti de ieri,
Mi-e frig şi simt că toate sunt lăuze,
Puţine flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăşi peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopţi, căzându-mi azi o stea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Dragoste...

O, Dragoste, tu unde eşti?
O, Dragoste, frumoasă şi curată,
O, Dragoste, ca din poveşti,
Atât de dulce şi de fermecată.

Tu eşti Regina Fericirii,
O donaţie pentru toţi,
Tu eşti esenţa nemuririi
Şi voia buna între soţi.

Eşti sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzeşte.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofileşte.

Cu Tine viaţa-i mai frumoasă,
Şi cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.

O Dragoste, tu unde eşti?
O Dragoste, atât de lăudată,
O Dragoste, ca din poveşti,
Te-oi întâlni şi eu vreodată?

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paspartu de toamnă

E iarăşi toamnă, toamnă pe pământ
Şi ţi-aş împacheta din nou un gând
Dar plouă molcom, plouă literar
Că multe-aş vrea, cu ochii-n felinar.

Mi-ascunde ceaţa zorii luminoşi
Oamenii-s trişti, chiar dacă sunt frumoşi
Soarele-n du-te/vino pe pământ
Mai mult se-ascunde, bântuit de vânt.

Amieze blânde plămădesc meniri
Îngălbenitelor hirotoniri
Simt vremea arămiului livresc
Cu ceai de tei şi-un tainic: Te iubesc.

În asfinţit am antamat trăiri
Cu iz de inimă şi amintiri
Cu-accelerări de puls şi şoapte-adânci
Ce-mi par un veac din clipele de-atunci.

E iarăşi toamnă, toamnă pe pământ
Unde eşti tu acum, eu nu mai sunt
Unde sunt eu, nici tu nu mai apari
Fruct de cuvânt, cu sâmburii amari.

(septembrie 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminţii din mine, iară

Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ţi-aş sălcioară,
Să-ţi irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste şi vise.

Muguri-ţi-aş flori de munte,
Să-ţi sărut cerul din frunte,
Când mă-nalţ pe-un vârf de ceaţă,
Să simţi pofta mea. De viaţă!

Muguri-ţi-aş azalee
Să-mi simţi gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Şi alean. De muritoare.

Muguri-ţi-aş flori de şesuri,
Miresmându-ţi înţelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.

Muguri-ţi-aş busuioace
Doar de mine s-ai noroace
Cât mi-s gândurile-nvoalte
Şi-mi faci slovele înalte.

Muguri-ţi-aş flori de piatră,
Cât îi eşti inimii, vatră,
Şi din gând răsar zorele
Pâlnii treacătelor mele.

Muguri-ţi-aş dumitriţe,
Garofiţe şi crăiţe
Flori de tei şi ment-amară
Seminţii din mine, iară.

Muguri-ţi-aş flori de taină
Să-ţi fiu primăverii, haină
Toamna, confidenţă verii
Iarna, tindă-mlădierii.

Ca, sub rugii de zăpadă,
Să-ngrijeşti fără făgadă
Mugurel de înflorire'n
viţă. De neostoire.

Muguri-ţi-aş siminoc
Peste timp, spaţiu şi loc
Să-ţi irump, pe tâmple vise,
Muguri-ţi-aş legi nescrise.

Bate-un vânt de primăvară
Te iubesc! Ca prima oară!

aprilie 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din amintiri...

Scriu acum ceva pe foaie
Că să nu mă fac de oaie,
N-am mai scos o poezie
De când am murit, se ştie.

Scriu orice îmi vine-n minte,
Mă joc cu orice cuvinte,
Afară e frumos tare,
Dar nu ies, mă fac de oaie.

N-am mai scos o poezie
De când vremea de beţie
Mă luase într-un val
De-am ajuns şi la spital.

Poezia nu e bună,
Parcă e scrisă pe lună,
Scriu odată la un an,
Dar va scriu, nu sunt mârlan.

poezie de Vlăduţ Matei (19 aprilie 2013)
Adăugat de Vlăduţ Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Dacă nu ţi-aş fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.

Dacă nu mi-ai da, dacă n-aş primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruş aş fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.

De nu m-ai iubi, de nu te-aş iubi,
Am trăi o veşnică eclipsă,
Aşteptând tăcuţi,
Îngroziţi şi muţi,
Judecată şi apocalipsă.

Însă cât îţi sunt şi cât tu îmi eşti
Se mai scriu de dragoste poveşti...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viola De Lesseps (vorbind cu doica sa): Eu o să am poezie în viaţa mea. Şi aventură. Şi dragoste. Dragoste mai presus de toate. Nu... nu postura artistică a dragostei, nu jocuri vesele şi poetice care sunt sursa de amuzament al unei serate, ci dragostea ce-i... mai presus de viaţă. Dificilă, de nestăpânit - precum zarva din inimă, fără să poţi face nimic, în pofida ruinei sau extazului. Dragoste cum n-a mai fost niciodată văzută într-o piesă.

replică din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise

De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving şi toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste şi ploi.

Şi mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ţi pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieţii mele-ţi va fi foi.

De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un şuvoi de picuri de ploaie
Îţi scriu miresme despre anotimp.

Dintre cuvinte, dragoste şi viaţă,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E Tatăl meu

Nu învrăjbesc pe nimeni, nu supăr, nu jignesc,
Eu scriu doar poezie, visez şi vă iubesc,
Vreau doar parfum de vise să vă alinte-un pic,
Apoi voi fi tăcere, nu voi mai fi nimic!

De ce mă răstigniţi mereu pe câte-o cruce
Şi-mi puneţi pietre grele de nu le mai pot duce?
De ce mă osândiţi cu cleveteli deşarte,
Voi nu ştiţi că Isus durerea mea o-mparte?

Voi nu ştiţi că mă doare şi-L doare şi pe El,
Că-mi este bun prieten la bine şi la greu?
Voi nu ştiţi că iubirea îi este-atât de mare,
Încât şi roua florii îl supără şi-L doare?

De ce la bunătate cu ură răsplătiţi?
Nu aruncaţi cu pietre, nu vreau sa Îl mâhniţi!
El mi-este bun prieten, părinte, chiar şi frate
Şi tuturor iubire şi dragoste împarte!

Priviţi mai bine cerul şi înălţaţi o rugă,
Smeriţi-vă de-ndată şi fiţi o bună slugă!
Eu azi vă iert de toate cu dragoste curată,
Ştiind că viaţa mea e-n mâna Lui de Tată!

Şi oricâte poveri pe umeri îmi veţi pune
Pe toate le voi duce cu har şi-nţelepciune,
Să ştiţi că nu-i poveste, e însuşi Tatăl meu
Şi mai presus de toate-L iubesc, e Dumnezeu!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aedul

Nu ţine seama doar de mine
Şi nici de valurile de la ţărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeiţa mea... ce să-nţeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Şi nu privi în urmă azi cu teamă;
Ştii cât de frumos între noi ar fi fost
Zeiţa mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Şi nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeiţa mea, prea nobilă şi fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre ţărmul nesfârşirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci şi fiinţa mea, şi viaţa mea, Zeiţa mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeiţa mea, o, POEZIE, făureşte-mi drum
Printre petale de lumină, de dor şi de iubire!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Mă plimbam prin vise,
Te vedeam cu mine
Îmi spuneai poveşti,
Şi îmi dădeai iubire.

Chipul tău frumos,
Şi privirea tăcută
Imi alinau dorul,
Cu dragoste multă.

Ochii tăi, căprui,
Erau a inimii faclii
Ei îi tineau de veghe,
Sufletului meu, rece.

poezie de Iulian Paraschiv (12 ianuarie 2019)
Adăugat de Iulian Paraschiv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care m-au vrut frumoasă

Plâng gutuii în livadă, dezgoliţi, bătuţi de ploaie
Şi în piept încep să-mi ardă, amintirile-n văpaie...

Uite, se mai duce-o toamnă, rugineşte-n tâmple viaţa,
Şi mi-s anii blândă damnă, ce-au încununat povaţa.
Nu-i regret deşi făcut-am, din furtuni noi curcubeie
Şi paharele umplut-am cu speranţe de femeie.

Mă grăbesc tot mai agale, căutând frumosu-n toate
Zorii îmi sunt madrigale şi-înserările-s bogate
În trăiri duminicale, ce au orizonturi date
Când, inima-mparte-ocale, cu emoţie brodate.

În cotloanele gândirii, adunat-am mii de taine,
Şlefuind darul vorbirii îmbrăcat-am doru-n haine
Şi-am ascuns tâlcul iubirii şi ne/împliniri tăcute
În metafora uimirii şi-n sintagmele durute.

Cei care m-au vrut frumoasă au pierdut lupta cu mintea
Ce-am iubit-o luminoasă, totdeauna fiind puntea,
Care-apropie şi ţese cu migală şi decenţă
Un fileu cu ochiuri dese, prin a vieţii penitenţă.

M-au plăcut aceia care, dezgustaţi de-osanale's,
Limpezi ape curgătoare-n, adevărul care doare.
Cei ce-îmbogăţesc tot sensul, neîndrituind consensul,
M-au binevestit cu versul, nepătându-mi Universul.

Am iubit, fără vreo vină, am iubit vorba puţină
Vârf şi miez, şi rădăcină, sevă-a faptelor, sangvină.
Şi-n exil lăudătorii, mitomanii şi toţi sporii
N-au avut decât să sece, dezbătaţi de apă rece.

Plâng gutuii-n ploaia rece, lacrimi care nu se-ndoaie
Voie-mi dau din piept să plece, întristările-n convoaie... (17.10.2020)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, de ziua poeziei

Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă ştie,
Nu am niciun interes.

Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulţi bani.
O poezie bună
Dăinuieşte peste ani.

Vă îndemn pe toţi cu bucurie,
Să fim mai înţelepţi.
Hai azi să recităm câte o poezie
Şi să-i slăvim pe poeţi.

poezie de Vladimir Potlog (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Dragoste cu despărţire:
Dor de liniştea sufletească
Dor de oamenii fără mască
Dor de pâinea caldă
Dor-n lacrimi, zâmbetele-mi scaldă.
Dor cu pasiune.. dragoste:
Dragoste în buricul degetelor
Dragoste în auzul păsărilor
Dragoste în ochii răsăritului
Dragoste-n valsul privirii lui.
Dragoste cu minciună... ură:
Ură de binele ce nu-i bine,
Ură de scârba ce nu-i scârbă,
Ură de mâna neagră ce nu se abţine
Ură-n colţul gurii ce turbă.
Ură cu indiferenţă... singurătate:
Singurătate-n ochii apropiaţilor
Singurătate-n sufletul ce-i-nceaţă
Singurătate pe marginea prăpastilor
Singurătate-n lumea ce îngheaţă.
Singurătate, ură, dragoste, dor
Sentimentele ce nu mor
Ele duc în infern şi în rai
În care domneşti ca un crai.

poezie de Gabriela Spătaru (24 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!