Labirintul logicii

Cu logica pornind la drum,
Intru stingher in bula de fum.
Ma simt confuz
Când întâlnesc un
gând obtuz...
Cu nume de P..... er,
stea in frunte şi
Minte de... gunoier.
Pereţi se tot ivesc in faţa-mi
Căutând răspunsuri vechi
In haosul acestei lumi.

Sa fie haosul de vina
Sau cei ce cauta Lumina?

poezie de Un om
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am început să înţeleg rostul acestei lumi ce se doreşte atât de organizată, am realizat că haosul este o formă a realităţii şi am încercat să-l înţeleg ca pe o latură a cunoaşterii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând perfecţiunea, vei descoperi haosul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haosul, drept în ochi

nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,

vom sfida în continuare haosul
ţinându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
şi focul din sânge,

te iubesc,
nu ştiu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munţilor
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereţii şi oamenii şi copacii,

ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
şi câteva pustietăţi până vine
potopul,

până atunci te rog
ţine-mă de trupul acesta
de cenuşă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiul de a scrie ce ai de gând să spui te obligă să gândeşti. Îţi clarifică ideile, le întipăreşte în memorie şi reduce la minim haosul din minte. Totodată îmbunătăţeşte şi stilul.

Dale Carnegie în Cum să vorbim în public
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu

S-au rupt enorme bariere,
Şi-a năvălit lumina,
În mijlocul acestei ere,
Te-ai ivit, Cristina.

În haosul de nedescris,
De voioşie plină,
Triumfătoare ai descins,
Angelică Cristină.

O rază plină de splendoare,
Cu strălucirea ta divină,
Pentru mine ai fost Soare,
Prietenă Cristină.

Ce frumos e să visezi,
Dar nu asta îmi e vina,
N-aş vrea să te eclipsezi,
Tocmai tu, Cristina.

Şi al durerilor crunt val,
Lângă tine se alină,
Dar acum tu eşti ideal,
Frumoasă Cristină.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haosul are trei fiice, în funcţie de planul pe care îl întretaie: sunt Haoidele - arta, ştiinţa şi filozofia - ca forme de gândire sau de creaţie. Se numesc Haoide realităţile produse în planurile care întretaie haosul.

Gilles Deleuze în Qu'est-ce que la philosophie?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă condamnaţi!

Să nu mă condamnaţi atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieţii drum...
Voi nu-nţelegeţi cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...

Să nu mă condamnaţi atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândeşti
O armă ce-i perfidă şi ucide
Încrederea când sincer mai iubeşti...

Să nu priviţi la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Şi voi găsi Lumina printre ele...

Iar dacă nu puteţi să mă-nţelegeţi
Când vă privesc cu ochi înrouraţi
Crezând în pace, dragoste şi viaţă
Să m-acceptaţi dar... nu mă condamnaţi!!!

poezie de Maria Luca
Adăugat de Theo van Beck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc încredinţat de adevărul convingerilor mele mă adresez tuturor şi spun: iubiţi cartea, ea vă face viaţa mai uşoară, ea vă ajută prieteneşte să vă orientaţi în haosul confuz şi furtunos al gândurilor, sentimentelor şi evenimentelor.

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele genii produse de haosul societăţii sunt cele care fac ceva cu privire la aceasta. Haosul dă naştere la genii. Acesta oferă unui om ceva cu privire la care să fie un geniu.

citat clasic din B.F. Skinner
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dadaismul e un simptom caracteristic dezordonatei lumi moderne, iniţial inspirat de haosul şi colapsul europene din timpul războiului.

Tristan Tzara în revista Vanity Fair, Câteva note asupra Dadaismului (iulie 1922)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt un om fără sens şi nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Şi de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voinţă înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorinţa mea de zbor o fugă de existenţă? Şi n-aş fugi în acest zbor cu toată existenţa, cu tot ce e fiinţa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc şi nu curg. Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haosul nu este o groapă. Haosul este o scară. Mulţi care încearcă să se caţere eşuează şi nu mai încearcă din nou. Căderea îi deznădăjduieşte, iar alţii care au şansa să se caţere o refuză. Ei se agaţă de ţinut sau de zei sau dragoste. Iluzii... Numai scara e adevărată. Ascensiunea este tot ceea ce există...

citat din romanul Urzeala tronurilor de George R.R. Martin
Adăugat de mariobts
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţie în famile

Azi în haosul fierbinte
Ne conduce cel ce minte,
Cu un cumnat şi o soră
Au întins gomoasă horă...

epigramă de Constantin Enescu (18 august 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierduta lumina

lumina zdrentuita
flutura
o pleoapa
vopsita purpuriu
in fard gros
siroind
prin faldul perdelei
compacta
frenetic amalgam de
fotoni ce isi cauta
confuz limpezimea
pierduta
in tulburator
innoptate valtori.

poezie de Luana Craciun
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lutu-acesta suferind îngheaţă

I

Când lutu-acesta suferind îngheaţă,
Ce drum ia duhul lui nepieritor?
Nu poate nici muri, nici fi în viaţă,
Când scapă de veşmântu-i trecător.
Neîntrupat fiind, oare purcede
Pe-al fiecărei stele crug ceresc?
Sau umple-ndată spaţiul, de-l vede
Pe boltă ochiul nostru omenesc?

II

Un gând etern şi fără de hotare,
Ce vede tot în cer şi pe pământ,
Ca o privire largă, păstrătoare
A toate câte-au fost şi câte sunt:
Orice-amintire, fie cât de vagă,
Se-arată-n zarea sufletului nostʼ,
Încât cuprinde-ntr-însa lumea-ntreagă,
Cu tot ce este şi cu tot ce-a fost.

III

În haosul ce stăpânea-naintea
Creaţiei pământul, ochiul lui
Se va întoarce, căutând sorgintea
Celei mai ʼnalte bolţi a cerului.
Privirea lui, fixată-n veşnicie,
Se va lăţi spre viitorul, când
Se va fi frânt întreaga galaxie,
Iar soarele se va fi stins, arzând.

IV

Lipsit de patimi, pururi va petrece,
De uri şi de iubiri neprihănit;
Ca anii noştri erele vor trece,
Iar anul ca o clipă... Slobozit
În zboru-i fără aripi, peste lume
Se va întinde gândul lui curat-
Un lucru veşnic şi fără de nume,
Care de moartea însăşi a uitat.

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând

Căutând îndelung acea reconciliere
a mea
cu propriul sine,
bântuind în lumea ideilor pure,
mi-am găsit sufletul, drumeţind
pe-o îngustă cărare...
Fusesem pe urme de adevăr,
simţisem înălţarea extatică,
într-un zbor fără seamăn,
nu ştiam cine sunt între nori
şi pământ...
Te zăream uneori, flămând,
aşteptând pe o frescă
de gând,
tu, lumină în haosul lumii
de rând,
iubire mereu renăscând, întrupare
cerească,
arătare lumească,
miracol plăpând, mă-mbrăcai în tăcere,
peste vreme păşind...
Mai lasă-mi un timp, te rugai
într-o doară,
căci lutu-mi firav a-nvăţat
de-atâtea ori să moară
de dor...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă uitam din unghi obtuz
Mi se părea totul confuz,
Dar privind din unghiul drept
Am început să mă deştept...

catren de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te întâlnesc

Strabat cu gândul ceaţa densă
Descoper drumul sufletului acum
Sap cu mâinile în noaptea crasă
Să fac lumină, să-mi fac un drum

Să te-ntalnesc as vrea să te privesc
Si capul meu pe braţul tău să stea
Lângă sufletul tău simt eu că trăiesc
lubire esti îngerul meu venit din stea

In gând cu tine mă trezesc in zori
Cu mine vreau in noapte să dansezi
Doar amândoi zburăm până în nori
Tu viaţa toată iubire tu mi-o colorezi

Si de nu stii cât te iubesc iubire
Iti spun acum la asfinţit de viaţă
Suntem uniţi intr-o dumnezeire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri evlavioase

dorul meu zboară peste creste de munte
se înalţă spre stele în noaptea de opal
lumina iubirii să se-aşeze pe frunte
ca o călauză pentru drum principal.

strălucirea lunii intră prin perdele
joc de umbre ilustrează pe pereţi
scoate la suprafaţă visurile fidele
trăiri mirobolante ale acestei vieţi.

izvorul speranţelor scoate din adâncuri
formează cascade cu murmurul duios
se aventurează prin lumea cu riscuri
în stâncă sapă cu crezul cuvios.

plin de iubire sufletul trece piscuri
sub îndrumarea sfântă a lui Isus Cristos

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haosul nu este periculos, până când începe să fie ordonat.

citat din Max Gunther
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!