Mă ţin de ultimul

gard în lungul drum spre casă
copăcel păşesc spăşit
noaptea nu mai e noapte
şi o ştie şi ea
la răsăritul unui soare trândav
văd felinarele cum se sting
mă bate un gând cleios
dacă trebuie să merg
sau să mă-ntind în iarba
prăfuită de la marginea drumului
se-nvârt toate-n capul meu
gustul de vodcă îmi revine
în gura-ncleiată de sucuri gastrice
secvenţe din distracţie îmi trec
prin faţa ochilor accelerat
şampania curgea pe umărul ei
gol şi fermecător
sărutam licoarea ce-ţi sucea mintea
acompaniat de râsul provocator
mă simţeam săgetat de dorinţă
buzele aveau gust de lichior
de cireşe şi vermut
le sorbeam hămesit
ce fac? păşesc?
ţin gardul cu mâna dreaptă
câinii s-au plictisit de atâta lătrat
mă văd în patru labe
şi se miră că port geacă
pe vremea asta bei apă
rece să te răcorească de arsurile stomacale
pun palma pe genunchiul rotund
prins într-un ciorap transparent
râsul femeii îmi răscoleşte sufletul
gardul l-am pierdut din mâna încleştată
şanţul mă primeşte recunoscător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a amanetat sărutul

iubita mea şi-a amanetat sărutul
are nevoie de bani
ea mereu are nevoie de bani
în mâna ei banul se topeşte instantaneu
ultima dată când am sărutat-o
mirosea a primăvară
şi buzele ei aveau gust de căpşune
mie-mi plac căpşunele
da' ador gustul de cireşe amare
nu-i spun asta
m-ar da la amanet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a retras mâna

pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aş respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinţii tăi muşcă hămesiţi
aş călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să păşesc pe ultima treaptă
care mă duce în abis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

era cât se poate de impersonală
întoarse capul şi-mi vorbi
mi-a copiat imaginea
spunea ceva de freud
cu vocea răguşită de la berea rece
jucase infam un rol
dintr-o piesă de beckett
purta pălărie şi loden
sorbea vânt cu nesaţ
avea faţa stoarsă de soare
ne uitam la dansul uliului
şi simţeam mâna rece a umbrei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea e apă

şi o beau să-mi sting
ce mai am eu a
prins în mrejele ei
devin aproape copac
şi mă sting cu su
râsul ei curgător
ai virtuţile apei
care potoleşte sahara
din suflet strop cu strop
ai puterea de a stinge focul
supărării din ochii mei albaştri
te sorb cu buzele din palmele
făcute căuş de ţărână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa şi-a acoperit

cadranul ceasului cu palma
dacă ştie cât e ora putea
să stabilească preţul
timpului
ar fi o greşeală să ştie
cât a îmbătrânit şi asta
se notează în caietul ei
de îmbătrânire
îl ascultă fără să privească
cadranul acoperit cu mâna
tic tac tic tac tic tac
trebuie să se privească-n oglindă
acum precis e o femeie
frumoasă ca mami
cu un soţ mai drăguţ
decât johnny cel cu maşina
roşie sport spălată cu apă
şi calgon
trebuie să-şi măsoare genele
părul să noteze în caietul
de schimbări zilnice
vinovat e ceasul de la mâna ei
arată cât a îmbătrânit
şi asta trebuie scris
în caietul ei de îmbătrânire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte întunecată

Nu uit singurătatea
În pragul nopţii,
Chiar dacă păşesc peste spini
Ca pedeapsă fără decenţă.
Nu şterg noaptea întunecată,
Pedeapsa fără mânie,
Privind către nesfârşire
Din pragul bunei-cuviinţe,
În terna singurătate
Privesc cum noaptea trece,
Chiar dacă păşesc peste spini.
Pedeapsă e libertatea
De amă lăsa să trec
Între a şti şi buna-cuviinţă,
În singurătatea neagră,
Noaptea întunecată şi senină
Din pragul ochilor tăi
Brunetă frumoasă.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătit de-o tainică

întâlnire în drum spre zare
colbul se ridică când valul
se amestecă-n soare
la tine mă gândesc

oricât de departe ai fi
eşti aproape de mine
stele de dorinţă vor arde
ascult timpul şopotind

cu tine mă voi întâlni
noapte de noapte bună
de pândă şi seducţie
la umbra şoaptelor

totul se mişcă în acele locuri
vântul ba se ascunde
ba se vede grăbit
luna se preface-n sferă

păşesc de-o taină în umbra
unui nor stăpânit de simţire
învăluit de aerul altei lumi
stăpânite de demonii frunzei căzute

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Providenţa, ea stie tot

Păşesc uşor ajung în viitor
Aici îmi potolesc eu gândul
Apari ca o lumină pe un nor
Eu trec peste timp sărindul

Valuri şi luciul apei de mare
Apari într-un chip omenesc
Luceşti te scalzi ca un soare
Ştii, omule, pe tine te iubesc

Nu mă-ntreba de ce şi cum
Căci providenţa, ea ştie tot
În marea cu tine vreau să-not
Sortiţi amândoi acelaşi drum

Te prinzi de mâna mea arzând
Mă arunci în val, cobori în mare
Mângâi părul îmi umbli-n gând
Mă dizolvi usor ca sarea în mare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domol păşesc

în voia frigului pe pământul a
rid pe faţă de faţă
fierbe lumina lunii pe o floare de colţ
în colţul buzelor tale
stelele mă prind de mână
şi mă urcă la cer
te invit la vals şi-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol păşesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieţii tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în faţa noastră
şi ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te ţin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu şi umbra ideală

Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mişcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.

În mine, însă, un gard viu
Creşte în sânge şi în oase,
În carne, mă ţine-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.

Umbra şi gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Şi umbra mea, cea ideală!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pendulez în spaţiu de fericire beat

Mi-am luat mâna stângă în mâna dreaptă
Să-mi port sufletul turnat într-o ladă.

Mă-nţeapă soarele lateral, curcubeul în spate,
Florile din sân cu lacrimi sunt udate.

În anatomia sângelui meu sunt pagini alese
Cu versuri de pe buzele tale săţios culese.

Le sărut la rându-mi cu buzele mele
Şi lada se umple cu îngeri şi stele.

Merg mai departe de mânerul umbrei legat
Şi pendulez în spaţiu de fericire beat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maluri

Privesc neputincios
cum primăvara
trece-n vară...

După o scurtă ploaie,
ceaţa se risipeşte.
Peste merii în floare,
lumina se revarsă
triumfătoare
în puzderii de stropi de ploaie.

***

Sub gardul de nuiele,
tumultoasa apă a pârâului
desparte năvalnicul dor
de reîntâlnire
a celor două maluri.

În zare,
nori imenşi coboară,
stâncile învăluindu-le,
spre a le răpi.

Dar neclintită-i stânca,
şi mai strălucitoare-n soare,
după ce negurile trec.

Se-aşterne noaptea...
Pe solul pădurii
stelele se lasă lin.
— Să păşesc atent
pentru a nu le strivi!

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un telefon divertisment

afară vremea era de basm
uşor trasă pe sfoară
sau ca un ciorap de femeie peste chipul unui bărbat fermecător
în rest fumigenă şi confeti

am câteva chestiuni importante de rezolvat
cum ar fi capul acesta pe care îl port cu mine zi de zi
ar mai fi pisica vecinului
care în fiecare dimineaţă îmi dă
fireşte bună dimineaţa
îi răspund politicos printr-un miau
blocul se prăbuşeşte
ridic din umeri privesc pe geamul din bucătărie
el face cele mai bune clătite din lume - îmi spun în gând
îi măsor pasul dintre frigider şi aragaz
apoi strâng într-o cutie lucrurile vechi
le expediez pe o adresă oarecare
telefonul sună
este mama
care mă aşteaptă de cinci săptămâni
într-un zepelin
să-mi dea vestea cea mare
că nu mai avem niciun vecin şi că tata s-a pierdut
prin casă
în regulă îmi achit datoriile
de mâine mă mut în altă dimensiune

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de primăvară

E o linişte desăvârşită
pe străzile oraşului adormit.
Şi eu păşesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie faţa
cu adierile lui reci când trec
prin faţa barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
şi mă bag lângă tine în pat
şi-ţi sărut toate locurile care te dor.

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna de gânduri

Păşesc pe tărâmul cuiburilor de şoapte,
mă agăţ de frânghiile lumii, în senină noapte,
scriu cu praful de stele în nuanţele universului,
unesc cerul cu pământul în centrul nevăzutului,
mâna domoală, iscusită, prinde sufletul vântului
contemplu printre gene, la puterea cuvântului,
beau cu foc din nesecata fântână de gânduri,
mintea leapădă în pâlcuri, diafanele falduri,
sădesc lăstare în glastra de la fereastra cerului,
ud cu roua ochilor de alge, rădăcinile visului,
feresc tremurând, a iubirii de mătase voaluri,
aprind felinarul, pierdut pe albastrele valuri.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

nu voi să spui acum nimic
de ce-aş vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
şi stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe ţărmul vieţii rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă şi dor
noi doar tăcem în tragicele şoapte
acum, aici, în prag de noapte
aş vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este şters şi fără sens
într-un deplin consens
am umblat aiurea printre ani
printre plopi şi castani
uneori beat alteori obosit
pe o stradă a vieţii mi se pare
cine ştie, poate, oare...
aveam ochii legaţi la spate
să nu văd lacrima timpului cum arde
valul vieţii ştergea urme pe nisip
păşeam pe un drum
un chin nesfârşit
era începutul unui sfârşit mereu neînceput
alunecam pe pământ
mă loveam de gânduri
ascuţite gânduri
mi-e trupul obosit de mers în gol
luna se-apleacă
dincolo de ceaţa din jur
păşesc spre acel îndepărtat meleag
unde nu e durere nici suspin
decât un chin
ce viaţă, ce destin
să plec, să vin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans etern

Mai întâi ne-am atins şi ne-am zâmbit stânjeniţi
Emoţii ne-au cuprins, căci nu eram pregătiţi
Mâna ţi-am simţit cum mă mângâie pe spate
În ochii tăi negri m-am pierdut ca în noapte
Tu ai dat tonul unui lucru fermecător
Eu ca o muză a dansului păşeam în zbor
Ritmic ne mişcam şi trupul se înfiora
Simţeam căldura mâinii tale în mâna mea.
Degetele se-mpleteau şi ne mişcam uşor
Inimile noastre-n piept băteau în ritmul lor
Cu fiece suflare şi pas ce îl făceam
Cu fiece rotire întregi noi ne simţeam
Ne-am lăsat purtaţi ca în transa tinereţii
Doi iubiţi rătăciţi în eternul dans al vieţii.

poezie de Donna Vango, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus

s-a dus totul s-a dus într-un văzduh,
când te cântăm noapte de noapte,
când te chemam cu mult năduf,
când îţi sorbeam buzele coapte
şi flori plăpânde ţi-aduceam
şi roza visurilor tale,
şi în beţie tainic îţi prindeam
amorul nostru de amăgiri carnale

s-a dus şi-acum, sunt marele învins,
nu-s primul ce-a căzut în mare,
nu-s primul care tainic a pătruns
gustul amar al valurilor tale
şi dacă mai păstrezi ceva
din roua ce-ţi puneam pe frunte,
din şoapta mea ce-n gând te rechema,
zâmbeşte şi adu-ţi aminte

s-a dus prin ploile din nori,
şi-acum ne cad dorite vise,
între fecundele îmbrăţişări
ce noaptea mea şi-a ta le-ar vrea nestinse,
şi dacă ni se pare timpul
îmbătrânit peste noi doi,
tu cheamă şi recheamă-ţi visul,
cum fac şi eu cu ochii prinşi de zori

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând la tine-n primăvară

Iubito, hai, uşor, întinde-mi mâna –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
S-a dus ninsoarea – a pierit şi bruma
Şi numai bună-i vremea de iubit.

Nu-i soare, dar frumos aleargă norii,
Spre zarea largă, bulucind-puhoi...
Şi s-au întors la casa lor cocorii -
Ştii? Primăvara vine pentru noi!

Deşi-n răstimpuri, din cer cade rouă,
Să-mi răcorească ochii-nfierbântaţi,
Speranţe – mii – răsar, de viaţă nouă –
Ce-or să ne prindă strâns îmbrăţişaţi.

Hai să-alergăm spre zarea vineţie –
Va răsări şi soare-ntr-un târziu...
Şi îmbătaţi de dulce bucurie,
Vom azvârli din inimi gând pustiu.

Iubita mea, te rog, atent priveşte:
Pământ şi cer – cum, tainic, se-nnoiesc...
Simţi, tu, din pieptul meu, cum viu ţâşneşte,
Un simţământ, curat, dumnezeiesc?!

E dragostea – ce face să-nflorească,
Noian de flori în pomii roditori
Şi-n sufletele noastre să rodească,
Dorinţe vii – şi-nvăpăiaţi fiori.

Iubita mea, să fim copii de-a pururi –
Nu-i nici o noimă în a fi adulţi!
Să ne-mbrăcăm iubirea în azururi –
Ca noi, în lumea asta – nu-s prea mulţi.

Hai să ne ascundem amândoi într-unul,
Ca nimenea, din lume, nicidecum,
Iubirii noastre să nu-i ştie drumul –
Şi doar iubirea să ne stea în drum.

... Iubito, hai, de mână, tu mă prinde –
Te uită, în câmpuri, iarba a-nverzit!
Privirea ta - privirea mi-o aprinde –
Şi numai bună-i vremea de iubit....

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!