Norii au înfăţişări nebuloase, alteori — cînd ceea ce au de spus le dă răceala gheţei — cu o crudă precizie.
Nesfîrşite cortegii de fantasme iau fiinţă din nefiinţă, şi se împrietenesc între ele, sau se înfruntă unele cu altele, mereu replăsmuindu-se.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oră vine, a asfinţitului, cînd toate deodată — trireme, fregate, caravele — iau foc de la ultimele raze ale soarelui. Atunci, asupra pămcntului prind să se reverse nesfîrşite valuri de purpură şi aur. Nicicînd, ca în timpul acestor fastuoase apusuri, cîmpii, păduri, oraşe, fluvii şi munţi nu se dezvăluie lor înşile atît de bogat şi viu colorate.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul, cu şirul lui de cumplite suplicii, norii îl mută de sub pămînt pe cer, întruchipîndu-l în smoala neagră a nebuniei lor. Niciodată, însă, nu se dovedesc atît de minuţioşi, şi nici atît de frenetici, ca atunci cînd dau la iveală visele ultimilor împăraţi romani. Atotputernicii cezari — ca şi brontozaurii, cînd au simţit că speţa li se stinge — ce groaznice coşmaruri au avut!

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţelor

Merg măicuţele la schit
Întru Domnul să trăiască,
Unele - că au greşit,
Altele - ca să greşească!

epigramă de I.St. Bogza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tot ceea ce a existat aievea, sau a fost doar rodul închipuirii omeneşti, şi chiar al altor specii înzestrate cu imaginaţie, nimic nu rămîne nereamintit de memoria delirantă, sau, cînd e nevoie, extrem de riguroasă, a norilor. Norii ştiu tot. Absolut tot. Sînt printre ei, ca şi printre oameni, unii de geniu. Atunci, pe bolta cerului, se ivesc mari capodopere.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin, în miezul verii, zile cînd, în nemişcarea ei, lumea pare de dinainte de facerea lumii. Secundele se scurg asemeni unor milenii de tăcere şi nefiinţă, vîntul îşi ţine respiraţia, Oltul şi-a contenit murmurul, cîmpia se întinde la nesfîrşit şi neclintită. E un echilibru enorm, o linişte gravă, dedesubtul căreia se ascunde, totuşi, forţa unei geneze.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin, în miezul verii, zile cînd, în nemişcarea ei, lumea pare de dinainte de facerea lumii. Secundele se scurg asemeni unor milenii de tăcere şi nefiinţă, vîntul îşi ţine respiraţia, Oltul şi-a contenit murmurul, cîmpia se întinde la nesfîrşit şi neclintită. E un echilibru enorm, o linişte gravă, dedesubtul căreia se ascunde, totuşi, forţa unei geneze.

Geo Bogza în Cartea Olrului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În universul nostru mai găsim şi îngrămădiri de stele, cum şi nişte nouri luminoşi numiţi nebuloase. Sunt zeci de mii de îngrămădiri de stele şi de nebuloase şi unele dintre ele se văd şi cu ochii liberi. O îngrămădire de stele e Cloşca cu Pui, sau Pleiadele.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate femeile sunt nişte flori. Dar unele sunt minunate flori de trandafiri, de orhidee etc., altele sunt flori de paie; unele sunt flori parfumate, cu parfumuri îmbătătoare, altele n-au niciun parfum; unele sunt flori sensibile de mimoze, altele sunt floari carnivore...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre apus, soarele incendiase cerul. Era, pentru Hăşmaşul Mare, ora cînd, cel mai mult, putea să-şi dezvăluie măreţia. Ora cînd, din cîmpie, se zăreşte ca o cetate cuprinsă de flăcări.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia mersului către Tao: întoarcerea în nefiinţă. Modul de acţiune: fără forţare neadecvată. Toate aceste lucruri vin de la fiinţă. Fiinţa, la rândul ei, provine de la nefiinţă.

Lao Tse în Tao Te King, 40
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstălmăcire

Critica - precum am spus -
E mereu de jos în sus,
Dar ranchiunul duşmănos
E mereu de sus în jos.

epigramă de I.St. Bogza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar felul în care curg, dă, şi astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureşul străbate visător Ardealul, mînîndu-şi tot timpul undele spre apus, Oltul şi le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniştit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conştiinţă. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veşnic în luptă cu lumea şi cu sine însuşi, iar în cele din urmă împăcat cu sine şi cu lumea, treptele pe care el coboară — şi în acelaşi timp urcă — sînt ale unui destin eroic şi fecund.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e generaţia frunzelor, aşa e şi cea a oamenilor. Frunzele, pe unele vântul le risipeşte la pământ, pe altele le produce pădurea când vine anotimpul primăverii. Tot astfel şi generaţiile de oameni: unele se nasc, altele sfârşesc.

citat din Homer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci mersul vieţii e departe de a fi numai fapta noastră, ci este produsul a doi factori: a şirului întâmplărilor şi a şirului hotărârilor noastre, care se ţes unele în altele şi se modifică unele pe altele.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele femei flirtează mai mult prin ceea ce spun, altele, prin ceea ce fac.

citat din Anna Held
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Katy2o
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri singure

N-are cum să nu fie frumos oraşul din care vii tu,
de pe o stradă între două uitări.

Acolo se aud nesfîrşite fabrici de umbră
împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele
cum am semăna nisip în pustiu. Noi,
cea mai împlinită văduvă şi cel mai vesel orfan.
Vorbim tăcerilor în case fără drum,
cînd nu iese soarele şi luna mai aşteaptă.
Se-ntunecă cerul de vorbe şi seacă albia sîngelui.

În război există supravieţuitori. În dragoste, nu.

Iar mîinile tale sînt aşa de curate
că poţi spăla apa cu ele...

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul mare de cărţi te împrăştie. Prin urmare, neputând citi toate cărţile pe care le ai, este destul să ai câte poţi citi. "Dar uneori, zici tu, vreau să răsfoiesc cutare carte, alteori alta". Înseamnă că ai un stomac obosit, dacă ciuguleşti din toate; bucatele felurite şi nepotrivite unele cu altele strică, nu hrănesc. Aşadar, citeşte mereu scriitorii consacraţi şi, chiar dacă uneori doreşti să te abaţi şi pe la alţii, întoarce-te iar la cei dintâi.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunile mamei

- Voi fi aici mereu,
La bine şi la greu,
Veşnic vă voi iubi,
De griji vă voi feri.

Mă voi ruga mereu
Cum pentru Fiul Său
Se roagă Maica Sfântă,
Măicuţa mea cea blândă.

Copii, eu vă iubesc,
Doar bine vă doresc,
Iar cînd în cer voi fi,
Cu drag vă voi păzi.

Strigaţi, eu sunt cu voi!
În rugă şi credinţă,
Voi fi aici mereu
Şi dincolo de fiinţă.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte. Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!