Tentat să renunţi

la casă pentru un loc
într-o peşteră cât mai
adâncă dacă se poate găsi
confort unu cu un izvoraş
ce se arată pe lângă stânci
scapi de teroarea facturilor
la electricitate statică
după ce-ai mângâiat blana
de urs brun
cumpărată pe câteva pâini
uscate de vânt

eşti tentat să pleci
într-o zonă călduroasă
şi să laşi apartamentul
pus la îngheţat de la începutul iernii

ai pleca să cauţi o scorbură
largă cât să stai cu mâinile
sub cap când priveşti
luna cum se strecoară printre crengi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai venit?!...

De ce-ai venit dacă tot pleci,
De ce prin focuri tu mă treci,
De ce mă laşi să-ndur pustiul,
Să-mi fie casă doar sicriul?!

Iubeşte-mă şi-alungă moartea,
Din inima ta să-mi dai partea,
Ce cu drept mi se cuvine -
Să gust amorul doar cu tine!

De ce-ai venit, dacă nu stai,
Şi-n pieptul tău nu mă mai ai?
Vrei să mă vezi numai oftând,
După iubirea ta plângând.

Asta iubire nu se cheamă,
Nici nu mă mai iei în seamă,
Pleci departe pe-al tău drum,
Eu din iubire mă fac scrum.

De-ţi va păsa vreodat' de mine
Mă vei găsi printre ruine,
De visuri sparte fără de culoare,
Morminte reci pierdute în uitare.

poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

de-o lună prin buzunare
ştiu că mi-am pus în adânc
luna şi stelele fumate
într-o pipă de marinar alcoolic
scotocesc bine adâncurile
câteva piese de artilerie grea
pierdute cândva într-o furtună
s-au aciuat într-un pliu candriu
luna străluceşte printre florile
de crin clătinate de-un vânt suav
mâinile mângâie buzunarele
s-au sofisticat puţin de la foile
de ţigări pe care am scris versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiectează întotdeauna orice lucru în contextul său mai mare, următor – un scaun într-o cameră, o cameră într-o casă, o casă într-o zonă, o zonă în planul unui oraş.

citat din Eero Saarinen
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

începi

ziua cu o cafea amară
şi o ţigară tare-n gură
eşti într-o pereche de pantofi
aproape rupţi şi plini de pete
priveşti îndrăgostit femeia
ce zâmbeşte graţios
cânţi să o-ncânţi
o melodie despre jurăminte
pui miere să devină lipicioasă

termini ţigara odată
cu cel de-al doilea surâs
aruncat de femeia ce plimbă
tava de oţel-inox goală
ţi-o imaginezi şi-ai vrea
să ai chitara la tine
ştii două-trei cântece

soarele se caţără nebun
pe cerul albastru
ai încercat să pleci de câteva ori
ceva te reţine lângă femeia
blondă într-o joacă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram într-o zonă gri
tu tot nu plecasei
aici e ţărmul iubirii spuneai
şi luna dicta un murmur de lună
alunecau printre noi capcane de aer
cădeau amintiri de pe acoperiş
senzaţii de adio se zbăteau printre frunze
şi noi încă eram ţinându-ne de mână
sau poate ne gândeam
la o vreme din urmă
eram într-o zonă gri
spuneau nu vă treziţi
lăsaţi copacii să doarmă
se moare circular cu o talpă afară

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au
laşi lumea în urmă şi urci
în bentley-ul scump cât
o viaţă de om irosită
după ce-ai fost o vedetă
jucai fotbal la echipe celebre
şedinţa de autografe putea ţine
săptămâni în şir te închideai
cu femei şi băutură
în case conspirative deconspirate
de hienele din mass-media
care te fac celebru
sau te distrug în câteva zile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.
Mâini care ţi-au şters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere şi viguroase
Şi acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme ţărâna.
Sunt mâini bătătorite de greşeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenuşă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenuşă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care ţin o lumânare neîncepută
În aşteptarea luminii...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De foarte multe ori când privesc în gol încerc să nasc dacă pot spune aşa ceva acolo.
Golul e un cuier simplu
în care dacă plouă îţi laşi umbrela
dacă ninge
îţi laşi bradul
dacă e război îţi laşi arma
dacă mori îţi laşi viaţa
dar dacă te naşti să te uiţi şi să priveşti în gol
atunci
da atunci
să îţi laşi casa şi să pleci cât poţi mai departe
de tine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

să te dau cu spray paralizant
frumuseţea să-ţi îngheţe
câteva sute de ani
să nu mai mori urâtă
zâmbetul să fie paralizat
iubirea e vânt sălbatic
care se strecoară printre şoapte
pe sub geamuri smulge flori
capul ivit din pernă
ascultă scâncetul chitarei
spray-ul e vânt de noapte
în care se zbate dorul
şi ochiul liber lăcrimează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anchetatorul

s-a îndrăgostit de criminal
sau criminalul o iubeşte
pe poliţistă? ori e detectiv
când cauţi mai mult dragostea
decât pe făptaş
laşi instinctul să coordoneze
ancheta ratată de la început
pistolul e în teacă şi de nervi
spargi un ceas lăsat de bunici
trânteşti timpul să-l opreşti
în câteva luni te dumireşti
cătuşele le porţi la brâu
ai făcut cursuri de încătuşat
te întrebi de ce plâng femeile
dacă le arăţi dragostea?
şi nu găseşti niciun răspuns
pentru că în viaţa asta eşti femeie
pui evenimentele cap la cap
fotografiile te-nfioară şi simţi
frica-ţi curge-n sânge cu viteză mare
trebuie să alegi cu mintea
inima să-şi vadă de treaba ei
în cazul ăsta eşti omul legii
romantismul îl laşi în dulap
alături de fuste şi rochii

te-ntrebi dacă ai ales bine
de câte ori a trecut iubirea pe lângă
patul tău rece şi gol?
încă o întrebare încă o amânare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul stătea cuminte

într-o bombonieră de sticlă
care ne încântă cu drag
parcă ar fi o romanţă cu parfum
de liliac merge lângă gălbenuşul
oului ascuns în albuşul ascuns
în coaja calcaroasă şi te întrebi
dacă e viu sau dacă e mort
cum stă el acolo aparent nemişcat
priveşti hipnotizat minute în şir
eşti convins că e un medicament
pentru acel trup nemişcat dincolo
de sticla unde a fost aşezat
fără ritual cu un destin adevărat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungherul ascuns

ascundea un leagăn prins
în plase de păianjen
mirosea a vechi mirosea
a
uitare lângă leagăn carcasele
de gâze stăteau uscate
într-o privelişte macabră
scârţia o tablă
bătută de un vânt cald acum
colindam fără somn de dimineaţă
ascultam cariile cu bucurie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mine

Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă şi ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar şi atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi şi dezgoliţi de nevoi.
Aşteaptă cu mine, tot ce nu poate fi aşteptat
Aşteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când eşti doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deşiră şi timpul,
Nu pleca, îţi voi spune mai târziu motivul...

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bujor îngheţat -
într-o fotografie
surâsul mamei

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături vii

De pleci sau vii, acum nu mai contează!
Când intri-n inimă, nu poţi ieşi
Chiar dacă se întâmplă într-o zi
Să simţi că s-a sfârşit şi ea cedează.

Mai e ceva, sau trebuie să fie,
Ce te opreşte-n loc, deşi ai vrea
Să-ţi fie mai uşor, să poţi pleca,
Să nu îţi vezi iubirea-n agonie.

De pleci sau vii, ceva... un suflet, poate,
Te ţine-nbrăţişat în el, cumva,
Şi îţi ocupă gândurile, toate.

Mai bine-ar fi să vii, căci a pleca
Nu rupe legăturile ciudate
De care, chiar de-ai vrea, nu poţi scăpa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Eu am să mor la orele amiezii,
Sub nucul secular de lângă casă,
În zi de vară, lungă, călduroasă,
Când stau la umbră caprele şi iezii.

Voi admira priveliştea frumoasă -
Un cer senin, prin crengile livezii
Şi, declamându-i rar, precum aezii,
Am s-o invoc pe doamna cu o coasă.

Când m-or găsi, cu capul într-o parte,
Vecinii, mai târziu, spre asfinţit,
Cu ochii umezi, căutând departe,

Cu chipul resemnat şi liniştit
Şi mâinile-ncleştate pe o carte,
Vor spune, pur şi simplu: a murit.

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi la cumpărat

pâine cu certificat verde
neenergetic de data asta
ajungi cu mâinile la mască
te doare liniştea din capul
locului care doarme pe vine
la intrarea în fiecare magazin
eşti pândit de-un virus pus
deoparte pentru tine aşteaptă
la geam şi o să sară-n nas
în gură ca într-o mocirlă propice

certificatul îl ţine la distanţă
este agheasma izbăvirii
umbli cu paşii rătăciţi printre
rafturi pline cu de toate
unde pâinea creşte-n ochii tăi
aburiţi de ecranul protector

mirosul pâinii se strecoară
şi te bucuri. certificatul şi-a făcut
datoria. lipsa lui te-ar fi ars întâi
la pungă până la sânge

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule...

"Multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat ca omul."
Sophocles

Păşune eşti de păşunat
Eşti capodoperă lăsat
Eşti iarbă moale pentru mulţi;
Pentru smeriţi, pentru desculţi.

Frumseţe eşti în lume pus,
Ca înger azi, mâine mai sus,
Neant în marele infinit
Şi un model desăvârşit.

Eşti râu de apă curgător
Ce izvorăşte din izvor.
Nu-ţi tulbura apa în jos
Pe lângă apa-i vreun setos.

Un pom pe lume eşti menit
Să odihneşti vreun obosit.
Şi pom cu poamă tu eşti dat
La trecător pentru gustat.

Nu eşti sălbatic-pom frumos -
Şi fructul îţi este gustos.
Coroana ta de poame-i plină
La ea mulţi trecători să vină.

Tu eşti colibă şi sălaş
În locul tău sărmani să laşi
Şi om tu eşti şi nu eşti câine,
Flămândului ca să dai pâine.

Tu eşti o floare, nu eşti spin,
De eşti ateu, de eşti creştin
Eşti foc pe timpul îngheţat,
Căldură la străin de dat.

Pod peste ape mari eşti pus
Să treacă omul cel supus
Şi de pe tine sa privească
Valuri ce fost-au sa-l lovească.

Tu eşti cărare printre stânci
Sa nu mai meargă om pe brânci
Eşti far de mare şi de port
Să fii văzut, să nu fii mort.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubirea pentru ea
rătăcea ca un vânt
nebun
într-o primăvară
îngheţată

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!