Legături vii

De pleci sau vii, acum nu mai contează!
Când intri-n inimă, nu poţi ieşi
Chiar dacă se întâmplă într-o zi
Să simţi că s-a sfârşit şi ea cedează.

Mai e ceva, sau trebuie să fie,
Ce te opreşte-n loc, deşi ai vrea
Să-ţi fie mai uşor, să poţi pleca,
Să nu îţi vezi iubirea-n agonie.

De pleci sau vii, ceva... un suflet, poate,
Te ţine-nbrăţişat în el, cumva,
Şi îţi ocupă gândurile, toate.

Mai bine-ar fi să vii, căci a pleca
Nu rupe legăturile ciudate
De care, chiar de-ai vrea, nu poţi scăpa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ţi spun, dar...

Adio-ţi spun, dar ştii prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar şi la capăt de pământ...

În amintiri am să-ţi găsesc,
Ochii şi privirea-aceea,
Deşi n-o să-ţi mai zăresc,
Paşii-ţi, străbătând aleea...

În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar şti Trecutul, multe-ar spune,
Şi te-ar certa că m-ai uitat...

Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poţi ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...

Adio-ţi spun, dar tare-aş vrea,
Să-ţi aminteşti dorul şi dragul,
M-aş face zid la uşa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...

Dar cine-s eu să-ţi stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deşi le plâng cu stropi căprui...

Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce eşti tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...

Adio-ţi spun, dar ştii prea bine,
M-aş face zid la uşa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ţi spun, dar... nu pleca!

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul pasager

Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei şi dreptul de-a trăi?

Nu poţi s-o faci! Mă poţi albi,
Îmi poţi aduce-n viaţă ger,
Dar sufletul nu-mi poţi răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii şi pleci, eşti anotimp,
Dar, poate, asta e şi el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Şi pleacă. Doamne, e la fel!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poţi să faci când o femeie se cramponează de tine ca o naufragiată şi te vrea de amant? Poţi să-ţi laşi surtucul în mâinile ei şi să fugi? Nu, azi nu se mai poate aşa ceva, sunt şi pe chestia asta reguli cavalereşti cărora nu li te poţi sustrage, mai ales când, pe deasupra, femeia e şi nostimă, chiar dacă puţin fatală şi melancolică.

Thomas Mann în Doctor Faustus (1947)
Adăugat de Dama de pică
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Aş vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri şi tu, să iei aminte,
Şi apoi să te-ntorci în lumea ta.

Vei înţelege totul şi aş vrea,
Atunci când simţi că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poţi, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.

Ţi-am dat o hartă, ştii să mă găseşti,
Eşti singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină

Şi să mă scoţi, spunând cât mă iubeşti,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoţeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi...

Te-am visat,
Erai a mea,
Îţi atinsesem nimb de stea...
Te-ai depărtat.

Mult te-aş vrea
Şi-a mea poţi fi...
Nopţile-mi poţi face zi
De n-ai pleca!

Esenţe să-ţi beau
Condamnat sunt pe viaţă.
Refuzul mă-ngheaţă...
Oare şti cât te vreau?

O noapte aştept,
Vino mâine,
Dă-mi sfârşit de suspine...
Să mă deştept.

Eu te-aş ţine,
De stai şi de vrei?!
Îţi dau zile, să-mi iei...
Sunt în tine!

Arome or să-ţi fie
Miresme de flori...
Mă topesc în vapori
Să le învie.

De pleci
Şi-mi iei vis
În tălpi lasă-ţi în scris...
Pe urme, în poteci.

Iar de stai...
Drag mă iei!
Mă sparge-n scântei...
Lumină să ai!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul vieţii... luna

De ce să pleci când n-ai habar
Că viaţa e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viaţa e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiţi când vin la tine.

Chiar dacă sari peste greşeli
Sau treci direct prin ele
Din viaţa asta făr' de legi
Tu chiar acuma poţi să pleci,
Iar luna va rămâne.

Şi tot aşa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alţi-ţi vor norocul?

Priveşte-n sus şi stai mai drept
Căci luna e deasupra
Şi lupt-acum,
Şi stai pe veci
În viaţa asta fără legi
Şi fără de nimic.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa noastră

Timpul trece şi ne schimbă,
Istoria vrea să ne-amintim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Cerul vrea doar să zâmbim,
Visul cere povestire,
Speranţa spune că se poate,
Dorinţa-şteaptă împlinire,
Omul le trăieşte toate.

Timpul trece şi ne schimbă,
Chiar de vrem să refuzăm,
Schimbarea-i una-n orice limbă,
Nu putem, în timp, să stăm,
Dar ascultă ce gândeşti,
Cum te-aştepţi, mereu, să fii,
Ia în calcul ce-ţi doreşti,
Tu alegi cum să devii.

Istoria vrea să ne-amintim,
Să invăţăm din ce a fost,
Să nu uităm ce povestim,
Să gasim, în lume, rost,
Să simţim cum s-a simţit,
Să retrăim momente-ntregi,
Să aflăm de ce-au murit...
Dar ce înveţi doar tu alegi.

Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Se hrăneşte din dorinţă.
Din simţiri ce nu se schimbă.
Se-ntreţine cu voinţă.
Nu se vede dar se simte
Fix aşa cum îţi doreşti,
La toţi diferă, ţine minte:
Tu decizi cum să iubeşti.

Cerul vrea doar să zâmbim,
Când eşti trist, el strânge nori,
Să luptăm, să strălucim,
Când plângi mult, el până-n zori.
Nu-ţi uita vreun sentiment,
Nu urî când poţi iubi,
Nu grăbi când totu-i lent,
Nu fii trist când poţi zâmbi.

Visul cere povestire,
Să-ţi ofere noi idei,
Să vezi altfel, să inspire,
Să te simţi aşa cum vrei,
Să ai tot ce-ţi poţi dori,
Să nu ai nimic închis,
Şi motive de-a zâmbi...
Asta-i viaţa, dar... în vis.

Speranţa spune că se poate,
Ne şopteşte s-aşteptăm,
Să nu vrem să dăm din coate,
Sau, în luptă, să cedăm.
Să nu te opreşti din zbor,
Poţi primi fără să ceri,
Nu te da bătut uşor,
Ai pierdut, când nu mai speri.

Dorinţa-şteaptă împlinire,
Dar c-un preţ, ca în poveşti,
Tre' să lupţi, să-ţi ieşi din fire,
... să obţii ce îţi doreşti.
Dar, doar una, de-ai avea,
... orice lucru, de păstrat.
Ce-ai schimba în lumea ta?
Ce-ţi doreşti cu-adevărat?

Omul le trăieşte toate,
Spuse cel, acum, citit,
Speră-n vise, fiindca poate,
Şi-n momente de zâmbit.
Îşi doreşte amintiri,
Iubind şi plutind pe-un nor,
Şi un vers, plin de simţiri:
Omu-i om sau cititor.

Omul le trăieşte toate,
Dorinţa-şteaptă împlinire,
Speranţa spune că se poate,
Visul cere povestire,
Cerul vrea doar să zâmbim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Istoria vrea să ne-amintim,
Timpul trece şi ne schimbă.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de zăpadă

- Gicuţă, ce ne facem frate?
Că, uite, soarele-a ieşit
şi-am transpirat de nu se poate!
O fi căldura de sfârşit?

Ce faci acolo, dormi? Răspunde!
Ai tu idee ce va fi?
Că am pleca de-aici, dar unde
ne-am mai putea adăposti?

- Eu, Nelule, nu ştiu prea multe,
dar pot să-ţi spun că m-am gândit,
că nu e nimeni să asculte
durerea unui oropsit.

De-ascultă unul cu căldură
şi te ajută dumnealui,
nu te topeşti? Ia taci din gură
şi nu mai spune nimănui!

Ne vom ruga să vină gerul
căci, şi de vrei, nu poţi să pleci,
şi-avem noroc, o ştie cerul,
că oamenii sunt tot mai reci

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile iubirii

De-ai şti ce gânduri am, te-ai minuna
Şi ai fugi... sau poate nu: ai sta
Şi-ai aştepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-aţi fi doar ţie-n fiecare zi
Un dar ce-aş vrea nicicând a se sfârşi.

Ai aştepta, văd în privirea ta
Că vrei şi le aştepţi, chiar ştii ceva
Şi nu-mi dau seama: tu, cum poţi să-mi ştii,
Chiar înainte de a le gândi,
Şi gânduri, şi cuvinte, şi culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?

Să-ţi spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi eşti în suflet când visez:
Tu eşti culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.

Îmi eşti parfumul stropilor prelinşi
Pe flori crescute-n ramuri de caişi,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aştept în braţe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Şi tot ce curcubeul poate-avea.

Te voi picta, apoi te voi privi
Şi, c-un sărut, pictura-mi voi sfârşi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebecca Adler: Aş vrea doar să mor cu puţină demnitate.
Dr. House: Nu există aşa ceva! Corpurile noastre cedează, uneori când avem 90 de ani, uneori chiar înainte să ne naştem, dar se întâmplă întotdeauna şi nu există niciodată niciun pic de demnitate. Nu îmi pasă dacă poţi să mergi, să vezi, să te ştergi la fund singură. E întotdeauna oribil - întotdeauna! Putem să trăim demn - dar nu putem să murim demn.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi părăsi

Nu părăsi, ci uită
Când totul este şters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînţelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereţi moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,

Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poţi părăsi,
Nu mai poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
Pregătit de moarte,
Corpu-mi va-nveli
Orgile luminii
Din ruga udă-a ploii
La zeul iubirii
Ce va dicta o lege
Numindu-mă al ploii rege.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Şi voi inventa
Vorbe fără sens,
Ce te vor cuprinde
Cât în suflet mi-eşti
Şi îţi voi şopti
Despre-un alt pământ
Despre vechi iubiri
Care s-au trecut.

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Vedem des căderi
De foc, care-a nins
Dintr-un vechi vulcan
Ce se credea stins,
Un pământ arzând
Cenuşi printre timpuri,
Şterg rănile lui
Cu noi anotimpuri,
Şi când vine seara
Cerul plin de stele
Luceşte alb, negru,
Roşu şi albastru,
Inepuizabil, în rănile mele

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

Nu vei putea plânge
Că nu poţi pleca,
Te va urmări
Doar lumina mea,
Voi dansa în focul
Cântecului meu,
Va râde apusul
În umbra-mi de zeu,
Prin ceaţa de mâine
Poate va lătra
Nemurirea mea
Umbra unui câine...

Dar nu pleci nicicând,
Doar petreci un gând,
Nu poţi părăsi,
Nu, nu poţi fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce suntem

Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, eşti abătut
Şi devii un gând, o boare, doar un suflet neştiut
Lacrimile stau să-ţi curgă şi surâsul l-ai uitat
Nu mai eşti decât suspine adunate-ntr-un oftat

Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor să-ţi dispară, clipele-ţi sunt foarte lungi,
Poţi să speri... dar şi speranţa mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în aşteptare, crezi că nu te poţi salva

Şi atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Şi un glas ce-i blând îţi spune... Hai ridică-te uşor!
Şi eu am căzut o dată şi credeam că nu mai zbor

Tu te miri, necunoscutul îţi zâmbeşte liniştit,
E un om precum sunt ceilalţi, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire şi nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulţumire... tu te uiţi de are nimb

Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbeşti
Bunătatea lui îţi place şi în el te regăseşti
Te ridici şi pleci cu dânsul, paşii nu-ţi mai sunt greoi,
Şi-nţelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi

poezie de Adi Conţu (6 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân pe veci

O clipă stai
sa ma asculti
Si apoi poţi pleca
si sa ma uiţi
Priveste n suflet
chibzuieste
Uita-te-n fata
si gândeste
Priveste cerul
e senin
Si sufletul de dor
mi-e plin
In ochi doua
stelute lucitoare
Acum tu vrei..
pleca oare?
In faţa covor
de petale
Pasesti încet
o iei spre vale
Zâmbeşte inima
tresare
Te uiţi la mine
o lacrimă de dor
răsare
Si curge n jos
un râu frumos
Din inimă dragoste
si dor
Noi ne scăldat
in apa pregătită
pentru noi
Si sîntem goi
-n ai sa mai pleci?
-rămân pe veci!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Aş vrea să pot să-ţi cânt, să fiu cu tine
acolo unde ploaia se opreşte
şi soarele, în suflet, îmi zâmbeşte,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.

Nici tu nu poţi. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, şiroaie.

Voi revărsa tristeţea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
şi nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut să fac surâsul să-ţi apară.

Îţi voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
aşa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-şi plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o aşteaptă să-i alinte,

Căci ştiu că-ţi vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-şi doresc iubirea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel: Şi, ce probleme ai, Sammy-o? Are legătură cu mama sau e altceva? Poate... e legat de şcoală – te-a bătut cineva? Sau e ceva mai grav? Poţi să-mi dai măcar un indiciu?
Sam: Chiar vrei să ştii?
Daniel: Chiar vreau să ştiu.
Sam: Chiar dacă nu vei putea face nimic să mă ajuţi?
Daniel: Da, chiar şi aşa.
Sam: Bine. Adevărul e că... de fapt... sunt îndrăgostit.
Daniel: Poftim?
Sam: Ştiu că ar trebui să mă gândesc mereu la mama şi chiar fac asta. Dar adevărul e că sunt îndrăgostit şi eram înainte ca ea să moară şi nu pot face nimic.
Daniel (râde): Nu eşti puţin prea mic ca să fii îndrăgostit?
Sam: Nu.
Daniel: O, bine atunci... e în regulă. Adică, m-am mai liniştit.
Sam: De ce?
Daniel: Pentru că am crezut că era ceva grav.
Sam (suspicios): Mai grav decât agonia totală de a fi îndrăgostit?
Daniel: O, da. Ai dreptate. Agonie totală.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Cuminte-ntregul an de-a fost să fii
şi ai făcut mai multe fapte bune,
la geam sau uşă
un ciorăpel sau o ghetuţă pune
şi recompense-n ele vei primi.

Chiar de grăbit este cum nu se poate
s-ajungă într-o noapte la copiii toţi
Moş Nicolae va sosi
şi chiar dacă să-l vezi nu poţi
va umple ciorăpeii şi ghetele toate.

O nuieluşă-mpodobită dacă vei găsi
în loc de dulciuri, jocuri şi-alte daruri
e-un semn micuţ
de recompensă căci, printre alte haruri,
Moş Nicolae vrea măsura faptelor să-ţi ştii.

poezie pentru copii de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu poţi iubi

Tu poţi iubi c-o mână şi-o privire,
ba chiar cu gândurile, uneori,
şi-i numai o duioasă amintire
când inima-ţi râdea adeseori.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!