Mergea pe cărările lui

cu frâna trasă la birtul plin
de muşchi înveliţi în cămăşi
transpirate de munca brută
prestată în pădure sau aiurea
unde mâinile ţineau cozi
de topor sclipitor udat
cu transpiraţia frunţilor

vorbeau despre femeile lăsate
să le ducă dorul în odăi
glumeau trăgând de timp
întindeau mâna după pahare
ţigările scoteau fum înecăcios
era tutun ieftin şi de calitate îndoielnică
dar le îndulcea viaţa

se simţea prins de un pahar
la masa din colţul localului
din carton presat căptuşit
cu bucăţi de tablă inoxidabilă
avea senzaţia că era într-un roman
de charles dickens şi fata
din afiş îi băga sânii în ochi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul a căzut

firesc în colţul buzelor
cu miros de bere amstel
ţigări camel şi tahicardie
m-a fascinant foamea lui
de lup prins în capcana
dragostei purtată indecent
a fost un sărut nu prea
zdravăn la cap şi firesc
l-a primit cu ochii umezi
şi albaştri trăgând aer
într-o cantitate aproape dublă
mărindu-i sânii feciorelnici

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi, femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, mai ales, după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nici o pretenţie. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut.

Charles Bukowski în Femei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachetele

erau comete mortale
cu lungi cozi de flăcări
aerul fier
bea apa
fierbea şi pământul
vâlvătăile de foc se ridi
(c)au (!) - tancurile sur
prinse în câmp deschis
ardeau împroşcând vălă
tuci de fum negru
şi înecăcios
aruncătoarele de rachete
vânau tancuri şi coloana
de blin
date uşoare (!?)
comete cu lungi cozi
de flăcări luminau cerul
bateria de obu
ziere a fost spulberată de ra
chete pentru viaţa soldaţilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutun de mestecat şi whisky

în umbră stă şeriful. mestecă
tutun şi scuipă. atinge
musca. gogoloiul
de tutun
mestecat ucide.

whisky. whisky de cartofi
şi porumb. tras în sticla
de un litru, albă. udă
stema de şerif. sclipitoare e
stema de şerif.
whisky-ul se scurge pe barbă,
pe piept. cămaşa
în carouri e udă.
e whisky
contrafăcut.

o nouă porţie de tutun de
mestecat intră
în gura şerifului. în spate, un
afiş. femeia are un colt
în mână. şi o sticlă
cu whisky
adevărat în cealaltă mănă.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm

să ajungem unde ajungem
după ce croşetăm
pielea toarsă după o noapte
de scris epigrame
dă o dependenţă suspectă
şi-ţi vine să te cauţi
pe tine însuţi într-un birt unde ai adormit
sub masa unde stătea cu fusta ridicată
până la subsuoară
tu alegi să dormi
pe drumul lung găsit după colţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era strâns

în gheara sorţii fără milă
o simţea neagră ca iadul
nu avea soluţii
şi dincolo de lacrimi se lovea
de absurdul situaţiei unde
se zbătea în faţa focului
care începea să-l încălzească
gheara stătea să-l zdrobească
aducându-i aminte de tărâmurile
de umbră care se întindeau
lângă el şi dincolo de fiinţa lui
încercase să strige
dar glasul era o şoaptă dincolo
de blesteme ştia că va fi luminat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocodilul albastru

creşte în mine cu viteza
luminii îi trebuie nopţi
să ajungă la el strecurând
fluxul prin pietrele puse-n cale
de neprevăzut se umple
cu whisky turnat din ceaşca
îmbrăcată în tablă inoxidabilă
m-am jucat cu el de mic
am crescut mare-n carne
şi oase şi piele
el a rămas mic şi periculos
şi albastru
de material plastic rezistent
făcut de fiul unui barman
care şterge masa de oţel inox
îi dau marijuana să fumeze
îl ajută să crească fără durerile
întinderii de spini şi solzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobor vaca

pe asfaltul încă rece la şase
se arată soarele de după munte
şi ne mângâie pe rând cu raze
de carton presat aproape albe
apoi se clatină talanga de la gât
se pregătesc cănile de lut ars
copilul se uită după clătitele
aranjate să înveselească lumea
deschide cartea cu văcari
pistolari cu lassou şi pălării
pe asfaltul întins pe jos soarele
se tăvăleşte tot mai încins

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre cele cinci romburi de piatră, înalte de câte un picior şi jumătate, care se înşirau frumos alături de mormântul părinţilor; în amintirea celor cinci fraţi ai mei, care au renunţat foarte de timpuriu să-şi mai croiască drum prin viaţa aceasta de lupte, lor le datorez credinţa că bieţii copii s-au născut cu toţii culcaţi pe spate şi cu mâinile înfundate în buzunarele pantalonilor şi că nu şi-au scos mâinile din buzunare cât timp au trăit.

Charles Dickens în romanul Marile speranţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar după sticlă

pahar lângă pahar de vin
trag ca un secretar general
adjunct torn aproape de soţia
care ridică pahar după pahar
mihaela, dragostea mea
termină sticla ei de vin
filmat de cineva răutăcios
pentru discreditarea organizaţiei
mă urc la volan
şi pornesc infracţiunea
odată cu prima călcare a pedalei
ţin volanul greu în mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de spaţiu

de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi şterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculţe ce au
călcâiele crăpate şi părul
alb şi rar
alb şi zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
şi încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc până la ultima

ţigară fără filtru cu tutun mai iute
o ţin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune

te iubesc până la filtru când schimb
pachetul aşezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârâia

pastila în pahar de atâta fericire
că era la bazinul de comprimate
neambalate şi se ridica
deasupra apei făcând pluta
avea senzaţia că se micşorează
şi atunci regretă că nu a luat
ceva pe ea
bucuria dizolvării în paharul-piscină
i-a trecut odată
cu încetarea sfârâitului

acum nu mai avea formă
dar i-a rămas conştiinţa
că vremea ei a trecut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii intrau

în poveste când aveau chef
şi ieşeau după moarte
sub diferite pretexte
era o brambureală ce se isprăvea
înainte de a începe
mureau foarte uşor
şi prindeau viaţă mai repede
decât se aşteptau
chiar înainte de a se naşte
povestea era din ce în ce
mai alambicată despre un cer
de foc albastru pirotehnic
deasupra unei ţări
semăna perfect cu a noastră
dar era adăugată mai multă fericire
eroii vorbeau despre povestea lor
alţi interpretau un rol
mulţi erau marionete
unul a vorbit despre durerea mării
extrăgeau petrol şi gaze de acolo
câţiva şi-au amintit despre oul alb
învelit de aripa găinii
a fost foc şi gheaţă într-un timp
nedefinit nici după distrugerea ţării
au pierit gustând dorinţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să nu ostenească, fiindcă o vedea că era puţintică la trup încât ar fi băut-o într-un pahar de apă şi aşa de subţirică de parcă era trasă prin inel.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

laboratorul-cimitir mirosea a dor
se simţea îmbrăţişat de umbrele
care dansau nebune în paşi de vals
şi-i vorbeau în latină sau sanscrită
umplându-i gândurile cu flori de tei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada schimbă subiectul cu graţie. Ştia că Daniko era un cuceritor, un medic talentat, un profesionist, cu care avea o relaţie strict profesională. Vorbeau ore în şir despre experimentele la care lucrau, iar când Daniko încerca o ieşire din decor, complimente şi alte linguşeli, discuţia dintre ei se termina brusc, ea nu avea timp de pierdut aiurea.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni din camera de hotel

stăm în camera de hotel ieftin
lângă o sticlă de whisky
şi o carte de dragoste
pe care o consumăm
între orele douăzeci şi cinci
dimineaţa apare cu energii
descătuşate în fiecare zi

ne iubim de-o eternitate pe patul
cu arcuri sărite în camera de hotel
fumăm din aceeaşi ţigară
viaţa care ne apasă în singurătate
apoi ne cuprinde o blândă sete

ne uităm după lună în noaptea
de amor ce trece repede
pe sub patul camerei cu podele
lustuite de trupurile transpirate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!