Odă catalepsiei sale David C. Powers

E vorba de-un motan abil şi competent,
Care ştie să se descurce-n lume.
Urmăreşte veveriţele şi şoarecii atent,
Poate valsa-n copaci, pe crengi,
Sfidând gravitaţia şi alte legi,
Iar pe pământ merge-n paşi de tango. Poate, fără glume,
Deschide, la o adică, un zăvor
Făr-al zgârâia şi poate mieuna foarte convingător,
Ne distinge Buick-ul după torsul motorului, monoton.
(I-aduc din oraş cătuşnică* şi costiţe
Şi-i gătesc mai bine decât Mis Sheila Hibben*).
Îmi sare-n întâmpinare ca şaizeci şi trei de giboni,
Imaginând fel de fel de găselniţe.

Oh, dacă justiţa-ar fi justă şi ce-i corect ar fi corect,
Şi virtutea sau veselia n-ar da de-atâtea ori faliment,
Atunci pisicile şi oamenii-înţelepţi ar fi recompensaţi,
Iar gloriosul David C. Powers, un fante fără leac,
Somnorosul de care ne lăsăm hipnotizaţi,
Ar fi declarat rege-n cel mai fastuos iatac,
S-ar întinde pe hermină şi mătase-n fiecare noapte
Şi-ar avea mereu două treimi de smântână-n lapte,
Şi bijuterii alese din sertarele reginei, după plac,
Chipeşul David ar fi desigur încoronat.
(CE-I CU ŞOBOLONUL ĂLA-N GURA TA, MOTAN BLESTEMAT?)

* Cătuşnica sau iarba-mâţei are asupra pisicilor efectul unui soi de drog, provocându-le reacţii
comportamentale ciudate, în prezenţa cătuşnicii ele devenind languroase şi răsfăţate.

* Născută Cecile Craik, Sheila Hibben (1888–1964) a fost printre pionierii care au catalogat şi apreciat bucătăria regională americană, făcând-o cunoscută prin diferitele ei articole publicate
în presă sau în colecţii precum CARTEA NAŢIONALĂ DE BUCATE sau BUCĂTĂRIA REGIONALĂ AMERICANĂ, fiind şi consultanta primei doamne a SUA, Eleanor Roosevelt, pentru meniurile de
la Casa Albă. Neoficial, a fost sfătuitoarea romancierului Rex Stout, livrându-i acestuia reţete pentru a satisface apetitul detectivului său, mare gurmand, Nero Wolfe.

poezie clasică de Sinclair Lewis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: E greu de crezut că ai putea avea duşmani.
Lucian: Aşa ţi se pare ţie, din cauză că eşti foarte bună. Cum reuşeşti?
Maria: Explicaţia ar fi simplă: Trăind mereu printre plante şi animale, iubindu-le, preţuindu-le şi îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă şi bună. În plus, aş putea afirma că am reuşit să înţeleg adevărata valoare a vieţii.
Lucian: Adevărata valoare a vieţii?! Şi care ar fi aceasta?
Maria: Nu ştiu dacă într-adevăr am dreptate şi chiar aş fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existenţă însăşi.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru că există; şi nu mă refer doar la fiinţele vii, ci şi la plante, pentru că şi ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi să ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte fiinţe, doar pentru că aşa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care convieţuim, doar pentru că noi avem impresia că putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar aşa! Chiar şi o muscă, o floare sau un microb este la fel de important şi poate revendica aceleaşi drepturi. De ce? Pur şi simplu, pentru că există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existenţa noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor şi deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepţia oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare îşi are rolul şi rostul bine determinat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, e foarte frumos să vă iubiţi, dar să vă amintiţi că Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc pentru fiecare dintre voi. Apoi iubirea după care voi şi abia în final relaţia voastră. Aşadar, mai ales la început, orice ar fi nu locuiţi împreună cel puţin 10 ani. E mai mult decât suficient să vă vedeţi la fiecare sfârşit de săptămână, dar chiar şi atunci faceţi astfel încât Prezenţa, Dumnezeu să primeze. După care, dacă doriţi, puteţi locui împreună, dar fiecare în jumătatea lui de apartament sau casă. Dar dacă doriţi să ucideţi dragostea veţi face din ea o afacere, o să vă mutaţi de la început împreună sau şi mai rău vă veţi căsători şi totul se va duce uşor, uşor de râpă fără ca măcar să bănuiţi. Pentru că mintea tare se mai grăbeşte la început să zică: "Nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Ne iubim atât de mult!" şi din atâta "dragoste" care aduce cu ea şi bucătăria, despărţirea este inevitabilă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se vor doi pomi alături. Doi.
Şi casa mea le stă-mpotrivă.
Bătrâni sunt pomii... Casa - veche.
Eu - tânără - şi, de aceea,
Eu pomi străini nu mi-am dorit.

Cel mic întinde braţul ca o
Femeie fără strop de vlagă.
Priveliştea e crudă foarte,
Şi vezi tânjind aşa ce-i tânăr
După ce-i vârstnic - trainic, poate,
Şi - poate - mai nefericit.

Doi pomi: în pulberi de-asfinţituri,
Cum sub zăpadă şi sub ploaie -
Mereu, mereu - se cer alături.
E legea lor - se cer alături:
O lege doar - se cer alături.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (august 1919), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa gândului hoinar

S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Şi-i îngrozeşte sufletul firav,

Căci vis nu este, nu e un coşmar
Ce-l chinuie în starea de visare –
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.

Iar clipa-ceea nu a fost, o ştie!
Nu poate înţelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.

Cum să-şi explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuţi din asfinţit?

Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu consider acţiunea lui Hitler ca fiind mai diavolească în realitate decât şi-o închipuie cei care au crezut că văd în el pe Diavol în persoană. Dacă Führerul era Diavolul sau Anticristul, lucrurile ar fi poate prea simple. Ar fi fost de ajuns ca el să fie suprimat pentru a suprima tot răul care este pe lume. Şi, să-mi fie iertat, dacă Diavolul ar fi fost Führerul, atunci n-ar fi fost vorba decât de un biet Diavol destul de penibil.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci fără pădure

in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură uşă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenuşa

doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii priveşte înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul

nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă

si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivăţul iernii ce vine
fără braţe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine

spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu ştie iarna sa se indure
de noi copacii fără pădure

cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un terorist are o forţă stranie, chiar şi asupra celor mai mari puteri. Poate arunca bombe la Casa Albă fără nici o teamă, pentru că ceea ce ai tu este prea mare şi nu poate fi aruncat asupra lui. Iar aceste arme vechi i-au fost vândute lui chiar de către tine! Acest fenomen nu a fost prevăzut, întrucât psihologia umană nu poate fi înţeleasă.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fără care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?

Voltaire în Naivul, Capitolul XXI (Ghicitorile)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şal negru în fiecare fado

Urmele vizibile-ale vânatului, seara alunecând brusc în gri.
Strada se strecoară prin femeia care se strânge-n şalul negru.

Ea tocmai s-a oprit, oftând după iubirea ei, vreau să spun pentru
întoarcerea lui. Acum când numai şalul se înfăşoară-n juru-i,
ea atârnă de balamalele negre-ale nopţii. Azi, ieri sau mai înainte
îşi picurau afinele căldura dulceţii lor suculente? Sau poate mâine!?

Orele vor duce departe de perna albă-acel fruct devenit umbră,
cu un tren local sau cu un nenorocit, înfierbântat, Mercedes-Benz:
oricum, sfârşitul iubirii le este indiferent paietelor sau diamantelor,
pentru că doar o anume strălucire a ochilor poate povesti despre
anotimpurile sufletelor noastre. Ar fi putut avea o adolescentă
fără şal, altă floare-n locul lalelei, dar tot ce a făcut a fost să moară
pe un pat de spital: după ce a trecut prin atâtea paturi,
acum e acoperit doar de-un cearşaf.

Doar memoria mai poate-încălzi viaţa cuiva, ca un pahar de lapte,
poftim, bea măcar un pic. Cine şi-ar fi putut imagina
acele nopţi toride, mâinile lui alunecând peste ea
ca un vin catifelat lipindu-se pe gura unui pahar.
Femeia uită să-şi grăbească paşii, pentru că trupul ştie
că nimeni n-o aşteaptă, iar casa nu mai este casa ei. Ea evită
toate cuvintele de consolare. Să păşeşti pe alee şi să descoperi că
aceasta se afundă în ea însăşi, pentru că toate cărările duc în mlaştina
durerii ei de nelecuit. Într-un şal care nu ţine de cald.

Mai târziu, se gândeşte tipul de la balconul de sus, mai târziu.
După ce va trece furtuna pun sigur mâna pe ea, iar el salivează
chiar în noaptea aceea în care suferinţa a făcut-o impenetrabilă.

poezie de Rosa Alice Branco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supa e atât

de ameţită încât îmi vine
să gătesc oala de fiert lapte
am pus toate legumele din lume
şi
şi-mi vine să-mi pun un pectoral
dreptul e la îndemână
stângul e dus puţin mai sus
de la geanta plină cu romane
ne
scrise pe laptop cu o supă
de cuvinte care se leagă
după o fierbere îndelungată
ar
fi cazul să fac o supă dintr-o carte
de bucate presărată cu glume
un almanah culinar poate fi comestibil
poetul îşi poate găti o pană
caramelizată asortată cu vin demisec

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit în mine o dorinţă pe care nicio experienţă din această lume nu o poate satisface; cea mai probabilă explicaţie este că am fost făcut pentru altă lume.

citat celebru din C.S. Lewis
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecarul: Ei bine, să-ti zic eu ceva, băieţaş. Ştii ştampila aia mică pe care scrie Biblioteca Publică New York? Poate că nu înseamnă nimic pentru tine, însă pentru mine înseamnă al dracului de mult. Sigur, n-ai decât să râzi. Ştiu eu genul tău: insipid, care face scene şi încalcă normele. Da, ştiu eu ce gândeşti: De ce face tipul ăsta atâta tămbălau de nişte cărţulii vechi? Să-ţi dau un indiciu, puştiulică. Poate oamenii ca tine şi ca mine pot trăi fără biblioteci. Poate. Desigur, suntem prea bătrâni pentru a schimba lumea. Dar copilul acela, care se aşează şi deschide o carte, chiar în momentul ăsta, într-o aripă a bibliotecii locale, şi găseşte desene cu penisuri în The Cat in the Hat sau The Five Chinese Brothers. Nu merită ceva mai bun? Uite, dacă tu crezi că este vorba despre plata întârziată a unor amenzi şi cărti care lipsesc, greşeşti. Este vorba despre dreptul acelui copil de a citi o carte fără ca mintea să i se pervertească. Sau poate asta te excită, Seinfeld. Poate aşa te simti bine, tu şi prietenii tăi. Am o veste pentru tine, puştiule: S-a terminat cu distracţia. Ai 7 zile la dispoziţie, Seinfeld. Adică o săptămână.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce spui e la fel de important ca felul în care spui. Cuvântul are o putere uriaşă dacă e folosit bine şi corect şi poate proiecta imagini vii în mintea oamenilor, provocându-le imaginaţia.

citat din Dan Creţa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

In porumb stau strâmb
Şi mă tot întreb
Încotro să mă îndrept???
Să nu rătăcesc nătâng

Eu cu braţul stâng mă orientez
Şi cu cel drept mă ghidez
După vânt mă informez
Pe ce cale să urmez

Căci dacă cutez să privesc
Către cele care strălucesc
Se prea poate să greşesc
Şi nu voi să mă rănesc

Mă hrănesc cu iubire
Îmi stă în a mea fire
Să ascult ale păsărelelor trile
Prin toate locurile

Şi chiar dacă plouă
Ce ne pasă nouă??
Mergem pe o cărare nouă
Poate dau de una sau două

Păşesc atent cu efect
Şi nu ştiu să dau eject
Celor lucruri care mi par suspect
Eu aştept,, aşa i corect
Nu există perfect
Decât un singur sentiment
Care uneşte precum un ciment
Perfect cu imperfect
La urmă, rezultă o operă perfect
Acest aspect voi să l reflect....

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea adevărată e mai complexă decât literatura. Cu toţii o simplificăm, atunci când scriem. Trebuie s-o simplificăm, pentru că altfel n-am putea termina o carte niciodată. Am scrie în acelaşi ritm cu cel în care trăim, iar cartea s-ar întinde la nesfârşit, n-ar mai avea coperte, n-are mai avea paragrafe, personajele s-ar amesteca, începutul ar lua locul sfârşitului şi sfârşitul ar lua locul începutului. Lumea nu poate fi băgată natur între coperţile unei cărţi, pentru că lumea e neverosimilă.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 4 aprilie aviaţia americană, venită de la Foggia, bombardează capitala pentru a face presiuni asupra României ca sa grăbească întoarcerea armelor împotriva nemţilor. Să ne vină în ajutor nu putea, dar să ne bombardeze - da. Cei doi consilieri ai preşedintelui Roosevelt, anume Hopkins şi Kys, cu care el va veni la Yalta, ţineau cu orice preţ să fie agreabili lui Stalin. Ulterior s-a făcut dovada că Kys era agent sovietic, fapt pentru care a şi fost condamnat. Bombardamentele americane continuă nu numai asupra capitalei, ci şi asupra Ploieştilor, Braşovului, Timişoarei etc.

Nicolae Mărgineanu sr în Amfiteatre şi inchisori, Actul de la 23 VIII 1944 (1991)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în oglinda în care e bine să te priveşti foarte realist: nu toată lumea poate avea un trup perfect, dar oricine poate avea o sănătate bună, un număr corect de kilograme şi un tonus muscular constant.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgomot de fond

După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit

În care s-au chircit câteva nopţi de dragoste
Fragile, neputincioase, ca nişte pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ţi imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineaţă

După fiecare iubire rămâne o pagină albă

O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de poveşti alandala
Ca şi cum m-aş muta în alt oraş necunoscut
Şi îndes tot felul de vise usturătoare
Şi e ca şi cum aş trece cu degetele prin
Plante urzicătoare şi nu prin amintiri

Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
Aproape fără drept de apel în toată făptura mea
Niciodată cucerit, un fel de redută de care
Niciodată nu pot trece, ar însemna
Să dărâm tot blocul şi-n acelaşi timp şi pe mine

După fiecare iubire rămâne o coroană de spini

Pe un trup imaculat, străin, gol şi încă plutitor
Subţire, ca un gât lung de lebădă, undeva în depărtare
Poate pe un lac sau pe o foaie mototolită
Până la urmă după fiecare iubire rămâne o mare mizerie
Închisă bine între copertele unei cărţi a cărei limbă
Într-o zi ţi-e total străină, doar un zgomot de fond

Iar urmele mele lăptoase pe gresia rece clipocesc
Zi de zi, nu se şterg cu anii, şi îngerii le-ar linge

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cel alb

Sunt în oraşul cel alb.
O ceaţă deasă îmi
Străpunge speranţele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientaţi,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind şi se sting haotic
În oraşul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Şi în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Şi monoton.
Sunt victime în oraşul cel alb,
Care încă nu inţeleg că sunt victime,
Dar sunt şi flori,
Sunt şi chioşcuri cu fast food,
Sunt şi grădini botanice
Cu arbori exotici
Şi mai sunt şi cinematografe cu filme horror.
Ca nişte umbre se desprind din ceaţă
Paşii pierduţi.
Sunt paşi care se caută,
Sunt şi paşi care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza şi în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceaţa albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în oraşul cel alb
Şi te caut în noapte...

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia aflase astfel ce păţise Nero şi cum ajunsese Rikky în casa familiei Enka. Varianta Dianei Enka coincidea cu cea pe care i-o spusese colegul ei la Institut. Amintindu-şi că el îi spusese că poate verifica varianta lui, Lia se întrebă în gând dacă nu tocmai din acest motiv o adusese la el acasă, pentru a-i demonstra că n-o minţise, iar mama lui îl ajutase în acest sens, poate fără a vrea. În curând apăru Lucian. Aducea din bucătărie o tavă cu bunătăţi, pregătite de el, pentru a-şi servi familia, dar şi pe domnişoara psiholog, consilierul misiunii. Atent, zâmbitor, aşeză în dreptul fiecăruia câte o porţie, apoi duse în bucătărie tava goală, după care se întoarse, pentru a lua şi el loc la masă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!