Clipa gândului hoinar
S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Și-i îngrozește sufletul firav,
Căci vis nu este, nu e un coșmar
Ce-l chinuie în starea de visare
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.
Iar clipa-ceea nu a fost, o știe!
Nu poate înțelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.
Cum să-și explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuți din asfințit?
Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.