Posedat
Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.
Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.
Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.
Iar șerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ego
M-ascund de tine
M-ascund de lume
Ascuns voi fi
Pe veci ascuns
Cand voi muri.
Citesc in cărți
Citesc la porți
Citite-n timp
Cu greu citite
De-un anotimp
Vorbesc in gând
Vorbesc plângând
Vorbe ce zbor
Usoare vorbe
Ca si un nor.
Privind spre ei
Privind spre zei
Privesc destine
Cu greu privesc
Ma vad pe mine.
poezie de Alin Andrei Ojog (1 noiembrie 2021), traducere de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mă visez cu tine
Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.
Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.
Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.
Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.
Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea devreme!
De știi ceva și nu îmi spui!
Tu preferi să taci!
Nu ești în grija nimănui!
Doar cum vrei, tu faci!
Poate acum e prea devreme,
N-ai cum să-nțelegi!
Greșelile în viață,
Cu lacrimi ți le stergi!
Totul este așa cum este!
Cine-n lume te oprește?
Măsori cerul cu pământul!
Măsori vorbele cu gândul!
Chiar de-ți place cum vorbesc?
N-am timp de stat, dar stau cu tine!
Și de spun că te iubesc,
Încredere tu n-ai în mine?
Din somn mă trezesc, fără să știu
Dar știu că sunt în somn!
Și tu ești lângă mine
Mai bine dorm!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi acasă...
La noi acasă nu sunt corbi
La noi sunt ciori și sărăcii,
Sunt câmpuri triste și pustii
Palavre mii și oameni orbi.
La noi acasă ni-i prohod
Și cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moș schilod.
La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforțată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Și setea ni-i doar de pământ.
La noi acasă ni-i blestem
Și pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e și sfântul soare
Și-o ură veche ni-i totem.
La noi acasă nu sunt corbi...
Străine, vino, ca să vezi,
Cum crește-omida prin livezi
Și amarul nostru să îl sorbi.
La noi acasă corbi nu sunt
Și totuși, corbii mi-au vestit
Că veacul nostru s-a sfârșit
Că pleavă suntem dusă-n vânt...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lor
Frigul se întețește
Trec pe lângă el
Timpul se oprește
Totul e altfel.
Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?
Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Șoapte din sicrie.
Preoți la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiți cu foc
Crucile aprind.
Morții toți dispar
Tăcerea se-așterne
Vor rămâne doar
Regrete eterne.
Doar in lumea lor
Sufletul devine
Astrul zilelor
In vremea ce vine.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tac acum!
Tac acum... deși aș vrea să te strig!
E greu ca în mine ce simt să ascund!
Doresc sa te văd... să te-aud... să te ating...
Ohh!... mă trezesc visând, suspinând...
Răvașe, scrisori... simțuri, fiori...
E haos, e murmur în tot ce sunt eu...
Simt nebunește-mi inima-n piept și...
Caut să-mi găsesc a mea liniște-n somn,
False speranțe!... Nu pot să dorm!
Leac pentru a-l meu zbucium, cum să găsesc?... când...
Oriunde aș fi, oriunde-aș privi, și oricât aș vrea să nu te doresc...
Rămâne în mine-o furtună de simțuri și-a mea neputință strigă și ea, căci...
În taină iubesc, în taină visez, în taină mai simt cum mă contopesc...
Nu vreau nici să dorm, nici trează să fiu!
Eu doar tânjesc parfumu-ți să simt... și trupul meu vrea... atingerea Ta! Tac acum... deși... tare-aș vrea...
poezie de Mihaela Plugariu (21 martie 2014)
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Echivoc
În triste nopti
Ca și acum
Îi plang pe morti
Că toți sunt scrum.
Prevăd cum vine
Un mare chin
Prevăd suspine
Foc și venin
Sunt grele nopți
În care mor
Și mă trezesc
Un muritor.
Din mii de clipe
Rămâne una
Să se risipe
În zori ca luna
Privesc spre cel
Din întuneric
Voi fi ca el
Demon himeric.
poezie de Alin Ojog (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Stau întins pe pământ
Și privesc către cer
Parcă-n stele zăresc
Chipul tău efemer.
Cum de-acolo de sus
Mă privește duios
Cu-acel zâmbet discret
Și atât de frumos.
"Închide ochii acum,
"Spune-mi, ce vezi?", îmi zici,
Iar eu văd că doar noi
Mai suntem pe aici.
Și pe țărm ne plimbăm
Ne udăm la picioare
Orizontul ia foc
La apusul de soare.
Ne iubim toată noaptea
Pe nisipu' albicios
Eu în brațe te strâng
Ai un trup voluptos.
Cât aș vrea să mă aflu
Pe-acest țărm de mister!
Însă stau pe pământ
Și privesc către cer.
poezie de Randy Schutte, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș scrie, iubitul meu...
Ți-aș scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer și le-aș presăra printre stele,
Ți le-aș trimite pe-o aripă de vânt, în nopțile târzii,
Să le citești, când nu pot să dorm și te aștept să vii.
Ți-aș scrie, să-ți spun despre mine și că mi-e dor,
Aș vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.
Ți-aș scrie, pe frunzele ruginii, dorințele toate,
Dar știu că vântul le-adună și le părăsește departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima și-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.
Ți-aș scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ți spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca și visurile noastre,
Ar rămâne triste și stinghere printre necunoscutele astre.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clarvăzător
Prin polenul florilor,
Îmi pot vedea destinul
Îl iau și îl împrăștii,
La margine de-abis.
Precis...
Va infuria demonii,
Va răpi toți aștrii,
Îi va îndruma pe toți,
Pe drumul nepermis.
Revenind...
În corpul meu, cu greu,
În mii de bucățele,
La va uni lumina
Mă va orbi sclipind.
Zâmbind...
Către al meu destin,
Îl voi lua în brațe
Să-l scap de norii, negri
Să-l las pe flori dormind.
Atunci...
Voi spune că am fost,
Un om fără greșeli
Al meu clarvăzător,
În vremurile de-atunci.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
și te strig
doamne!
poate că nu-i cea mai curată rugă
trimisă spre tine la ceasul din noapte
când toate cuvintele dorm
și doar câteva liniști fac impresie
o singură dată ascultă-mă
în singura zi în care vreau
să mă privesc prin
curbura liniei din palmă
e o zi importantă
în cazul în care nu ai fi
aș putea tot atât de bine să
înjur să slobod urletele din mine
printre lucruri
nu se va întâmpla nimic
doar o mică turbulență
ca o diversiune ar devia
umbrele din zi
mă privesc atent
nu nu par convingător
dar vrea să-ți mai spun
o singură dată sub această noapte
doamne!
o stare de neliniște mă sufocă
exiști sau...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În spatele cortinei
Este totul atât de mut,
Deși lumea mă surzește,
Gălăgia se lovește-n scut,
Și doar pustiul îmi vorbește.
Mii de umbre "mă găsesc"
Și mult prea impropriu spus,
Deoarece mereu se rătăcesc,
Sau dispar când soarele-i apus.
Ca un actor în teatrul societății,
Îmi spun replicile învățate de acasă,
Și când cade cortina singurătății,
Se înghesuie la ușa toți să iasă.
Și rămân tot singur...
După aplauze reci de spectator,
Care pleacă atât de sigur,
Că el l-a înțeles pe autor.
Sunt auzit poate de sute,
Și mulți ochi încă mă privesc,
Din păcate vocile-s mute,
Nimeni nu răspunde când vorbesc.
Sunt de nimic prea plin,
Și tot odată mult prea gol,
Am gustat cam mult pelin,
Și gândurile au făcut un carambol.
Îmi mint zilnic oglinda,
Și îi spun că pustiu-i dus,
Dar mi s-a spart de mult clepsidra,
Căci timpul vine dar eu nu-s.
Astăzi să zâmbesc nu vreau,
Și o să mă întrebe ce s-a întâmplat,
Doar credeau că mă cunoșteau,
Când derapat sunt doar adevărat.
Mare o să le mai fie surpriza,
Căci vor crede că m-am schimbat,
Spre fericire eu n-am avut viza,
Mereu am fost așa niciodată n-am plecat.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă azi să dorm mai mult
Lăsați-mă să dorm mai mult,
patul mă tot strigă,
în vreme ce îndatoririle-mi bat la ușă.
Lăsați-mă să dorm mai mult
pentru că ochii mei obosiți au nevoie de odihnă,
lăsați-mă să visez mai mult.
Lăsați-mă să dorm și să mă odihnesc mai mult,
permiteți acestei zile să fie una deosebită,
când reușesc să-mi alint trupul.
Lăsați-l să stea întins fără griji,
fără termene limită și lucruri care trebuie făcute,
fără apeluri telefonice, internet și TV.
Lăsați-mă azi să dorm mai mult.
poezie de Elizabeth Padillo Olesen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbesc cu cerul... (întru toate)
Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.
Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.
Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.
Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Descrierea
Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
și pot să spun că sunt oglinda ei
în care își piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la ușa nașterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
și nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu știu
Și ca un cititor în Braille
privesc. Și nici nu văd ce scriu
Lucrez așa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Și pentru toți în alfabet, e
Un simț ascuns, rămas la post
Îmi bănui literele mari
Ce le aștern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Și-au să mai fie
Și scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare mă zorește
Poemul așternut diform
Când restul lumii se trezește
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărituri pustii
Lumina încă mai pâlpâie-afară,
Lumea se pregătește pentru încă o seară,
Azi se vor naște iubiri pe pământ,
Alte muri-vor, alte mai sunt
Sunt nopți în care-ți aud răsuflarea zâmbind,
Din întuneric mă-nchin aceluiași gând:
Ești lângă mine, mă iubești... sunt om,
Nopți când doresc să visez că nu dorm...
Dar când mă trezesc și privirea nu-nșeală -
Văd camera albă, tăcută, dar goală
Și-atunci înțeleg că tu nu mai vii...
Nu vreau să mai văd răsărituri pustii!
poezie de Daniel Dumitru
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea puțin a rămas
E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puținul ce-mi dai
Și simt că mă seci și în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm
Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări și fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum
Ce rost să mai fim, prea puțin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăși timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi
Tu nu mai iubești și s-a dus ce-am avut,
Oricât aș spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aș vrea,
Degeaba mai stau... când dorești altceva
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!