Spitalul

era în obscuritate şi mizerie
decuplat de la energia electrică
verde sau obişnuită
după ce şobolanii au decis
să roadă cablurile electrice
mulţi s-au sacrificat
dar au reuşit să arunce
spitalul în întuneric
câţiva chirurgi operau
la lumina lanternei tăiau
ce credeau că nu foloseşte
pacientului muribund
unii se îmbătau grosolan
înainte de a împinge uşa
ce clămpănea şi intrau
în sala de operaţii
plină de şobolani cenuşii
gândaci negri cu capul roşu
îmbuibaţi cu sânge şi puroaie
ziua nu aveai nevoie de curent
era un spital al fricii
care bântuie omul obişnuit
mistuia tot ce este viu
este pierdut cine intră acolo
medicii sar pe geam
în tentativa lor de a se salva
schizofrenia pune stăpânire pe ei
imediat după ce au fost transferaţi
asistentele medicale rămân gravide
toate nasc fete frumoase
cu ochii aurii şi părul gri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni cred că medicii şi asistentele medicale pot pune omleta înapoi în coajă.

citat din Dorothy Canfield Fisher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuţii joacă

fotbal cu alţi necunoscuţi şi calcă
iarba fără să fie sancţionaţi
fug după o minge care fuge de ei
cine o ajunge
şutează cu barbarie şi ea se pierde
în tribuna plină cu fete frumoase
dezbrăcate de tricouri sau inhibiţii
se ţipă şi ştim că în ochii lor
fiecare necunoscut care joacă
fotbal e un idol pentru inima lor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii intrau

în poveste când aveau chef
şi ieşeau după moarte
sub diferite pretexte
era o brambureală ce se isprăvea
înainte de a începe
mureau foarte uşor
şi prindeau viaţă mai repede
decât se aşteptau
chiar înainte de a se naşte
povestea era din ce în ce
mai alambicată despre un cer
de foc albastru pirotehnic
deasupra unei ţări
semăna perfect cu a noastră
dar era adăugată mai multă fericire
eroii vorbeau despre povestea lor
alţi interpretau un rol
mulţi erau marionete
unul a vorbit despre durerea mării
extrăgeau petrol şi gaze de acolo
câţiva şi-au amintit despre oul alb
învelit de aripa găinii
a fost foc şi gheaţă într-un timp
nedefinit nici după distrugerea ţării
au pierit gustând dorinţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi se scarpină în cur.

Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniţă,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceaşca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-şi mai încalţe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-şi mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

curent decuplat -
tren lăsat în zăpadă
cu soacra în el

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcea bărci

de salvare din pianul
cărat pe scări de omul
harnic care avea un spin
în inimă bun la toate
a cioplit lemnul
după ce a întins corzile
era o tehnică proprie
a întins apoi braţele
şi bărcile pluteau pe unde apucau
duse de ape tulburi
una a fost o arcă plină
cu de toate pentru noua viaţă
a dus o tulpină
s-a prins pe stânci şi a crescut
făcea mere şi atrăgea şerpi
omul care cărase pianul
ducea bărcile la mal
cioplitorul în lemn făcea iahturi
lumea începea să călătorească
se salva de cotidian şi de stres

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să-i smulg vocea din gât
ba nu - vreau să-i smulg
gâtul cu totul şi să-i las
vocea a
colo legată cu toate cablurile
electrice - aduc patentul
izolat
vreau să văd un meci
de fotbal după trei luni şi cu
ren(tul) electric nu mă la
să mă uit la televizorul
larg deschis întunecat
de o voce de la echipa
de int(erv)enţie nereuşită de cuplare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrat în întuneric

te poţi rătăci cum m-am ră
tăcit şi eu şi umbrele
umbrele care mă urmăreau
mă însoţeau peste tot
s-au pierdut în întuneric
nici ele nu vedeau
prin negură rătăcind
cu fricile noastre, cu te(a)ma
de necunoscut
s-au rătăcit de mine, s-au rătăcit
de ele
chem fericirea să mă scoată
din întuneric să mă inunde
să mă în
torc firul de unde
am fost rătăcind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul obişnuit

mănâncă parizer pe capota
maşinii ford prăfuită cu nisip
saharian adus pe vasele luxoase
taie felii subţiri felia groasă
de două degete murdare
cu ulei de motor şi muşcă
după ce-l apasă în borcanul
plin ochi cu muştar iute
rupe pâinea omul banal
priveşte scaieţii plimbaţi de vânt

trage un gât de bere neagră
râgâie omul obişnuit şi se uită
la fotografia femeii dezbrăcate
îi lăcrimează ochii de la firele
de nisip primite în faţă

taie felii de parizer cu briceagul
chinezesc după toate probabilităţile

omul obişnuit fumează marijuana
să calmeze iuţeala muştarului
termină sticla de bere neagră
şi se trânteşte pe nisip la umbra
bătrânului său ford hodorogit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva de nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul

n-aveam cum, n-aveam ce
ploua cu dureri şi tăceri
strivit de pereţi, meu goi, mereu reci
priveam pe geam, uneori
cai liberi în ploaie
cădeau întrebări
eu plecam spre ziua de ieri
căutam cuvântul rătăcit în noroi
era târziu, era noapte în noi
tu plecai, eu vegheam, mă vegheam
se întorceau sturzii acasă
căutând zadarnic a lor casă
încă visam prin şiroaie de ani
ploua în spitale,
cu puroaie, feşi murdare, gunoaie
spitale urâte, spitale bolnave
sângele curgea pe pereţi
printre linii venoase centrale
era greu, mi-era rău, dar cine eram eu
n-aveam cum să mai plec
eram o aripă ruptă într-o tragică lume
vioara plângea într-un colţ
lumina uitase să fugă, se izbea de un geam
nu'i nevoie acum la plecare de mine
dar unde e ea
ningea cu tăceri
eu zăceam, aşteptând să mă chemi
vroiam să plec de aici şi nu mai veneam
renunţasem la tot
obosit într-un spital pentru toţi
eram mai bătrân decât data trecută
treceam şi plecam dintr-o stare în altă poveste
la final, o figurină sângerândă de lut
aruncată pe jos, într-un colţ, ireal, de spital

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul călător nu lasă urme. Bunul orator nu are ce discuta. Calculatorul bun nu se slujeşte de instrument de calcul. Paznicul bun nu se foloseşte de încuietori şi totuşi nu se poate deschide ceea ce el a închis. Cel ce ştie să lege nu se foloseşte de funii, dar nu se poate desface ceea ce el a legat. În felul acesta înţeleptul e ajutor şi sprijin pentru toţi oamenii care merită să fie îndrumaţi. El este ajutor şi sprijin pentru toate lucrurile, care au nevoie, fără a dispreţui pe vreunul. Se poate spune că mintea lui e de două ori luminată. Omul superior e un bun îndrumător pentru cel ce încă nu este. Omul obişnuit este unealta modelabilă a înţeleptului. Cel ce nu-şi cinsteşte pe îndrumătorul său şi cel ce nu iubeşte unealta de care se foloseşte, cu toate că se poate numi el însuşi "înţelept", este de fapt adâncit în eroare. Acest adevăr este tot atât de însemnat pe cât este de subtil.

Lao Tse în Tao Te King, 27
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e animalul care seamănă, care economiseşte, care îmbătrâneşte şi moare. Universul e lipsit de sens. Oamenii se nasc fără nicio justificare, nu există plan. Creşte iarba, se nasc copii. Asta-i situaţia. Mii de ani au tot născocit interpretări: viaţa e o încercare a caracterului omului; răsplata şi pedeapsa vin după moarte, după planurile unui zeu, paradisul lui Allah, plin de fete frumoase pentru toţi; Nirvana lui Buddha - asta se capătă pe gratis, nu vezi nimic, nu simţi nimic; evoluţie, forme superioare, progresul societăţii; Utopia - maşini zburătoare, şireturi de bocanci ameliorate - toate apă de ploaie.

Thornton Wilder în Ziua a 8-a
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi despre energia atomică în termenii bombelor atomice este ca şi cum s-ar vorbi despre energia electrică strict în termenii scaunelor electrice.

citat din Pyotr Kapitsa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar s-a scumpit energia electrică

Cei mai perfizi duşmani cu care
S-a confruntat ieri România
Au fost popoarele barbare,
Iar astăzi... gigacaloria!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi încerca să arunc

povara în hău şi să dau
uitării răutăţile celor proşti
şi ignoranţi până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuţi în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulţi ani
stau în mâzga întunecoasă

eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile

au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaştere
ar merita şi ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe chirurgi

Ca să nu se mai streseze,
După ce au operat,
Eu propun să-i înzestreze
Cu o casă de... marcat.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru că în suflet-care este partea cea mai bună a omului, mai degrabă care este omul însuşi-au fost chipul şi asemănarea. Chipul după raţiune, asemănarea după iubire;chipul după cunoaşterea adevărului, asemănarea după iubirea virtuţii. Chipul după ştiinţă, asemănarea, după substanţă. Chipul pentru că totul este în el după înţelepciune;asemănarea pentru că este una şi simplă după esenţă. Chipul, pentru că este raţional, asemănarea, pentru că este spirituală; chipul corespunde figurii, asemănarea naturii.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este un abis în care, deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat de noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, de jale, de disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după ajutor care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere, ar fi credinţa, dar cine nu are nici această lumânare în mână, ar putea să înnebunească la gândul nopţii veşnice! Cât de profund nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea!

Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!