Culori

Nu mai suntem eroii din poveste,
nici îndrăgostiţii ce se sărutau
în ploaie de lumină albă
când ochii ferestrelor
îi ascundeau sub gene plânse.
TU-cavaler în războiul de stele
fără binecuvântări,
EU-prizonieră în trecutul tău.
Împreună suntem universul
din altă galaxie,
cu viaţă în loc de moarte,
cu vis în loc de timp,

când iubirea noastră devine ritm
în poezii de dragoste
şi poeţii scriu atât de verde,
atât de albastru,
că lumea toată
se îmbracă în NOI...
Astăzi oamenii se caută
în culori pereche,
dar noi am plecat deja
în albul vieţilor apuse...

poezie de Eliza Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm în doi

Dansăm în doi un vals frumos.
Tu eşti îmbrăcat în alb şi eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.

Tu te uiţi în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.

Ne învârtim într-un ritm ameţitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruşi
Care călătoresc pe un val de mare.

Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta şi eşti al meu
Şi lumea îmi pare o ispită.

poezie de Vladimir Potlog (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
şi ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.

Fiindcă suntem atât de bogaţi
şi ne–am născut din aceeaşi poveste,
râdem şi plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un cleşte.

Fiindcă suntem atât de ciudaţi
şi ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr – un bob de cafea
căzută într–o ceaşcă plină cu basme.

Fiindcă suntem atât de fierbinţi
până ce veacul din cărţi va cădea
hai să făurim din lut două roţi
şi un munte să tragem pătrat la rindea.

Fiindcă suntem, şi suntem o cupă
din care se bea iubire sadea
hai să împletim stâncă şi apă
şi–apoi să ne punem iubirea în ea.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ura, iubirea mea

Dragostea şi ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt faţete ale medaliei iubirii,
iar lumina şi întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legaţi prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
şi suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deşi încerc
să-ţi descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aş încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieţii noastre continuă
în acel spaţiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... şi iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbeşti iubirii,
iar sufletul să-ţi fie uşor şi liniştit.
Rostul vieţii
este să te bucuri că trăieşti acum şi aici.
... Mâine... cine ştie?...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perechi neperechi

Perechea mea, pereche ta, pereche lor,
Aproape toată lumea e pereche,
Suntem perechi pe când perechile ne mor
Şi sufletul rămâne nepereche.

Da, sufletul, iubite partener,
Dacă suntem pereche de cine mi-este dor?
Deşi suntem perechi, perechile ne cer,
Perechea mea, pereche ta, perechea lor.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (4 mai 1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Nem-Ner)

Ne deranjează nemernicia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii nemiloşi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e nemilos...
Ne deranjează nemulţumirea noastră, dar pe niciunul a altuia...
Ne deranjează oamenii nenorociţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e nenorocit...
Ne deranjează neobrăzarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează neomenia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează nepăsarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii nepoliticoşi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e nepoliticos...
Ne deranjează nepriceperea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează neputinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează nepunctualitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii neraţionali, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e neraţional...
Ne deranjează nerecunoştinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii nerespectuoşi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e nerespectuos...
Ne deranjează nerozia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează neruşinarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează nervozitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină născând lumină

Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Îşi naşte lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată

Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină

Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-şi v-a cere timp şi distanţă

Prezente acum in orice lege ş-a omului dorinţă
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputinţă
Modelată în măşti de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanţa lui prea mărginită

Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanţa,.. de timp si oameni dorită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Ma-Mâ)

Ne deranjează mafioţii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e mafiot...
Ne deranjează mahalagismul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii malefici, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e malefic...
Ne deranjează maliţiozitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează maniile altora, când le suntem victime; cu ale noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează lipsa de maniere a altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează manipulatorii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e manipulator...
Ne deranjează oamenii manipulabili, dar pe niciunul că el e manipulabil...
Ne deranjează mardeiaşii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e mardeiaş...
Ne deranjează măgarii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e măgar...
Ne deranjează măgăriile altora, dar pe niciunul ale sale...
Ne deranjează oamenii mărginiţi, dar pe niciunul că el e mărginit...
Ne deranjează mâncăii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e mâncău...
Ne deranjează mânia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează mârlănia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează mârşăvia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (R)

Ne deranjează ranchiuna altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează rapacitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează rasismul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează răceala altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează răsfăţaţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e răsfăţat...
Ne deranjează rătăcirea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează răufăcătorii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e răufăcător...
Ne deranjează rău-platnicii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e rău-platnic...
Ne deranjează răutatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează răzbunarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează rârâiţii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul când el e rârâit...
Ne deranjează oamenii retrograzi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e retrograd...
Ne deranjează oamenii ridicoli, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e ridicol...
Ne deranjează oamenii rudimentari, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e rudimentar...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezistăm împreună

De ce să crezi în poveşti,
Să crezi mai mult în viaţă
De când te naşti tu eşti
Un om fără speranţă.

Deşi viaţa e mai grea
În doi o facem mai bună,
Poate să fie cât de rea,
E mai uşoară împreună.

Nu lăsăm lacrima rece,
Nici o secundă, nici un minut,
Nu lăsăm să ne înece,
Din dragoste facem scut.

Suntem doi avem iubire,
Lumea doar ură nebună,
Atacăm cu fericire,
Rezistăm tot impreună.

Nici un rău nu ne atinge,
Când cu drag te ţin de mână,
Amândoi noi vom învinge,
Şi-l vom trece împreună.

poezie de Eugenia Calancea (15 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa suntem noi

Suntem limitaţi în timp,
Suntem limitaţi în spaţiu,
Suntem limitaţi la viteză,
Suntem limitaţi la simţuri,
Suntem limitaţi la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viaţă,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.

poezie de David Boia (10 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectură

sunt atât de singur când suntem amândoi
eu privesc în direcţia ochilor
tu parcă priveşti spre toată lumea
spune-mi
cum de încap toţi locuitorii pământului în camera noastră
şi cum de te uiţi la fiecare ca şi cum l-ai cunoaşte
suntem doar noi
îţi jur
şi privirea ta inventează oameni în jurul nostru
în fiecare dulap
pe laptop
chiar şi în ochii mei distingi fiinţe cu mâini şi picioare şi cu papuci de casă
care privesc în direcţia ochilor
şi tu parcă priveşti spre toată lumea
sunt atât de singur
iar tu atât de puternică
femeie de perete ce eşti m-aş da cu capul de tine
bang
o dată
de două ori
cât să-mi turtesc suficient capul să-i poţi privi şi pe cei din spatele meu
dar nu
nu mă mişc
stau aidoma ţie ca un perete
şi aştept cutremurul să ne surpe
poate aşa
o să moară toţi oamenii ăştia ai tăi imaginari
sau cel puţin
o să ni se amestece cărămizile

poezie de Rareş-Andrei Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Întotdeauna,
iubirea fără trădare
şi fără minciună,
aduce alinare
când suntem împreună.

Iubirea fără suferinţă,
fără dezamăgiri,
sădeşte în noi credinţă,
că dobândim împliniri.

Iubirea adevărată
înseamnă fericire.
Când este nepătată
are dăinuire.

Când trupul nu cuvântă,
de suflet se desparte,
Iubirea este sfântă
şi dincolo de moarte.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire magnetică

Suntem ca magneţii, mereu în mişcare
Etern ne atragem, cât putem de tare
Ne mai şi respingem, când stăm spate-n spate
Dar când ne întoarcem e o unitate.

Forţa noastră mişcă soarele, pământul
Împreună suntem puternici ca vântul
Eu sunt polul sud, tu eşti polul nord
Inimile noastre-s în deplin acord.

Că-mpingem sau tragem, forţa nu dispare
Forţa e iubirea care moarte n-are
Suntem ca magneţii de pe frigider
Iubirea ne leagă ca un pod de fier.

poezie de Caleb K. Loo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper

Sper ca într-o zi de mai apoi,
Să aflu cine suntem de fapt noi,
Să aflu taina lumii care ne-a creat
Şi -mpăcată cu mine atunci voi fi
Când cu adevărat eu voi şti
Cine sunt de fapt, cu adevărat.

Sper ca acea zi să fie cât mai aproape,
Să nu trăiesc doar iluzii deşarte,
Să-mi îndeplinesc mie o mare dorinţă,
Cât trăiesc pe acest pământ ca o simplă fiinţă.

Sper ca adevărul suprem să se dezvăluie
Şi lumea toată ca o vrajă s-o învăluie
Şi-n libertate divină să trăim o veşnicie,
Fără vreo teamă că ne pierdem în neant,
Prin trecerea pe tărâmul celălalt.

Sper într-o minune nemaiîntâlnită,
Să facă lumea atât de fericită,
Încât să uite de-al ei suspin şi de durere
Şi cu încredere în ziua de mâine să trăiască,
Că în Univers este o ordine firească,
Care curge-n eterul fluid de noi nevăzut
Dar de cei deja treziţi, perceput.

Sper ca o lume nouă să înceapă,
Cu o viaţă trăită-n dragoste şi libertate,
Oamenii să-şi descopere subtila identitate,
Şi s-o accepte ca pe un dat,
Ce Universul în timp a creat.

Sper ca acea lumină divină să pogoare,
Şi bezna din noi, de milenii, să o destrame,
Iar strălucirea ei, planeta să o cuprindă,
Şi, noi oamenii, să descoperim al nostru măreţ vis,
De a trăi nemurirea într-un adevărat paradis.

poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima-mi galopează la infinit...
Alerg eu, aleargă şi ea...
E tot mai aproape de a ta...
Trupurile se sculptează-n lumină
Întunericul are valoarea lui în doi
Lumina e iubirea...
Fără de care iubirea s-ar desena în culori viu-colorate
Plec odată cu Steaua Magică
Nu caut culorile, ci curcubeul adormit de primele săruturi
Eu stau atât de aproape că am să închid ochii
Şi toate stelele-mi vor fi lumina din privire
Orele fixe devin un obicei al iubirii nescrise
Mesajele devin necuvinte..
Ochii ne-nşeală ori de care ori visăm...
Suntem aproape, dar atât de departe...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Necu-Nel)

Ne deranjează oamenii necugetaţi, dar pe niciunul că el e necugetat...
Ne deranjează necumpătarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează necuviinţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii nedemni, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e nedemn...
Ne deranjează nedreptatea, când îi suntem victime, dar pe niciunul că el e nedrept...
Ne deranjează oamenii needucaţi, dar pe niciunul că el e needucat...
Ne deranjează neghiobii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e neghiob...
Ne deranjează neghiobiile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează nehotărârea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii neiertători, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e neiertător...
Ne deranjează neisprăviţii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul că el e neisprăvit...
Ne deranjează neîncrederea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează neîndemânarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează neîndurarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează neîngăduinţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează nelegiuirile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Da-Dep)

Ne deranjează damblagii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e damblagiu...
Ne deranjează debilii mintal, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e debil mintal...
Ne deranjează decadenţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii decăzuţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e un om decăzut...
Ne deranjează defăimătorii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e defăimător...
Ne deranjează defectele altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează degeneraţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e degenerat...
Ne deranjează delaţiunile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează delăsarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează demagogia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează demenţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dement...
Ne deranjează lipsa de demnitate a altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii deocheaţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e un om deocheat...
Ne deranjează oamenii deplasaţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e un om deplasat...
Ne deranjează depravarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început...

Infern sau paradis, nu ştiu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Şi părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Şi despre care, ştim doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să ştim de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Şi deşi suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nţelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiţi,
Să ţinem totul numai pentru noi.
Doar nu credeaţi că suntem diferiţi
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!