Beau să nu văd
gâsca la braț cu vuitton
sau prada plină de firimituri
de pâine neagră
vin am de gând să beau
să văd cum se risipește
blânda lentoare a fetelor
veveriță pe post de orice
în haine gucci de culoarea
oului care le avantajează
scot în evidență pleoapele
smulse cu fulgi cu tot
din cizmulițele versace
trec la rachiu și mă simt
dat jos de pe gard
unde mi-am întins pielea la soare
alături de-o șopârliță
care s-a lepădat de rochia chanel
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-am dat seama că o femeie se dezvăluie mai frumos prin poșeta pe care o poartă la braț decât prin bărbatul care o duce de braț...
citat din Louis Vuitton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine și muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a pașilor morții.
Aer cald ce topește fluturii.
Copilărie, fete
cu țâțe de plastilină.
poezie clasică de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine și muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a pașilor morții.
Aer cald ce topește fluturii.
Copilărie, fete
cu țâțe de plastilină.
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec
la nivelul următor unde
pereții sunt pictați cu sentimente
sărutul tău are culori
iese un tablou plin cu poezii
inima trage câteva linii
mă uit atent la albul rămas
e fără sentiment
parcă se nasc sunete
este o pictură în n dimensiuni
sub pleoape mi-a rămas
un rest de respirație proaspătă
anomaliile nu le pot picta
le voi folosi la un colaj
alături de o ancoră aruncată
într-un vas în care plânge vopseaua
trec la altceva după ce beau
din remușcare lacrimile
zbor cu gândul printre negre pânze
depozitate în zilele de post
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firimituri de pâine
Firimituri de pâine în inima mea
pentru a întâmpina speranțe.
Firimituri de pâine în sufletul meu
pentru a sătura pe deplin și a opri la banchetul iubirii
dragostele de mereu
ce luminează calea mea spre atingerea desăvârșirii.
Firimituri de pâine în mintea mea
pentru a odihni ca pe o pernă acel cap ce povestește
și acea gură ce setea-și potolește
la râul vieții ce curge ostășește.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
copilăria urcă pe gard
cu genunchii jupuiți
în aerul cald
ce topește flururii
printre firimituri de zâmbet
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a murit moartea
și eu voi dăinui alături de tomuri grele
unde sunt cadavre de idei transformate
în poezii unde mi-am lăsat ochii
hăituiți de vulturi în noaptea de cruce
unde am bătut moartea într-un cui
creste de versuri mi-au crescut
în pana măiastră contemplu noaptea
mă simt veșnic cu brațele mistice
care scriu versuri zi de zi în spatele
perdelelor lungi ce mângâie foile
sfios privesc nemurirea din pragul ușii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu faust
care se-neacă în șlibovița
unde hangiu pune apă
în fiecare noapte udă vii
prin ceață și privești felinarele
care afumă țânțarii obosiți
de umezeala din casele dărâmate
cu tristețea care te așteaptă
la fiecare ușă te topești
de băutură prin întuneric
bâjbâi după trupul femeii bete
și mă reîntorc la zidurile ude
de nimic nu-mi pasă
când simt poezia ca substanță
vreau să fiu faust mai degrabă
cad în apa care trece peste umeri
chipuri groaznice trec pe lângă nas
le simt mirosul de catran
mă cutremur ridicat și dus
apoi depus în cârciuma plină de fum
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arunc din mine
floarea răului cu gâtul lung
care seamănă cu o pasăre
unde trag două linii
prinde rădăcini vulgare
pe solul mâlos plin de nuferi
ca o firimitură de pâine
înghițită de un porumbel
vânat de-o acvilă în picaj
secerată de vânătorul care renunță
la viață și se sinucide
fără reclame și reflectoare
cu floarea răului în suflet
a crescut acolo unde a prins
un teren neocupat
a înfipt steagul ca un căutător
de aur autentic pentru făcut sigilii
mă simt gol după eliberare
un trup de piatră
șlefuit după posibilități
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau apa tare
cu patima unui bețiv
care iubește o femeie
plină de piatră calcaroasă
stau lângă paharul pătrățos
de whisky și buzele noastre
se lipesc cu adeziv
pentru ceramica ciobită
gust apa rece în gând
și mă trece un fior de dor
pentru făptura ei de floare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
ruginit prea în silă se târa
pe autostrada sufocată
de deșertul cu nisip alb
autobuzul era lățit ca o ploșniță
de cât de plin era de plozii
care viermuiau pe culoar
luase culoarea unei râme
hodorogea în legea lui sub soare
în stații urcau călătorii înjurând
fierți sau murați în transpirație
pe șofer îl bâzâia un fel de plictiseală
de aceea se ridică din scaunul strâmb
și plesnea o muscă mare și neagră
care mormăia mai urât decât autobuzul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec pe lângă
colții netezi expuși la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârșit
simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleșește
merg neauzit pe lângă speranță
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
îl car în spate
până la patul extensibil și-l depun
alături de alți doi domni aliniați
care visează democratic în consens
mă cutremur când văd valizele
cu mâinile aproape ieșite
sunt liniștit când constat
că e o adevărată operă de artă
macabră și pentru haina neagră
cu pantaloni vărgați care a deschis
ușa unde sunt păstorul care păzește
mica turmă de șopârle întinsă pe pat
se retrage cu o oarecare îngrijorare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marți e la fel
cum e luni cu soare
și picuri de ploaie pictați
de poetul plictisit
de culoarea orașului
care stă la intrarea-n voroneț
obraznic și vechi
marți e la fel cum e felia
de soare aburind după nori
vine uitând de ce a venit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcea bărci
de salvare din pianul
cărat pe scări de omul
harnic care avea un spin
în inimă bun la toate
a cioplit lemnul
după ce a întins corzile
era o tehnică proprie
a întins apoi brațele
și bărcile pluteau pe unde apucau
duse de ape tulburi
una a fost o arcă plină
cu de toate pentru noua viață
a dus o tulpină
s-a prins pe stânci și a crescut
făcea mere și atrăgea șerpi
omul care cărase pianul
ducea bărcile la mal
cioplitorul în lemn făcea iahturi
lumea începea să călătorească
se salva de cotidian și de stres
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
după ce beau din paharul
unde e mai mult apă
decât vin
văd iubirea scrisă
în ochii care mă privesc
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi mi-am scris
cum stăteam risipit printre poezii
servind tofu alături de montague
la un pahar de cinzano și dialogând
despre epistemologia lui locke
îmi scriu uneori câteva foi să nu uit
de mine în negura timpului
îmi aduc aminte și de-o iubire
cu tot cu trupul său ostenit
arunc privirea spre montague
și mă întreb ce-a vrut shakespeare
să-mi ascundă în această idilă
trec pe altă foaie rece și albă
poezia scrisă pentru sufletul meu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urăsc să beau whisky
Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc și copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.
Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.
Urăsc și orașul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalț, dar și să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.
Urăsc orice carte și orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare și în veci nu piere.
Urăsc și nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aș bea când tu ești în apropiere.
poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi în ochi
durere în inimă simt
plânsetul are culoarea iubirii
nu vreau nimic
nu doresc nimic
te-am ales numai pe tine
noaptea e mai neagră dacă pleci
și mai amară decât ciocolata amară
sunt mâhnit când buzele noastre
nu se întâlnesc în descărcarea pasională
este pândă și seducție
vremea mă doare
eu sunt un orb pe strada
aș dori să fiu regele inimii tale
lacrima sapă pielea obrazului
lasă un drum pavat cu sare
curge pe picioare udă un râu
de durere revărsată
din sufletul săgetat de iubire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am prins un vis
de cer cu un cui ruginit spre cap
era lent și capricios la început
își revenea dimineața trezit de soare
l-am lipit de infinit și apelez la el
când sunt neinspirat
zgârâi poemul după ce trag cuiul
pe polizor înțep foile prea albe
și cuvintele ies însângerate
apoi arunc visul în fântâna plină
cu poezii neinspirate aduse
de un gând mângâiat de păsări
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!