De secole, de la Dimitrie Cantemir la Adrian Păunescu, noi românii am folosit "Dumneata" şi "Dumneavoastră". Astăzi, această formă de respect aproape a dispărut: o falsă familiaritate riscă să se transforme într-o insultă.
După cum frumos zicea Nichita Stănescu: "Cuvintele sunt foarte asemanatoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe''

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De secole, de la Dimitrie Cantemir la Adrian Păunescu, noi românii am folosit "Dumneata" şi "Dumneavoastră". Astăzi, această formă de respect aproape a dispărut: o falsă familiaritate riscă să se transforme într-o insultă.
După cum frumos zicea Nichita Stănescu: "Cuvintele sunt foarte asemanatoare cu fiintele, ele sunt chiar fiinte''

Camelia Opriţa în Palimpsest,, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt foarte asemănătoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briza

Cuvintele mă scriu pe mine
cu o caligrafie sângeroasă.
O, tristă tu sălbăticiune
strigând, dureroasă.
Mă risipesc sub o silabă
cum primul muget de copil,
cum pâinea albă, foarte slabă
şi dusă în zimbril.
Da, spuse aerul şi da,
la sufocatul cel frumos
fuseseşi carne dumneata
iar astăzi, Dooamne, mândru os.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecile sunt, fără îndoială, cele mai interesante clădiri care au fost proiectate vreodată: temple ale cunoaşterii construite din miliarde de cuvinte, garantate să dureze secole după secole.

aforism de Camelia Opriţa din din cartea Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stănescu, Nichita

Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.

definiţie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta şi literatura sunt necesare. Prin ele, vezi cu ochiul minţii ceea ce nu ai atins cu ochii organici. Dar, după cum puteţi vedea astăzi, vremurile sunt amare, teatrele şi cinematografele nu au fost închise nici măcar în timpul războiului.

Camelia Opriţa în Jurnal (octombrie 2020)
Adăugat de georgicuta vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt cheia lecturii.

Camelia Opriţa în Ecce homo – Invictissime (2020)
Adăugat de Teodora Marinescu Realitatea Plus Precedentemente
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (iunie 2016)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gura Oltului au curs secole getice şi vor mai curge secole româneşti până la sfârşitul timpului, iată un motiv în plus pentru care olteanul ar trebui să se mândrească de rădăcinile sale autentice.

Camelia Opriţa în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar?

Şi sunt frumos?
Chiar sunt frumos?
Ori numai gândul îmi cade
duios în ape ondulate
pe coapse până jos
apoi îmi sare-n spate?
Ori nu sunt eu acela care
te-adoarme noapte după noapte?
La fereastra unde plouă
îmi inundă spatele curbat;
Mă-ntreb: să-ţi apar deseară-n pat?
Jucăuş din pleoape bat
uneori mai bat din stele
alte stele-n deplasare
ce îşi pun cenuşă-n cap
Din bulbi rar se mai ivesc
ochi, urechi şi… îndrăznesc
câte puţin de roşu pe nas şi pleoape
puţin de verde şi licurici pe coate…
Dar, sa fiu aşa frumos?
Chiar se poate?

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stănescu, Nichita

Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei.

definiţie celebră de Ştefan Augustin Doinaş (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai scurtă poezie a românilor este "Ţâpuritura" din Maramureş, care se începe cu un chiot şi se sfârşeşte cu o beşteleală! Dar e foarte frumos că e aşa.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ca un orb sunt în faţa oglinzii,
cuvintele insuportabile
mă dor mai tare decât mizerabilul trup.
Ah, ele sunt mute în faţa cântecului,
semnul lor mă doare
cu mult mai puternic decât crucea de lemn
a oaselor de os
şi din spinarea lor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuvânt nou este acela care te face să iubeşti adevăruri vechi. Cuvintele sunt cheia lecturii!

Camelia Opriţa în volumul, Între Glorie şi Decadenţă (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, politeţea era o formă de respect; astăzi, politeţea este o formă de ţinere la respect!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trebuie folosit pentru a evita singurătatea, această groază înăbuşită care dă buzna în sufletul omului, amestecându-se în glasurile melancolice interioare ale gândurilor preapline de reproşuri ascuţite, şi nici lacrima nu aduce speranţa.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

e atâta tăcere, atâta singurătate aici,
încât te întrebi:
cum de se mai leagă cuvintele?
ce le mai ţine împreună? sensul?
el a dispărut demult.
el a dispărut odată cu oamenii care
l-ar fi putut înţelege.
am mai rămas numai eu,
vorbitorul din peşteră,
aş putea să vorbesc toată viaţa,
preţuind cuvintele, căutând sensul
în această singurătate de neînvins.

dar mi-e teamă, mi-e teamă de cuvintele mele
şi de ceea ce ar putea deveni!
e de ajuns să le rostesc ca ele
să prindă consistenţă
şi carnea lor, ce e carne din carnea ecourilor,
să se întărească.

cuvintele mele devin lilieci,
au pieliţă şi braţe întinse să mă ucidă,
sunt fără astâmpăr, sunt apăsătoare cuvintele mele,
de aceea mă ascund de ele tot mai mult
în inima peşterii.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cum sunt eu

Nu cum sunt eu sunt eu
ci cum eşti tu sunt eu.
Un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lăsat
să fie eu.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de P. Iasmin
Comentează! | Votează! | Copiază!