Zidul
Eu nu-l văd. Doar platanii îmi spun mereu
despre zidul ce crește
înspre mine, inhibând-mă.
Negreșit, cineva mi-l va arăta
sau simplu urcând
îl voi zări încremenit
în vale.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mimul justițiar
Doar ipotetic contează crucificații
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniștii.
O, și voiam să-ți spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.
Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecții dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
și bunăvoința săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.
Tu ești mimul justițiar!
Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viața te strigă
ca pe cel renegat.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarelă
Dealul - colaj în schimbare,
piept zvârcolindu-se
în apa gălbuie a amiezii.
Uneori timpul se ghemuiește
în cetatea din adâncuri.
Alteori vine înspre noi
ca un fluviu năucitor.
Ochiul inimii - adâncimea fântânii.
Peste lanurile de rapiță
aleargă hergheliile nărăvașe
ale norilor.
Zmeii grăbesc
înspre bogatele câmpii.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui care mă caută
Sunt zile în care aud cum cineva
îmi bate cu insistență în pleoape.
Alteori, dă năvală pe trepte
spre sufletul meu
crezând poate, că-n mine găsește
ceva râvnit.
M-adun ca un mim sub lumina scenei
știind,
că nu e mai mare bucurie, trupule
în tine căutându-mă, pierzându-mă
să bănuiesc hotarul de care sunt legată.
Osteneala sa, e-n mine punct de rezonanță,
Iar veștile așteptate până azi
le-amân cu bună știință
spre-un timp al elegiilor
din care-nșelător îl voi ademeni.
Vreau azi, un cântec viu
dansul să îl continui,
totul în jur să mi se sporească
și dragostea și gândul
spre a mă arăta surâzând
celui ce mâine mă caută.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om complicat sau, ca să spun mai puțin favorabil despre mine, încurcat. Nimic nu se rezolvă simplu. Pentru o chestiune neînsemnată, am nesfârșite ezitări. Nu mă pricep să merg pe drumul drept, ocolesc. Găsesc mai multe mijloace posibile și nu mă pricep ce să aleg. Sunt politicos mai mult decât trebuie, mulțumesc dacă se ocupă cineva de mine atât de mult, că incomodez. Mă ascult când vorbesc și mereu nu sunt încântat de vorba pe care o spun. Îmi acopăr timiditatea cu unele istețimi nepotrivite.
Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Colectionarul de sunete si alte proze" de Anton Holban este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Tu
Obsedant,
că o înflorire a liliacului
tu rămâi în mine
confidentul acelui timp
din care
vei putea doar aproxima
durerea
ce azi mă doboară
hohotind în năvodul firii.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Straniu monolog
M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punți ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le folosește.
Festinul singurătății, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvață
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.
Învăț să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb, tot mai alb
Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uși uitate deschise,
din alte vieți.
Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...
Cum? Doar mereu îl învăț
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.
Uitarea e balsam întru toate.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riduri
O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.
Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce amețire
peste punțile cerului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă risipesc ca o părere
Pe diguri pline cu păsări,
lângă un orizont de blândețe
îți spun simplu: iartă-mă...
Dar nu m-am priceput niciodată
să le vorbesc celor triști,
nici măcar mie însămi.
M-am risipit ca o părere
lângă punțile gri ale cerului,
visând cu iasomia în somnul vegetal.
Iubirea e scara-n spirală
unde fragedul timp
se clatină-n neînțelesuri amare.
În nopți de veghe, mi-am așezat
sub pleoapa fierbinte a sufletului
doar monedele sângerânde
ale tăcerii.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflet
Suntem punti zidite
deasupra tagadei
mi-e teama
sa nu ma narui
gandind la echilibru...
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (august 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Cristinei,
Îmi arăta ferestrăul aripii,
retezându-i iubitul de abur.
Arc încordat e sufletul meu
sub cămașa de soare.
Narcisele umerilor te cheamă-n
dulce desfătare, străine.
Ridică-ți privirea,
dinspre râu vin hoții de aripi,
desfăcând șapte noduri
peste lutul trupului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de zidul rece
Dincolo de norii negri să ne-adăpostim iubirea,
Sulițe țâșnind din soare să ne-aducă izbăvirea,
Azurul să izvorască din privirea ta senină,
Să ne ocrotească cerul cu puterea lui divină.
Dincolo de valul mării, pe albastrele cărări
Să scurtăm nemărginirea, să ne dăm dulci sărutări,
Să plutim în zări departe înspre orizonturi large,
Să ne fluture iubirea sus în vârfuri de catarge.
Dincolo de zidul rece să n-o alungăm vreodată,
Vremurile de vor trece s-o păstrăm mereu curată,
Pe altarul nemuririi să o așezăm icoană,
Să nu fie sugrumată de a iederei liană.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iluzia
Se cuibărește-n tine iluzia
ca o beznă trucată
ademenind.
Miresme uitate, preumblă
prin florile de gheață
năucindu-mi dorul.
De ce cu revoltă mereu
îți scriu numele
în apa oglinzii vălurind?
În înserare,
uitat e gândul
ce mi te poate naște.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iarnă
Târziu, închipui dantela pașilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simțit-o mereu
mușcata
îngenuncheată-n fereastră.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă
Ochi străin, dezmierdând
orizontul în geografia drumețiilor.
Azi, ți-aduc la fereastră
fructe pârguite-n lumina
mare a amiezii.
Sărută-mă, sângele cireșelor
îmi șiruie pe buze, amar.
Adu-mi un cântec simplu
slobozind spre oglinzile tăcerii.
La masa aceasta
văd chip străin
și-această statuie de apă
îmbrățișându-mă.
Cărți de joc răvășite,
mâini tremurând
și-acea balanță mereu
în echilibru.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa poetului
În zori, e-un dangăt înfrigurat
peste acuarela vitraliilor.
Neașteptat, închipui gestul mâinii
eliberându-se
din somnul în care, mereu
îi era dat să tremure.
Prin parcuri, cornii scânteiază alene
și ochii tăi caută
litera-n piatră.
În răscruce, la casa poetului
a oprit în grabă
o trăsură cu iubiri din veacul trecut.
S-avem răbdare,
înspre vară, vom vedea cum de-aici
se-nalță îngeri cuminți
cu roiuri de-albine în spate.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun
Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.
Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.
Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.
Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpului neștiut
Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi și ultima.
Splendori ascunse îți vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veșnic aprinși.
Nu uita,
cu alb veșmânt împodobește-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.
Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaștere.
Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
uită cât te-am iubit...
Pe sub apa ferestrelor
închipuie-mă tot mai des
sufletul de veghe,
înlăuntrul pietrei.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.
Umbra în umbră se-ascunde
brațul tău apărându-mă
ca un veșmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neodihna olarului
Modelează cu sufletul, zbor aprins
e un fel de a spune.
Păsările înnoptează sub burțile
pântecoase ale ulcioarelor portocalii.
Doar amprentele și le lasă
lângă buza de lut, închipuind
bucuria însetatului.
Joc înlănțuind seninul,
nălucirile și neodihna olarului
Mereu tânăr în țară de sus.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!